„Mă mândresc că sunt un self made man”, spune interlocutorul, la un moment dat, pe parcursul interviului. Vlad Botoș (37 de ani) este singurul europarlamentar pe care-l mai are USR, dintre cei 8 intrați inițial, în 2019, în Parlamentul European, pe lista USR-PLUS. Se scutură cu repulsie când e întrebat de ce n-a dezertat și el: „N-aș putea să fac așa ceva!”. Acum candidează la un nou mandat, e pe locul 4 pe lista Alianței Dreapta Unită și ține să sublinieze că aceasta e prima funcție publică pe care o ocupă în viața sa. Vine din mediul privat și a fost printre cei mai activi europarlamentari români în legislatura care se încheie, de aceea îi invită pe oameni să se uite la ce au făcut trimișii la Bruxelles și nu la ce au trăncănit chiulangiii pe la televizor: „Eu nu sunt ca ei!”.
La doar 37 de ani, Vlad Marius Botoș are deja în spate o grămadă de povești. La 11 ani i-a murit tatăl, dar asta nu l-a împiedicat să facă liceul în limba germană și să-l termine cu media 9,57 la Bacalaureat.
A profitat de deschiderea către lume a României după căderea lui Ceaușescu și a mers, pe când era la liceu, într-o tabără de vară în Germania, care i-a schimbat efectiv destinul. Acolo a înțeles ce înseamnă Uniunea Europeană, cum funcționează democrația și instituțiile europene. Așa că, după ce a terminat liceul, și-a făcut singur dosarul și l-a trimis la o facultate din Germania, unde – spune Vlad Botoș – a fost admis într-o concurență de 10 candidați pe loc. Pentru a putea să-și țină băiatul la studii, mama sa, văduvă de mai mulți ani, a fost nevoită să facă două împrumuturi bancare, ceea ce l-a determinat pe fiul ei să renunțe după un an și să se întoarcă în țară, ca să muncească. Povara financiară era prea mare pentru o femeie singură care trebuia să-și ajute cei doi copii.
Așa că Vlad Botoș a luat-o de la capăt în România, s-a înscris la universitatea particulară „Vasile Goldiș” și, în paralel, s-a angajat în industria producătoare de componente pentru mașini premium. A plecat de jos și a ajuns să coordoneze activitatea în mai multe hale de producție și să construiască de la zero noi fabrici în țări străine.
Așa a ajuns în China, la Tianjing, lângă Beijing, unde a descoperit o altă lume decât cea proiectată de propaganda comunistă către exterior. L-au îngrozit noxele care sufocă orașele și modul cum au fost dresați chinezii, până la gradul în care refuză din proprie inițiativă orice discuție potențial supărătoare pentru puterea politică. „Mi-am dat seama că n-aș fi putut trăi într-o asemenea țară”, spune Botoș, așa că s-a întors.
În politică a intrat de tânăr, primul partid a fost PNȚCD, după ce a terminat liceul. Apoi, povestea devine aproape comică. Vlad Botoș relatează cum a schimbat partidele încercând să scape de Gheorghe Falcă, baronul PNL care controlează Aradul de peste două decenii. Rând pe rând, partidele în care pleca Botoș fuzionau cu PDL. În final, disperat, s-a dus la liberali, convins că acolo nu mai e posibil să ajungă coleg cu Falcă. S-a înșelat! La scurt timp după aceea, PDL s-a unit cu PNL. Exasperat, Botoș spune că a demisionat în 2014 și n-a mai vrut să audă de politică. A înființat un ONG care se bătea în Arad cu abuzurile administrației lui Falcă, bloca tăieri de arbori, betonări de parcuri și decizii ale Consiliului Local care interziceau adunările publice.
Până când, în 2016, în Arad a poposit Nicușor Dan, care tocmai înființase USR-ul.
Toată povestea unui „self made man”, în interviul de mai jos.
„Funcția de europarlamentar este prima funcție publică pe care o ocup. Până în 2019 am lucrat doar în mediul privat. Am condus și coordonat activitatea în mai multe hale de producție, atât în România, cât și în alte țări. Am construit de la zero unități de producție într-un domeniu care este destul de competitiv”
Reporter: Domnule Botoș, există această percepție care s-a împământenit în România, că europarlamentarii se duc la Bruxelles să se chivernisească pe viață și că acolo nu fac mare lucru. Există aceste cazuri care întăresc percepția generală, îi vedem pe chiulangiii-șefi Claudiu Manda și Rareș Bogdan, dar și pe alții, care trec pe acolo din an în Paște și totuși își iau dividendele. De ce ar crede românii că dumneavoastră, Vlad Botoș de la USR, nu sunteți la fel ca Rareș Bogdan sau ca Manda?
Vlad Botoș: Nu sunt la fel ca ei fiindcă am demonstrat în acești 5 ani că-mi fac treaba.
Reporter: Să spunem că dumneavoastră sunteți europarlamentar din 2019…
Vlad Botoș: Sunt europarlamentar, am fost de la începutul mandatului, din 2019, și îmi închei mandatul acum, în 2024. Iar funcția de europarlamentar este prima funcție publică pe care o ocup. N-am avut nicio funcție publică înainte, am lucrat doar în mediul privat, am condus și coordonat activitatea în mai multe hale de producție, atât în România, cât și în alte țări. Am construit de la zero unități de producție într-un domeniu care este destul de competitiv, adică în domeniul automotive.
Reporter: Ce înseamnă „automotive”?
Vlad Botoș: Componente pentru industria premium auto. Produceam cablaje auto pentru mărci din clasa premium din industria germană. În 2019, când am ajuns în Parlamentul European, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi fac treaba la fel cum mi-am făcut-o în privat. În privat aveam KPA-uri, aveam ținte foarte clare de eficiență, de productivitate, totul era scalabil. Sigur că în politică este mai greu. Chiar dacă și aici poți să scalezi activitatea, aici contează foarte mult imaginea, contează foarte mult câteodată cum îți stă părul, cum îți stă cravata…
Reporter: Contează mai mult aparențele decât performanța.
Vlad Botoș: Da, aparențele și percepția. Și aici am greșit, după părerea mea. Eu am vrut să livrez chestii concrete și să-mi fac treaba. Chiar am sloganul meu – „Îmi fac doar treaba”. Fiecare postare publică de-a mea o chei așa: „Am fost ales să-mi fac treaba”.
„Noi, USR-ul, am promis în 2019 că vom aduce mai multă Europă în România. Ne-am ținut de cuvânt. În plus, am dus și mai multă Românie în Europa”
Reporter: Cum argumentați că „v-ați făcut treaba”? Așa zice și Rareș Bogdan, așa zice și Claudiu Manda… Cu ce vă diferențiați, dincolo de prezența la comisii, în plen, la voturi…?
Vlad Botoș: Eu am „livrat” în acești ani, inclusiv pe niște subiecte care nu prea erau în atenția opiniei publice din România. Noi am intrat în Uniunea Europeană în 2007, iar eu am luat mandatul în 2019. Timp de 12 ani, toți europarlamentarii români n-au reușit – și o spun cu părere de rău – să pună subiectul România/Schengen pe agenda publică europeană. Îmi arog și eu un merit, în acești ultimi 5 ani, să spun că acest subiect, România/Schengen, a fost pe agenda Parlamentul European în fiecare sesiune plenară. În fiecare sesiune plenară de la Strasbourg, în fiecare sesiune plenară de la Bruxelles, eu m-am ridicat, am luat cuvântul și am spus că locul României este în Schengen. Și nu doar pe povești sau că voiam să demonstrez alegătorilor, ci tehnic! Noi, în România, îndeplinim din 2011 toate criteriile tehnice. Și membership-ul în spațiul Schengen este o chestiune tehnică, mai mult. Sigur că s-a transformat într-o chestiune politică odată cu veto-ul din 2022 al ministrului de Interne austriac.
