Pe 22 decembrie 1989, între orele 6.00 şi 12.00, Nicolae Ceauşescu şi-a trăit cu intensitate nebunească ultimele clipe la cârma ţării. Deşi totul se prăbuşea în jurul său, bătrânul dictator încă se mai gândea la o reprimare sângeroasă a demonstranţilor. Nu mai avea însă cu ce: Armata şi Securitatea îl abandonaseră, iar Partidul era paralizat de frică și neputință. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.
Vineri, 22 decembrie 1989. La ivirea zorilor, în Capitală încă mai mirosea a praf de puşcă, după prăpădul făcut de forţele de represiune în timpul nopţii. Sângele oamenilor împuşcaţi în zona Sălii Dalles a fost spălat pentru a şterge urmele intervenţiilor violente, iar sloganurile anticeauşiste de pe ziduri au fost acoperite cu vopsea.
În sediul puterii, la CC al PCR, Ceauşescu îşi pregătea rezistenţa. Ordonase ca militarii să recurgă la orice mijloace pentru a opri mulţimea care se pregătea să vină spre Piaţa Palatului. Marele pericol era ca puhoiul să ia cu asalt reduta puterii comuniste.
Modelul Tienanmen
În acea zi istorică, Nicolae Ceauşescu s-a trezit la ora 6.00. “Pe la 6.30 s-a întâlnit cu fratele său, generalul Ilie Ceauşescu, adjunctul ministrului Apărării. Discuţia a avut loc în Cabinetul 1 din sediul CC. Ilie Ceauşescu venise să-i sugereze fratelui său să schimbe strategia şi să facă modificările dorite de Moscova. Îl îndemna să fie mai conciliant, să negocieze. Dar şeful statului i-a dat exemplul chinezesc cu Piaţa Tienanmen şi i-a spus lui Ilie să plece”, explică istoricul Alex Mihai Stoenescu.
Eugen Florescu, consilier de presă, confirmă: “Ilie încerca să-i atragă atenţia că vin muncitorii de pe platformele industriale, iar Ceauşescu răspundea vesel: «Lasă, că în Piaţa Tienanmen au fost un milion, şi i-au pus la punct de nu s-au văzut!»“.
“Dacă sunt în metrou, să se dea cu gaze lacrimogene!”
Nicolae Ceauşescu a primit raportul de dimineaţă. Secretarul său personal, Mihai Hîrjău, a reconstituit momentul.
“În anticameră i-am găsit pe Dăscălescu şi pe Bobu. Aşteptau să iasă ori el, ori ea. În jurul orei 6.30 a ieşit Elena Ceauşescu, şi ei i-au spus că în oraş au început să apară concentrări de oameni în diferite puncte. Pe la gurile de metrou, pe la Pipera, la Turbomecanica. Ea a intrat în birou la Ceauşescu. A ieşit şi Ceauşescu, îmbrăcat sumar, într-un halat de baie, e greu de descris cum arăta. Avea o figură descompusă. Le-a dat indicaţia ca orice încercare de regrupare să fie reprimată cu brutalitate. A spus: «Dacă sunt în metrou, să se dea cu gaze lacrimogene!». Și să fie aduse Gărzile Patriotice, să se facă apel la uzine.”
În jurul orei 7.00, Ceaușescu l-a chemat pe Stănculescu
În ciuda avertismentelor primite de la Ilie Verdeţ (în seara de 21 decembrie) şi de la Ilie Ceauşescu (în dimineaţa de 22 decembrie), Nicolae Ceauşescu a continuat să creadă în “servirea cauzei”. El vedea totul ca pe o luptă eroică pentru salvarea socialismului mondial, grav ameninţat de înţelegerile sovieto-americane şi de agenţii care mişunau prin România. Inclusiv prin palatul său, căci dictatorul îşi suspecta apropiaţii că s-au dat cu duşmanul.
Secretarul Mihai Hîrjău a reţinut întâlnirea dintre Ceauşescu şi conducătorii ministerelor de forţă: “În jurul orei 7.00 i-a chemat înăuntru, în cabinet, pe Milea, Postelnicu şi Vlad. Au stat câteva minute şi au plecat precipitaţi la punctele lor de comandă, care erau stabilite de seara”.
Nemulţumit de informaţiile primite, Ceauşescu a încercat să grăbească schimbarea, care peste numai câteva ore îi va fatală. “La ora 7.00, Ceauşescu a cerut legătura cu Victor Stănculescu. Eu atunci am aflat că-l chemase de la Timişoara. Am sunat la cabinetul lui şi mi-a spus că este la Spitalul Militar. Am vorbit cu el, personal, la spital şi i-am spus că l-a chemat Ceauşescu. Mi-a spus că nu poate să vină, că are piciorul în ghips, dar îl poate trimite pe adjunctul său cu probleme de înzestrare. I-am spus lui Ceauşescu că Stănculescu nu poate să vină şi mi-a spus să-l chem pe Ilie Ceauşescu”, declara Hîrjău.
Două sticluțe de Courvoisier
Cei care au vorbit cu Ceauşescu în orele următoare au simţit mirosul de alcool fin pe care-l răspândea respiraţia acestuia. Niciun mister: dis-de-dimineaţă, dictatorul băuse două sticluţe mici de coniac Courvoisier, din “rezerva” şefului de cabinet Constantin Manea.
Câteva ore mai târziu, Ceauşescu şi-a găsit timp să-şi facă şi injecţia cu insulină, pe care o neglijase de câteva zile. În mod normal, îşi injecta insulină de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, altfel glicemia îi creştea periculos de mult. Diabetul măcina tot mai serios sănătatea bătrânului dictator.
– Va urma –
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/
Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: redactia@ziaristii.com și le veți primi prin poștă sau curier.
