Scuipatul juvenil de la Mormântul Ostaşului Necunoscut

7
4349

La Mormântul Ostaşului Necunoscut, patru puştani s-au apropiat de soldaţii de gardă şi au început să-i scupe. Înjurau şi le arătau degetul. Adulţii treceau fără să oprească infamia. Majoritatea se amuzau, râzând pe înfundate.

Eram ieri la Mormântul Ostaşului Necunoscut, în Parcul Carol din Bucureşti. Aici sunt permanent de gardă doi soldaţi. Vară sau iarnă, caniculă ori viscol, băieţii ăştia stau aşa cum vedeţi în fotografie. Neclintiţi. Străjuiesc un mormânt în care e îngropat un soldat ucis pe front. Nu-i ştim numele. El îi reprezintă pe toţi cei 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României.

Patru puştani, probabil nu mai mari de 12 ani, s-au apropiat de soldaţii de gardă şi au început să-i scupe. Înjurau şi le arătau degetul. Cei doi militari nu s-au mişcat un milimetru.

Drama abia acum începe. Dacă ăştia mici erau doar nişte copii proşti, cei care treceau pe lângă ei erau adulţi. Nu doar că nimeni nu s-a oprit să pună capăt infamiei, dar majoritatea râdeau pe înfundate. Îşi plimbau pruncii în cărucioare şi se amuzau la batjocorirea soldatului necunoscut, a soldaţilor de gardă, a crucii şi a mormântului din care ţâşneşte flacăra veşnic aprinsă.

Soldat de gardă la Mormântul Ostaşului Necunoscut, în Parcul Carol din Bucureşti / FOTO: Paul Palencsar

Nu sunt neapărat mândru că sunt român. Consider că ţara în care te naşti e o întâmplare pe care o faci sau nu fericită, prin modul tău de a fi. Visez la o lume în care armatele nu există, iar armele sunt transformate în pluguri. O lume în care Evanghelia lui Hristos a triumfat. Totuşi, ce am văzut ieri m-a întristat profund.

Ca popor, nu preţuim puţinii eroi adevăraţi pe care-i avem. Fluturarea steguleţelor tricolore în mâini, pe maşini şi balcoane e ipocrizie, reflex patriotard, de sorginte naţional-comunistă. Mulţi dintre noi nu credem în nimic, mai departe de progenituri, portofel şi burtă. Nu avem nimic sfânt. Totul e o glumă, un mişto, un banc. Trăim duplicitar, fals. Dramatic e nu că suntem o cultură mică, ci faptul că facem tot posibilul să rămânem aşa, mici, meschini, fără nobleţe sufletească.

Vă rog, când treceţi prin faţa Mormântului Ostaşului Necunoscut, faceţi-o cu reverenţă! Dacă nu erau cei ca el, azi vorbeam turcă sau rusă, sub cizma unor dictatori.

Avem puţine valori. Să nu le ratăm!

Paul Palencsar, jurnalist şi teolog

 

 

7 COMENTARII

  1. Durere mare! Odata si odata trebuie luat taurul de coarne. Pana unde sa mai coboram? Aceasta este generatia ultimilor ani, cu parinti fara scoala si educatie, cu parinti manelisti, cu clanuri interlope care isi vad de afaceri fara sa fie deranjati, cu coruptie profunda, cu intelectuali adevarati care nu se mai implica, s.a.m.d. Greu! Durere!

  2. Trebuie vazut cine sunt acei copii prost educati , pedepsiti parintii lor si promovate imaginile pentru a vedea toti romanii ca in tara noastra golanii si copiii lor isi bat joc de tot ce este national si omenesc .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here