Reporter: Deci, ați făcut un obiectiv din Schengen…
Vlad Botoș: După aceea am fost, probabil, europarlamentarul cel mai prezent în ședințele de comisii, la voturile în comisii, în plenul Parlamentul European, la vot. În fiecare săptămână, de luni până vineri, eu eram la Bruxelles sau la Strasbourg. În același timp, în fiecare săptămână, în cel puțin 45 de săptămâni din 52, eram în diferite județe ale țării sau în diaspora. Și mi-am făcut treaba. Adică am adus ceea ce am promis noi, USR-ul, în campania din 2019: vom aduce mai multă Europă în România. Și am făcut-o prin banii europeni aduși, prin PNRR-ul creat de USR și de colegul meu Cristian Ghinea, care a fost din 2019 până în 2020 europarlamentar, până a ajuns ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene. Dar am dus și mai multă Românie în Europa. Ce înseamnă mai multă Românie în Europa? Le-am arătat colegilor noștri din celelalte 26 de țări ale Uniunii Europene că suntem niște oameni competenți, că suntem niște oameni care înțeleg această construcție economică, dar și politică, o construcție care se încearcă a fi și culturală. Sigur, cultura – în sensul că ne păstrăm fiecare tradițiile și toate celelalte. Însă încercăm să avem o viziune de ansamblu. Am fost un om care a muncit zi de zi, am fost un om care și-a făcut treaba, am fost un om care a creat relații importante. Am fost singurul europarlamentar român invitat de Ziua Franței, de 14 iulie, în tribuna oficială de la Paris de către președintele Macron. Am discutat cu lideri europeni, prim-miniștri, președinți. Am o relație de prietenie cu Roberta Metsola (președinta Parlamentului European – n. red.), chiar dacă nu suntem în același grup politic. La fel am avut cu David Maria Sassoli, fostul președinte al Parlamentul European – Dumnezeu să-l ierte! Pentru că am vrut zi de zi, oră de oră, să-mi folosesc această demnitate, care până la urmă este trecătoare. Eu nu mă văd un politician care să ocupe funcții publice pe viață, ci să servească în aceste funcții. Am încercat să-mi fac doar treaba și de aceea nu mă pot compara cu colegii pe care dumneavoastră i-ați menționat.
„Alături de mai mulți prieteni, am creat Mișcarea Arădeană. Era un ONG care se asemăna foarte mult cu ASB-ul lui Nicușor Dan, Asociația Salvați Bucureștiul. Ne luptam, practic, în Arad pentru drepturile cetățenilor. Am oprit tăierea de copaci, distrugerea Parcului Eminescu… Falcă dăduse o hotărâre de Consiliu Local prin care interzicea adunările publice”
Reporter: O întrebare un pic mai delicată. Sunteți singurul europarlamentar USR care a rămas în partid. De ce n-ați plecat și dumneavoastră, să candidați acum ca independent, cum văd că e la modă?
Vlad Botoș: Nu pot să plec din USR! Vă spun o chestie de suflet, dar și de respect față de tine însuți: nu poți să trădezi un partid care ți-a dat șansa să servești țara în Parlamentul European! Nu puteam să fac acest lucru, adică partidul m-a nominalizat pe listă, colegii mei m-au ales în acest proces – „festivalul democrației” din 2018, în alegeri interne. Dacă ar fi fost să plec din USR, îmi dădeam demisia și din mandatul de europarlamentar! În momentul în care ești ales uninominal, OK – ai fost ales tu, pe numele tău! Însă în momentul în care ești ales pe lista unui partid, eu cred că trebuie să-ți duci mandatul. Sigur, poți să ai divergențe cu partidul, poate să nu-ți convină, însă lasă și funcția pe care ai câștigat-o cu ajurorul partidului! Nu am plecat și nu voi pleca din USR. Eu mm-am implicat de tânăr în politică. Am fost membru al PNȚCD imediat după ce am terminat liceul.
Reporter: Când era asta?
Vlad Botoș: În 2006. PNȚCD era ieșit din Parlamentul național… Era Ciuhandu președinte când am intrat eu un partid. Fuzionase PNȚCD-ul cu URR-ul, dacă țineți minte acea construcție, Uniunea pentru Reconstrucția României, unde era și Victor Rebengiuc membru. Cosmin Alexandru fusese președinte la URR. Fuzionase și se numea PPCD – Partidul Popular Creștin Democrat. Am stat mulți ani în PNȚCD, până când am fost exclus de Pavelescu (Aurelian Pavelescu, care devenise noul președinte al partidului, funcție pe car o ocupă și azi, după ce a transformat un partid istoric într-o fantomă – n. red.) pentru că n-am vrut să fac o alianță la nivel local. Eram în acel moment secretarul general al filialei județene, dar nu voiam să susțin o alianță cu PDL-ul lui Falcă. În 2012 se rebranduiau și am fost exclus. Eu n-am putut niciodată să lucrez cu acest individ, Gheorghe Falcă, care ține captiv Aradul de 20 de ani. Și aveam opțiunea să nu mai fac politică.
Reporter: Dar ați continuat să faceți.
Vlad Botoș: Da, dar și aici e o poveste. Eu activam și civic. Alături de mai mulți prieteni, care acum se regăsesc și în USR, am creat Mișcarea Arădeană. Era un ONG care se asemăna foarte mult cu ASB-ul lui Nicușor Dan, Asociația Salvați Bucureștiul. Ne luptam, practic, în Arad pentru drepturile cetățenilor. Am oprit tăierea de copaci, de distrugere a Parcului Eminescu. Falcă dăduse o hotărâre de Consiliu Local prin care interzicea adunările publice. Era o hotărâre din asta cu tot felul de chestiuni tehnice: să nu fie mai aproape de 300 de metri de școală, să nu fie mai aproape de alte instituții. Practic, în tot Aradul nu aveai voie să ai adunări publice. Și am fost exclus din acel PNȚCD. Am creat Forța Civică. În 2012 nu aveai dreptul să creezi partide locale, abia în 2015 s-a schimbat legea partidelor. Dar în 2012, noi, cei excluși din PNȚCD, puteam spune: domnule, nu vom mai candida! Se formase USL-ul și la nivel de județul Arad, PNL cu PSD, și aveam PDL-ul care se rebranduise, se numea Mișcarea Creștin-Liberală, care care era format din PDL, PNȚCD și Partidul Ecologist Român. Sigur, lista era făcută doar de membrii PDL. Nu exista o a treia cale. Și atunci am găsit acest partid în registrul partidelor politice, la București era condus de Adrian Iurașcu. Și i-am spus: „Ne dați șansa să candidăm la Arad, să ne luptăm cu sistemul lui Falcă?” „Da, OK!” Am candidat ca Forța Civică și candidatul nostru la Primărie a luat undeva la 6%, iar noi am luat un scor de 4,8%, dacă-mi aduc aminte. Am ratat pragul pentru intrarea în Consiliul Local și în Consiliul Județean, dar era un relativ succes. Așa că, imediat după alegerile locale din 2012, Falcă a făcut aceeași mișcare, a mers la președintele în funcție, a luat acel partid și l-a numit pe Mihai Răzvan Ungureanu ca nou președinte. S-a creat o alianță la nivel național între PDL, Forța Civică, PNȚCD, Noua Republică a lui Mihail Neamțu. Îi spunea UFD – Uniunea Forțelor Democrate, așa au candidat la alegerile parlamentare din 2012.
Reporter: Toate mișcările astea au fost după alegerile locale.
Vlad Botoș: Da, da, da! Și lumea zicea: „Domnule, tot cu Falcă ești?”. Dar lumea nu înțelegea, era foarte greu să explici că Forța Civică cu care candidasem noi la locale nu este acea Forță Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Așa că am renunțat, aveam 26 de ani. Am zis: „Orice aș face, tot voi ajunge cumva să depind de Falcă. Mai bine mă las de politică”. În același timp, lumea spunea: „Domnule, dar Falcă ăsta va fi veșnic în Arad!”. Și am făcut o mișcare care nu știu dacă a fost foarte inspirată: am intrat în Partidul Național Liberal, care în municipiul Arad avea o strategie să nu se afișeze cu PSD în USL. Și-au făcut campania separat pe colegii. USL-ul s-a rupt imediat după ce am intrat eu în PNL… și au început discuțiile despre fuziunea cu PDL!
Reporter: Unde era Falcă!
Vlad Botoș: Da, da, da – același Falcă! Asta era în 2014. În momentul ăla am renunțat de tot și am zis: „Nu, chiar orice aș face, voi ajunge în partid cu Falcă! Dacă și marele Partid Național Liberal, partidul Brătienilor, fuzionează cu… Am zis că politica nu-i de mine, cu toate că-mi plăcea politica. De copil îmi plăcea politica! În anii ’90 urmăream dezbaterile între Mircea Ciumara și Ulm Spineanu. Aveam 10 ani când au câștigat Convenția Democratică și Emil Constantinescu alegerile și eram foarte fericit. Părinții mei n-au făcut politică și nu înțelegeau de unde apetența asta. Mi-au plăcut tot timpul dezbaterea, dialogul… și mi-a plăcut parlamentarismul.
„În 2016, Nicușor Dan m-a invitat în USR. A făcut un tur în toată țara, îi povestisem de ceea ce făceam noi cu Mișcarea Arădeană. A văzut că n-am avut niciodată o funcție publică, am lucrat doar în privat. Nu mă consider traseist, pentru că n-am plecat niciodată dintr-un partid în altul pentru o funcție. Pur și simplu am plecat ca să nu fiu în același partid cu Falcă, acest individ care conduce Aradul de peste 20 de ani“
Reporter: Și cum ați ajuns în USR?
Vlad Botoș: În 2014 am demisionat din PNL, iar în 2016 m-a invitat Nicușor Dan în USR.
Reporter: Dar cum v-a invitat? Cum știa de dumneavoastră?
Vlad Botoș: El a făcut un tur în toată țara, îi povestisem de ceea ce făceam noi cu Mișcarea Arădeană. Și chiar dacă făcusem politică înainte, practic a văzut că eu n-am avut niciodată o funcție publică, am lucrat doar în privat. Nu mă consider traseist și pot să vă explic de ce. Pentru că n-am plecat niciodată dintr-un partid în altul pentru o funcție, pentru o candidatură sau pentru un Consiliu de Administrație. Pur și simplu am plecat ca să nu fiu în același partid cu acest individ care conduce Aradul de peste 20 de ani, Gheorghe Falcă. Și care se manifestă în județul Arad așa cum se manifesta Dragnea în Teleorman, când tăia și spânzura în Teleorman. Același stil de a face politică. Și am ajuns membru USR Arad, nu am candidat la nicio funcție în 2016. Am coordonat campania în județ. Eram președintele USR Arad și am avut un rezultat foarte, foarte bun, adică am reușit să obținem un mandat de senator și unul de deputat. Aradul are 3 mandate de senator și 7 de deputat. Noi am fost un fel de surpriza țării în ceea ce privește USR-ul, în 2016, am fost o surpriză și pentru celelalte partide politice. Și sigur că după aceea am activat la nivel județean și la nivel național. Se spunea tot timpul: „Domnule, Botoș ăsta e un fel de eminență cenușie, el nu-și asumă niciodată o candidatură, îi împinge pe alții”.
Reporter: Și erați eminență cenușie?
Vlad Botoș: Nu eram! În primul rând, sunt destul de tânăr ca să fiu o eminență cenușie. În al doilea rând sunt un om foarte volubil, foarte deschis. De obicei, eminențele cenușii sunt niște oameni mai… Pe mine mă găsești peste tot, sunt foarte accesibil pentru oricine. Și am stat, m-am gândit și mi-am asumat în primul rând intern o candidatură la europarlamentare. Iubesc și înțeleg Europa. Am făcut liceul german și am avut șansa, când am terminat clasa a IX-a, să fiu într-o tabără de vară în Sambachshof, un sat în estul Germaniei, în fosta RDG. Am avut șansa să înțeleg la 15 ani toate mecanismele acestea ale instituțiilor europene. Care e diferența între Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul Europei, Comisia Europeană. Practic, în acea tabără de vară am simulat instituțiile europene cu alți colegi din toate țările est-europene. Era înainte de aderarea celor 10 țări la 1 mai 2004. Practic, era încă Europa aceea a 15 țări, Europa țărilor din Vest. Au invitat elevi de la toate liceele germane din țările care urmau să adere. A fost un proiect susținut de Comisia Europeană, să înțelegem mecanismul.
Reporter: Era în 2001.
Vlad Botoș: Da, cred că da. Am fost foarte interesat și mi-a plăcut. Și atunci am înțeles Europa, am înțeles acest spirit al Europei. Apropo de apetitul meu pentru dezbateri și pentru parlamentarism: Europa s-a format, practic, din scrum, din cenușă, din multă crimă, război clasic, după secole de războaie pe continentul nostru. După Primul Război Mondial, nimeni nu credea că va mai avea loc un astfel de conflict. Și după nici 21 de ani, 1918/1939, a venit un nou război, care a adus mai multe crime, mai multe milioane de morți față de Primul Război Mondial. Acei oameni vizionari au înțeles că trebuie mutat războiul de idei în săli organizate. Și da, ne duelăm, ne luptăm fără arme, ne luptăm cu idei și cu cuvinte și negociem. Niciodată toate părțile nu vor ieși bine din negociere, dar vor găsi acel compromis. Și asta e fascinant, că la Bruxelles, în instituțiile europene, cuvântul „compromis” este cuvântul de ordine. În România, compromisul este ceva mudar, ceva de care vrei să te ferești. Eu cred că și asta este o greșeală. Noi, în politica românească, nu prea încercăm să avem dezbateri și să găsim acel compromis.
„La 14 ani am citit o carte, «Diplomația», scrisă de Henry Kissinger în 1994. Cred că a fost un mare lider și nu i să dau toate meritele. Este autorul meu preferat, cu toate că sunt destul de grele cărțile lui”
Reporter: Spuneați într-o postare, la un moment dat, că vă place să citiți în avion. Cam ce citiți în călătoriile dumneavoastră? Ce literatură preferați?
Vlad Botoș: Citesc mult, și ăsta e un lucru bun. Îmi plac foarte mult cărțile de istorie, biografiile…
Reporter: Aveți un autor preferat?
Vlad Botoș: Da, îmi place Henry Kissinger ca autor. A fost o carte pe care am citit-o la 14 ani, „Diplomația”, scrisă de Henry Kissinger în 1994. Mi-a plăcut de el cum a activat și în zona politică, fiind secretar de stat în timpul lui Nixon. Cred că a fost un mare lider și nu i să dau toate meritele, chiar dacă acum, post-mortem, poate s-a discutat mai mult. El este autorul meu preferat, cu toate că sunt destul de grele cărțile lui. Îmi plac și cărțile astea motivaționale, experiențele oamenilor. L-am citit și pe Andrew Carnegie (industriaș american de la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900, unul dintre cei mai bogați americani din istorie – n. red.), l-am citit și pe Dale Carnegie (autor american din prima parte a secolului trecut, care scria și ținea conferințe despre autodezvoltare – n. red.). Am citit multe cărți de genul acesta. L-am citit și pe Pacepa, i-am citit toate cărțile…
Reporter: Și ce părere aveți?
Vlad Botoș: Eu cred că Pacepa a fost un om care în primul rând a încercat să se salveze pe el. Și poate a avut și el un mare beneficiu la căderea Uniunii Sovietice și a Cortinei de Fier. Nu este un erou, din punctul meu de vedere, însă nu este niciun trădător, așa cum îl descriu cercurile Securității.
Reporter: Haideți să trecem un pic la biografia dumneavoastră. Cine este Vlad Botoș?
Vlad Botoș: Sunt un arădean născut în 1986, într-o zi de vară, 15 iunie, duminică. Îmi iubesc foarte mult orașul…
Reporter: Sunteți arădean din orașul Arad sau din județul Arad?
Vlad Botoș: Sunt din municipiul Arad, chiar din centrul Aradului. Am copilărit până la 3 ani în centrul orașului, iar bunicii mei, părinții mamei mele, mai locuiesc în centrul Aradului, pe Strada Eminescu. Tatăl meu a fost sibian, părinții săi locuiesc încă în Sibiu. Am avut doi părinți care ne-au iubit foarte mult și pe mine, și pe sora mea. Din păcate, nu-i mai am, cu toate că au fost foarte tineri. Și mama mea, și tatăl meu au fost tineri când au murit. Tata a murit într-un accident de mașină când eu aveam 11 ani. Mama a murit mai târziu, când aveam 27 de ani. Sora mea este familia mea, ea este în Germania acum. A studiat în Germania, a făcut liceul, facultatea și masteratul în Germania.
„Eu sunt român, dar bunica mea din Sibiu e săsoaică. Și, practic, am învățat de acasă. Am fost la școala maternă germană, adică eu și sora mea am studiat toate materiile în limba germană. Inclusiv istoria românilor! Vorbeam despre Michael der Tapfere – adică Mihai Viteazul. Sau Stephan der Grosse – Ștefan cel Mare. Am terminat liceul german, am avut o notă destul de bună la Bacalaureat, 9,57”
Reporter: De unde aplecarea asta spre germană?
Vlad Botoș: Eu sunt român, dar mama tatălui meu, bunica mea din Sibiu, este etnic german. Este săsoaică. Și, practic, am învățat de acasă. Tatăl meu vorbea cu noi și în germană. Așa am învățat limba germană. Am fost la școala maternă germană, eu și sora mea am studiat toate materiile în limba germană. Inclusiv istoria românilor! A fost așa interesant… în clasa a IV-a și clasa a VIII-a o studiam în germană. Vorbeam despre Michael der Tapfere – adică Mihai Viteazul. Sau Stephan der Grosse – Ștefan cel Mare. Am învățat în germană geografia, biologia, chimia. Am terminat liceul german, am avut o notă destul de bună la Bacalaureat, 9,57. Am ales mai departe să studiez în Germania…
Reporter: Cum ați ales? În ce sens?
Vlad Botoș: Era 2005, era perioada de preaderare. Eu singur m-am înscris, mi-am făcut un dosar de candidatură. Am luat decizia împreună cu mama și cu sora mea, care e mai mică decât mine.
Reporter: Dar cum a ajuns la urechile dumneavoastră informația asta, că se poate face…?
Vlad Botoș: Păi, începuse moda să studiezi afară. Și dat fiind că eu aveam certificatul de germană DSD, Deutsches Sprachdiplom… Era și acesta un criteriu. România se afla în procesul de preaderare, nu eram încă în Uniunea Europeană. Și m-am înscris, mi-am făcut dosarul, am intrat în Germania la o facultate, am optat să fie și cheltuielile cât mai reduse. Mama mea a luat atunci două împrumuturi bancare, pentru că trebuia să demonstrezi că ai o sumă de bani în cont. Erau câteva mii de euro bune și nu aveam acești bani, mă rog…
Reporter: Mama dumneavoastră ce meserie avea?
Vlad Botoș: Lucra tot în domeniul privat, era comisionar vamal. Practic, întocmea actele pentru firme, nu era vameș, ci comisionar vamal. La Vama de Interior Arad, mama mea se ocupa mai mult de chestiunile astea, de făcut acte, declarații vamale… În perioada de preaderare trebuia făcute aceste chestiuni. Era un om foarte, foarte harnic, făcea multe ture de noapte, lucra foarte mult pentru ore suplimentare. Sora mea a fost un an cu bursă în Baden-Baden, a studiat liceul și apoi s-a întors. Dar urma să studieze și ea în Germania la facultate, era visul ei.
Reporter: OK. Deci v-ați depus dosarul…
Vlad Botoș: Am depus dosarul, am fost acceptat, am intrat. Mă rog, a fost destul de mare mare concurenț – mai mult de 10 pe loc. Am reușit să intru. Era o taxă semestrială, însă erau costurile mari cu cazarea, cu mâncarea. Era o perioadă mai grea atunci, în perioada de preaderare. Am ajuns acolo, am început anul de studiu și, venind acasă și văzând-o pe mama cum muncea, mi-am dat seama că 4 ani de facultate… Nu puteam să lucrez în timpul facultății, n-aș fi reușit să am note destul de bune și în același timp să mă și întrețin. Am luat decizia într-o seară: mă întorc în România! A fost o mare frustrare pentru mama și pentru sora mea, pentru că și-au dorit mult și au făcut eforturi. Dar a fost decizia mea, eram major. Au acceptat-o între timp. M-am întors în Arad și practic am pierdut un an. 2005-2006. M-am reînscris în 2006 la facultate în Arad. Și în același timp m-am angajat.
Reporter: La ce facultate v-ați înscris?
Vlad Botoș: La Facultatea de Drept din Arad, Universitatea Vasile Goldiș. În același timp, am aplicat pentru un job de asistent director producție la compania la care am lucrat 13 ani, până să fiu ales europarlamentar. Și am crescut, zic eu, frumos. De la asistent director producție am ajuns manager de proiect în 2008, în Bulgaria. Mi s-a dat șansa să construiesc o fabrică de la zero în regiunea Plovdiv, orașul Carlovo – este orașul natal al lui Vasil Levski, eroul național al Bulgariei. După aceea, în 2016, mi s-a dat șansa să fiu director de producție al halei din orașul Sântana, una din cele trei hale de producție din județul Arad. Compania la care lucram este unul dintre cei mai mari angajatori din județul Arad. Este o companie mare și la nivel național, nu vreau să-i spun numele ca să nu-i fac reclamă…
Reporter: Puteți să spuneți, nu e nicio problemă.
Vlad Botoș: EKR Elektrokontact România, parte din Grupul Nexans. Nexans este unul dintre cele mai mare ca concerne la nivel mondial în ceea ce privește producerea de cabluri.
Reporter: Pentru mașini?
Vlad Botoș: Pentru tot, inclusiv cabluri maritime. Însă divizia pentru cablajele de mașini este o divizie aparte. Și vă spun cu mândrie că am retehnologizat fabrica pe care am condus-o, în sensul că în 2016 am trecut de la cablajele convenționale pentru motoare cu ardere la cablajele pentru mașini electrice. Și acesta a fost un motiv-cheie pentru care nu am vrut să am o funcție politică, mi-a plăcut foarte mult că mi s-a dat această responsabilitate în cariera mea profesională. Am prins acea perioadă de tranziție, inclusiv halele de producție le-am retehnologiizat și am coordonat acest proces. A fost foarte interesant. Aveam 30 de ani și responsabilități multe, aveam sute de oameni în subordine, lucrasem în Bulgaria, am ajutat și la construcția unor fabrici de la zero în China, în Slovacia, în Ucraina, în Tunisia…
„Mi se propusese la un moment dat să rămân în China. Nu am vrut. Nu mă simțeam deloc confortabil în acel regim. În primul rând, era smog mai mult decât mare. Și mai era ceva. Ieșisem seara, după activitate, cu colegi inclusiv chinezi. Când deschideam subiecte politice, chinezii nu acceptau să discute nimic! Atunci mi-am dat seama că n-aș putea trăi niciodată într-un astfel de regim care să filtreze ideile”
Reporter: Ați fost în China?
Vlad Botoș: Da.
Reporter: Unde?
Vlad Botoș: În Tianjin, la 180 de kilometri de Bejing. Acolo am fost doar să ajut.
Reporter: Cât ați stat acolo?
Vlad Botoș: Aproape o lună. N-am stat foarte mult. Mă rog, mi se propusese la un moment dat să rămân, nu am vrut. Nu mă simțeam deloc confortabil în acel regim.
Reporter: Simțeați vreo diferență?
Vlad Botoș: Da! Simțeam o diferență foarte mare. În primul rând, nu-mi plăcea smogul, era smog mai mult decât mare!
Reporter: Noi, aici, ne plângem că…
Vlad Botoș: Era foarte mult smog. Și mai era ceva. Ieșisem seara, după activitate, cu colegi inclusiv chinezi – aveam colegi și din Germania, și din alte țări, din Slovacia… Când deschideam subiecte politice, chinezii nu acceptau să discute nimic! Și atunci mi-am dat seama că n-aș putea niciodată trăi într-un astfel de regim. N-aș fi putut trăi, cu toate că sunt născut în perioada comunistă, aveam 3 ani la Revoluție. N-aș fi putut accepta niciodată un regim care să filtreze ideile. De aceea n-am vrut să locuiesc în China.
Reporter: Dacă tot am ajuns aici, ați putea să-mi spuneți, pe scurt, dacă știți – din ce v-a povestit mama dumneavoastră – cam ce relație a avut familia cu comunismul?
Vlad Botoș: Părinții mei au fost anticomuniști total. Tatăl meu au fost cadru militar, ofițer de radiolocație la o unitate militară din Pecica. A intrat în armată pentru că în familia mea a fost o tradiție militară. Bunicul meu a fost ofițer. Și tatăl meu, practic, a fost obligat. Nu a făcut-o din pasiune neapărat. A făcut liceul militar la Alba Iulia, școala de ofițeri de radiolocație la Brașov. Eu eram fascinat de parade. Tata era un om foarte cult, vorbea șapte limbi străine, citea mult. Era educat într-un spirit liber, îmi spunea de fiecare dată că armata în România este o mândrie, însă în acea epocă comunistă ți se impuneau anumite idei. Cred că a fost obligat să fie membru de partid, însă niciodată nu a activat. A fost tot timpul un antisecurist și un anticomunist convins. Nu s-a manifestat însă politic, nu s-a înscris niciodată în niciun partid. L-a simpatizat pe Ion Rațiu. Eu l-am cunoscut pe Ion Rațiu când eram copil, iar el era deputat de Arad, din 1996. Am fost pe stadion. Tatăl meu avea abonament la UTA, la fotbal. După ce a murit el, i-am moștenit eu abonamentul…
„Mă mândresc că sunt un self made man. N-am fost «copilul lui tata», n-am avut cum să fiu, tatăl meu a murit când aveam 11 ani. N-am fost nici «copilul lui mama», mama mea n-a fost un om cu resurse financiare foarte mari. Bunicii mei sunt și ei niște oameni obișnuiți și mă mândesc cu ei”
Reporter: Sunteți microbist?
Vlad Botoș: Da! Sunt microbist, țin cu UTA! Am locuit la 200 de metri de stadion. Pe Ion Rațiu, în 1996, l-am cunoscut când a venit pe stadion. Chiar am prins atunci o minge care era semnată, fotbaliștii aruncau mingi în tribune și am prins una. Poate de aceea m-am înscris, peste ani și ani, în PNȚCD… Nu cred în destin, dar s-a întâmplat ceva. Și tata mi-a inoculat chestiunea asta. Mama mea, la fel, a fost tot timpul un votant de dreapta. Nu a fost activă politic. Părinților mei le-a plăcut libertatea, le-a plăcut acest aer european, cu toate că n-au avut șansa să călătorească în anii comunismului în Europa. Însă ne-au transmis, mie și surorii mele, că lumea e frumoasă și, mai ales, că lumea liberă este cea mai frumoasă.
Reporter: Care a fost cel mai bun prieten din copilărie? Mai țineți legătura?
Vlad Botoș: Este fostul meu coleg de liceu cu care am mers împreună și la facultate, cu care m-am și reîntors în România și cu care am lucrat la companie. El încă mai lucrează acolo.
Reporter: Cum îl cheamă?
Vlad Botoș: Îl cheamă Claudiu Constantin și este finul meu. L-am cununat, am avut bucuria să-l cunun. Și i-am botezat și fetița. Și țin legătura cu el.
Reporter: Vă mai vedeți?
Vlad Botoș: Destul de des! Suntem de aceeași vârstă, am fost în aceeași generație. N-am fost în aceeași clasă, am fost în clase paralele; el a fost la profilul real, eu am fost la profilul uman. Am mulți prieteni în copilărie cu care țin încă legătura. Chiar și prieteni de la grădiniță!
Reporter: Numiți trei lucruri cu care vă mândriți în viață!
Vlad Botoș: Unu: mă mândresc că sunt un self made man (un om care s-a creat singur – n. red.). N-am fost „copilul lui tata“, n-am avut cum să fiu, tatăl meu a murit, așa cum v-am spus, când aveam 11 ani. N-am fost nici „copilul lui mama“, ea n-a fost un om cu resurse financiare foarte mari. Bunicii mei sunt și ei niște oameni obișnuiți și mă mândesc cu ei. Doi: mă mândresc cu familia mea, cu soția mea, cu sora mea, cu bunicii mei, cu socrii mei…
Reporter: Aveți copii?
Vlad Botoș: Sunt împreună cu soția mea de 12 ani, iar căsătoriți de 10, dar nu avem copii. Ea este din Basarabia, din Republica Moldova. Socrii mei sunt adevărați patrioți români.
Reporter: Trăiesc în România?
Vlad Botoș: Nu, trăiesc în orașul Cantemir din sudul Republicii Moldova, lângă Cahul. Sunt niște oameni foarte, foarte gospodari și iubesc România, iubesc limba română. Au fost activi imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, au crezut foarte mult în proiectul unificării.
„Este o crimă ceea ce se întâmplă în Ucraina, iar soția mea, născută în fosta Uniune Sovietică, se teme pentru părinții ei. I-am invitat să vină aici, la noi, dar nu vor”
Reporter: Ați deschis un subiect interesant. Ce spune soția dumneavoastră despre conflictul din Ucraina?
Vlad Botoș: Soția mea înțelege foarte bine ceea ce se întâmplă în Ucraina. Ea crede, la fel cum cred și eu, că ucrainenii trebuie să-și apere țara. Ucrainenii sunt un alt popor, nu sunt același popor cu rușii!
Reporter: Dacă dânsa este din apropiere de Cahul, care este în Ucraina…
Vlad Botoș: Orașul Cahul este în Republica Moldova, județul Cahul este acum în partea ucraineană.
Reporter: Am înțeles. E aproape de graniță și…
Vlad Botoș: Da, ea înțelege toate acestea… S-a născut în Uniunea Sovietică, înțelege toate aceste diferențe.
Reporter: Discutați cu dânsa?
Vlad Botoș: Sigur, discutăm foarte mult.
Reporter: Spuneți-mi pe scurt cum vede dânsa chestiunea asta. Putin, în vara lui 2021, cu câteva luni înainte să înceapă agresiunea, a emis acel celebru articol de 5.000 de cuvinte despre unitatea istorică a ucrainenilor și rușilor, în care spunea pe scurt că ucrainenii și rușii sunt, de fapt, același popor și că Ucraina e o țară inventată și care trebuie readusă la sânul Maicii Rusia. Ce spune soția dumneavoastră, care e născută în URSS? Care e percepția dânsei despre toată această poveste?
Vlad Botoș: Percepția ei este că Putin este un invadator, a invadat o țară liberă, un popor suveran. Rusia și Ucraina nu sunt aceleași popoare, aceleași culturi, oricât ar încerca Putin să impună acest lucru. Este o crimă ceea ce se întâmplă în Ucraina!
Reporter: S-a temut că, dacă reușesc rușii ă ajungă la Odessa, țara de origine a dânsei ar urma să fie ocupată?
Vlad Botoș: Da, se teme și acum! I-am invitat aici pe părinții ei.
Reporter: Și ce zic?
Vlad Botoș: Nu vor, pentru că acolo este casa lor. Vin în vizită la noi, noi mergem în vizită la ei în fiecare an, în Republica Moldova, însă nu vor să plece.
Reporter: Chiar cu riscul ăsta, de a ajunge sub ocupație rusească?
Vlad Botoș: Eu sper să nu se ajungă niciodată cum ați zis și dumneavoastră… Odessa ar fi un cap de pod pentru intrarea terestră în Republica Moldova.
Reporter: De acolo mai e puțin până la Tiraspol și, apoi, la Chișinău.
Vlad Botoș: Mai e puțin… Soția mea se teme, bineînțeles că se teme. Sora soției mele locuiește la Paris, a studiat la Sorbona, a rămas acolo, este cetățean francez. Și sora mea a devenit cetățean german între timp. Mă rog, au dublă cetățenie. Și cumnata mea îi invită des pe părinții ei și ai soției mele la Paris…
Reporter: Duc muncă de lămurire.
Vlad Botoș: Da, dar nu vor. Ei își iubesc comunitatea, își iubesc țara și vor să rămână acasă la ei, asta ne transmit tot timpul. Și noi le acceptăm dorința, până la urmă.
„Sunt dezamăgit că oameni foarte inteligenți stau mult mai slab în ceea ce privește inteligența emoțională. Și de multe ori văd că se întâmplă asta nu doar în mediul politic. Să știți că de multe ori se întâmplă și în zona civică. Nu reușim să construim împreună – vorbesc de români”
Reporter: Aveți dezamăgiri în activitatea politică?
Vlad Botoș: Da, am dezamăgiri. Sunt dezamăgit că, de foarte multe ori, oamenii foarte inteligenți stau mult mai slab în ceea ce privește inteligența emoțională. Și de multe ori văd că se întâmplă asta nu doar în mediul politic. Să știți că de multe ori se întâmplă și în zona civică sau, mă rog, în zona privată. Nu reușim să construim împreună!
Reporter: Vorbiți de români…
Vlad Botoș: Vorbesc de români. Asta e dezamăgirea mea și la nivel de politic. Dacă am lucra mult mai mult și am ataca ideea și mai puțin omul, am construi mult mai mult. Dacă am fi reușit să fim mai maturi în politică, să înțelegem lucrurile, să nu ne supărăm imediat, eu cred că puteam să construim mult mai multe. Nu trebuie tot timpul s-o iei emoțional. Nu trebuie să fie tot timpul o luptă. Noi, în politică, stăm mereu cu arma la picior: domnule, ce-a zis ăla? Să-i dau o replică! În politica europeană nu funcționează așa. Dezbaterea e mult mai mult pe idee. Și ne axăm mai mult pe idee.
Reporter: De ce credeți că este deosebirea asta între abordarea românilor și abordarea occidentalilor?
Vlad Botoș: Sunt două nuanțe. Una, pentru că ei au mult mai multă înțelegere asupra democrației. Democrațiile în statele vestice funcționează din secolul al XIX-lea. La noi, 50 de ani de comunism au distrus, practic, partea de încredere între oameni. Țineți minte, în comunism era o chestiune de neîncredere. Nu-i spuneai vecinului tău, colegului de serviciu… Eu n-am trăit lucrurile astea, însă…
Reporter: Eu le-am trăit.
Vlad Botoș: Dumneavoastră le-ați trăit, părinții mei le-au trăit, bunicii mei le-au trăit și mi-au spus: „Nu puteai să fii așa dezinvolt cum ești tu, de exemplu! Să spui tuturor ceea ce gândești, cum faci tu! Te temeai că-ți vor veni securiștii la ușă sau te vor chema la anchetă”. Comuniștii, cu sistemul lor bolnav, au zdruncinat încrederea între noi, în societate. Și cred că de aici pornește. Sigur, în acești 34 de ani s-au reparat multe, dar nu s-a reparat inclusiv chestiunea asta și de aceea se perpetuează această lipsă de încredere. Și în politică este o mare lipsă de încredere între actorii politici, chiar în același partid. Noi, a USR, am reușit! În acești opt ani, alături de colegii mei, alături de Cătălin Drulă, de Cristian Ghinea, de Dan Barna, de Ionuț Moșteanu, de Vlad Voiculescu, Cristina Prună, cu Năsui, Vlad, Mihail… toți acei oameni care am fost la începutul din 2016 și am rămas în acest proiect, am reușit să avem și o relație umană, să ne cunoaștem și să discutăm foarte mult, să așezăm acest USR într-un cadru de misiune, viziune și valori. Foarte important! Și am rămas ancorați în acest proiect. Dacă nu ai această bază solidă, nu poți să creezi o organizație.
„În politică am învățat ceva, să nu zici niciodată «niciodată». Însă cu acei colegi care au plecat și-au trântit ușa și au mai și aruncat câteva cuvinte, nu aș putea. Pentru că cine a trădat o dată va trăda și a doua oară”
Reporter: Cum i-ați caracteriza pe foștii colegi care au plecat la alte partide?
Vlad Botoș: Nu vreau să-i caracterizez. Sunt oameni…
Reporter: O părere aveți!
Vlad Botoș: Am o părere… Sunt oameni culți, sunt oameni muncitori, unii dintre ei, însă poate au acea imaturitate politică… Atât vreau să spun. Adică n-au fost oameni care să țină la acest proiect care, până la urmă, le-a acordat șansa de a reprezenta comunitățile lor sau chiar România.
Reporter: Ați vedea o colaborare, să zicem, în guvernarea viitoare, cu ei prezenți în alte partide?
Vlad Botoș: Pentru a guverna ai nevoie de reprezentare parlamentară. Nu văd cum unii dintre ei vor avea reprezentare parlamentară, cum ar putea trece acest prag greu, de 5%.
Reporter: Nu vorbesc neapărat de colegii europarlamentari, ci la modul general. Aveți câțiva primari și consilieri locali care au plecat la alte partide, la fel și câțiva parlamentari…
Vlad Botoș: În politică am învățat ceva, să nu zici niciodată „niciodată”. Însă cu acei colegi care au plecat și-au trântit ușa și au mai și aruncat câteva cuvinte, nu aș putea. Pentru că cine a trădat o dată va trăda și a doua oară. Așa cred eu. Asta o spun în calitate de cetățean și de membru de partid, nu în calitate de vicepreședinte al USR. Noipartid, ca partid, ne-am fondat acum 8 ani. Oameni diverși, chiar cu ideologii diferite sau, mă rog, cu idei doctrinare diferite. Sigur că între timp ne-am definit doctrinar, am avut acel referendum intern. Însă, dacă după ce ai plecat să construiești un alt proiect politic vii la masă și dovedești că „domnule, eu am primit locul la masă chiar dacă am plecat”, poate fi un inventive (stimulent – n. red.) ca și alții să facă acest lucru. Ceea ce ar putea distruge tot acest proiect. Eu nu vreau așa ceva. Cine a vrut să rămână în USR, a rămas. Cine a vrut să plece, a plecat. Noi ne străduim să aducem cât mai mulți oameni în USR. Și oameni care să se regăsească în acest proiect. Oameni buni, oameni de calitate. Dar nu putem tot timpul să ne jucăm de-a venitul și plecatul. Eu nu pot să accept una ca asta. Ca politician, ai nevoie de maturitate. Nici alegătorii n-ar aprecia acest joc de-a venitul și plecatul. Oamenii vor să vadă că suntem serioși – și suntem! –, că vrem să guvernăm, că putem să guvernăm. Iar asta se demonstrează în timp. De aceea eu susțin modul lui Cătălin Drulă de a conduce partidul. Pentru că a stabilizat lucrurile și a arătat că domnule, aici e o organizație solidă, o organizație serioasă. Am trecut de cei 7 ani de copilărie, suntem în al optulea an și trebuie să fim o instituție serioasă, cu baze solide.
Top 5 realizări ca europarlamentar
1. „Schengen. Am militat neîncetat, prin multe luări de poziții, prin rezoluții, prin evenimente bilaterale organizate în România și Bulgaira, printr-un protest unic la Viena în fața Ministerului de Interne, pentru ca România să fie parte din Spațiul Schengen pe deplin.”
2. „Rezoluția privind restituirea Tezaurului confiscat de ruși. Am făcut cunoscută în Parlamentul European problema Tezaurului României confiscat de ruși, prin evenimente și luări de cuvânt în plenul Parlamentului. Am contribuit la elaborarea și negocierea Rezoluției privind restituirea Tezaurului, prin intermediul căreia această problemă a devenit una europeană, făcând ca orice negociere cu Rusia și restabilirea relațiilor bilaterale să implice respectarea drepturilor României.”
3. „Dreptul consumatorilor. Am susținut drepturile consumatorilor și îmbunătățirea legislației în domeniu la nivelul Uniunii Europene. Am coordonat, în calitate de raportor, Directiva privind daunele cauzate de produsele cu defect, care permite tuturor păgubiților să ceară despăgubiri indiferent de valoarea daunei, prin proceduri mult mai ușoare, dar și echitabile, pentru cetățeni.”
4. „Timișoara – Capitală Culturală Europeană. Am reușit, în calitate de raportor al Parlamentului European, să negociez amânarea titlului de Capitală Culturală Europeană pentru Timișoara din 2021 în 2023, pentru a da autorităților locale și regionale timpul necesar să finalizeze pregătirile, dar și pentru a da societății timp să se refacă după perioada de pandemie. Altfel, riscam să pierdem această oportunitate, această onoare.”
5. „Politica europeană și internațională. Am stabilit legături solide cu oameni politici de la nivel european și internațional, pentru a le explica în mod clar – fie singur, fie împreună cu colegi din conducerea USR – care sunt realitățile din România, care sunt pericolele în ce privește respectarea drepturilor cetățenilor, dar și a statului de drept. Am reușit să duc perspectiva Opoziției la nivel european, astfel încât autoritățile decidente să cunoască reușitele și greutățile cu care se confruntă cetățenii români.”
„Vă rog să-mi permiteți să menționeaz și un punct 6: Comisia pentru anchetarea condițiilor de transport pentru animalele vii. M-am implicat activ în această comisie, am susținut necesitatea de a reorienta vânzarea animalelor de la viu la carcasă și la produs finit prin subvenționarea construirii de abatoare regionale și locale, cu fonduri europene. Am reușit, totodată, să obțin ca limitele de timp pentru transportul animalelor să țină cont și de situația reală din teren, de posibilitatea fermierilor de a opta pentru vânzarea mai aproape sau mai departe de fermă”.
Top 5 priorități pentru mandatul următor
1. „România, cu adevărat în Schengen. Voi continua lupta pentru aderarea României la Spațiul Schengen inclusiv cu căile terstre de transport, așa încât românii și mărfurile lor să nu mai aștepte ore în șir la trecerea frontierei către Ungaria. Iar asta se poate face doar prin menținerea subiectului în atenția Uniunii Europene, prin acțiuni, evenimente, luări de cuvânt în plenul Parlamentului European, prin negocieri formale și informale.”
2. „Un trai european pentru români, prosperitate prin industrializare, comerț și inovare. Voi susține în mod activ strategia de reindustrializare a Uniunii Europene, pentru o autonomie economică și industrială. Voi susține în toate rapoartele o industrializare sustenabilă, care să readucă producția în țările europene, astfel încât cetățenii să aibă locuri de muncă în sectoare de activitate bine plătite. Voi susține investițiile și acordarea de fonduri europene pentru proiectele de cercetare și inovare, pentru industria ecologică, pentru o educație axată pe crearea de competențe reale, așa încât tinerii noștri să poată începe o profesie, o carieră imediat după finalizarea studiilor și să se perfecționeze de-a lungul întregii activități profesionale.”
3. „Democrație, drepturi fundamentale și stat de drept. Apărăm Uniunea împotriva derapajelor iliberale chiar la noi acasă. Voi colabora în continuare cu instituția Procurorului European pentru ca legislația europeană să fie respectată în domeniul fondurilor europene și în toate domeniile unde acesta are sau va avea atribuții. Voi susține, așa cum am făcut-o și până acum, prioritizarea respectării statului de drept și supervizarea de la nivel european, așa încât nicio guvernare să nu poată încălca drepturile cetățenilor ei.”
4. „Ne asumăm rolul de țară mare – contribuția României la reforma UE. Fiind a 6-a cea mai mare țară a Uniunii Europene, România trebuie să fie reprezentată în Parlamentul European de oameni care pot și vor să muncească, de oameni care știu ce înseamnă eficiența și importanța echipei, dar și implicarea în dosare importante, pentru că doar așa putem influența deciziile care se iau la nivel european.”
5. „O Europă prosperă cu un mediu curat. Protejarea naturii, a pădurilor, reîmpăduririle și refacerea habitatelor distruse de neglijența și lăcomia unor clanuri trebuie să fie o prioritate pentru toți europarlamentarii români. România are nevoie de pădurile ei, dacă vrem să protejăm sănătatea oamenilor! Proiectele finanțate din fonduri europene trebuie să respecte interesul comunităților și să aibă real impact asupra vieții oamenilor și a mediului înconjurător, fapt pe care-l voi urmări în continuare din comisiile Parlamentului European.”
„Și aici, cu îngăduința dvs. aș menționa și un punct 6: Armatele europene, mai bine integrate în NATO și mai bine pregătite să răspundă împreună provocărilor. Susținem Ucraina, ne apărăm pe noi. Crearea și dezvoltarea unei infrastructuri de apărare a Uniunii Europene este un aspect pe care trebuie să-l prioritizăm. Armatele europene trebuie să colaboreze în mod real și să creeze structuri integrate, pentru a asigura securitate întregii Uniuni Europene. Europa de Est nu poate și nu trebuie să revină la statutul de vasal al Rusiei, iar pentru asta avem nevoie de armate puternice, gata să intervină rapid acolo unde este nevoie.”
10 întrebări-fulger
1. Care a fost cel mai bun președinte al României? Dar cel mai nociv? Sunt 5 variante: Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis.
– Cel mai bun dintre cei cinci a fost Traian Băsescu, cu toate că n-am fost fanul lui. Cel mai rău, cu toate că l-am votat și l-am susținut, cred că este Klaus Iohannis.
– Mai rău decât Ceaușescu?
– N-am trăit în acea epocă, să vă pot spune. Da, Ceaușescu a fost cel mai nociv și, drept urmare, poporul român l-a judecat și l-a și împușcat. A făcut foarte multe chestiuni rele. Dintre cei cinci, e clar că Ceaușescu e cel mai rău – dictatorii sunt cei mai răi. Dar hai să-i luăm pe cei patru, pentru că ei chiar au fost aleși democratic. Cu toate că sunt un anticomunist fervent, iar Iliescu – pentru mine – a fost un dezastru, zic totuși Iohannis! Pentru că ne-am pus cu toții încrederea în Iohannis. Generații întregi, oameni care am crezut că acest stat se va desprinde cu totul de comunismul lui Ceaușescu, de neo-comunismul lui Iliescu, de acea epocă îngrozitoare. Am crezut că, sub „neamțul” Iohannis, acest stat se va reforma ireversibil, că vom avea instituții sănătoase, că economia de piață va funcționa, că meritocrația va dăinui. Și, de fapt, în acești 10 ani la Cotroceni, Iohannis a fost președintele care a numit mai mulți prim-miniștri de la PSD chiar și decât Iliescu, cel care a fondat FSN, transformat apoi în FDSN, în PDSR, în PSD…
– Da, dar uitați că Europa și America îl apreciază, a primit premii, e lăudat prin Parlamentul European, prin Comisia Europeană…
– Există o explicație, care ține de context, dar care nu poate înlocui realitatea: Europa se află într-un moment greu, în care are foarte multe crize succesive. Ne-am început acest mandat sub stindardul Brexit-ului, a fost o criză destul de grea, adică a treia țară a Uniunii Europene, ca pondere, a părăsit blocul. Am avut criza pandemică, iar aceasta a lăsat multe, multe sechele în societatea noastră. Am avut și avem încă război – invazia lui Putin și a Rusiei. Avem criza inflaționistă pe care noi, România, încă o trăim. În timp ce țările din zona euro și nu numai au au ajuns la o inflație de 2%, noi încă avem peste 7%. Am avut criza energetică, în care prețurile au săltat. Și europenii nu mai vor o altă criză într-un stat mare din estul Europei, nu mai vor criză gen Ungaria, Slovacia, au avut și Polonia… De aceea, domnul Iohannis se bucură încă de o anumită susținere… dar să nu credeți că ei nu văd ce se întâmplă în interiorul României, ce se întâmplă cu justiția, cu presa, cu statul de drept…!
2. Joe Biden sau Donald Trump?
– Joe Biden.
3. Uniunea Europeană / NATO sau suveranism?
– Uniunea Europeană și NATO.
4. Alegeri locale într-un tur sau în două tururi?
– În două tururi.
5. Locul din România în care v-ar plăcea să trăiți toată viața, excluzând Aradul.
– Vă spun foarte sincer, am vizitat toată țara asta, toate cele 41 de județe, am fost în multe locuri, nu pot să spun că am un loc preferat. În fiecare județ am găsit un loc în care m-aș muta.
6. Dacă ați fi în situația de a trebui să părăsiți România, în ce țară v-ați așeza?
– Am locuit o perioadă în Germania și cred că Germania mi s-ar potrivi mie cel mai mult. Soția mea, în schimb, este pasionată de Franța.
7. Viața la țară sau la oraș?
– M-am născut în oraș, am trăit doar la oraș, însă îmi place mult viața de țară. Chiar am suferit că n-am avut bunici la țară. Bunicii mei materni stau în centrul Aradului, cei paterni în orașul Sibiu. Aveam bunici tot la bloc sau, mă rog, la case din acestea gen apartamente la țară. Eu aș sta la țară.
8. Concediu la mare sau la munte?
– Și la mare, și la munte!
9. Mâncarea preferată?
– Îmi plac foarte mult ouăle – ochiuri, omletă, fierte. Și-mi place papara.
10. Campionatul Mondial de fotbal sau Jocurile Olimpice?
– Greu de ales… Ambele! Sunt mare amator de sport. Aveam 8 ani la Campionatul Mondial din 1994, am ieșit și după meciul cu Statele Unite, și după cel cu Argentina. Am ieșit în fața Primăriei Arad, cu părinții mei. Și după aceea am urmărit toate Campionatele Mondiale și am urmărit toate Olimpiadele. Țin minte și acum Olimpiada de la Atlanta, Sydney-ul, unde am luat un număr atât de mare de medalii…
–––––––––––
Acest material a fost plătit de Uniunea Salvați România.
Cod unic de identificare: 41240005.
–––––––––––
Cu părere de rău, anul acesta este primul când nu mă duc la vot, nu am cu cine să votez, cu cei de la putere nu pot căci e și PSD, eu fiind de dreapta, am înțeles coaliția după trădarea usr și Orban, dar acum, este drep că nu avem nici opoziție, așa zisa alianță de dreapta este formata din trădători, aur, eu am cam citit istorie și nu aș mai vrea ca naționaliști să învingă, și Hitler tot așa a câștigat și unii știu ce s-a întâmplat după, vedeți guvernele dictatoriale, Rusia, Turcia, toți au fost aleși democratic, iar după, dictatură cine votează aur nu se găsește la consecinte, iar suveranistii nu au spus ce va face România suverană izolată , fără industrie competenta și cu agricultura de import!
Ne légy rossz Pataki.
Nu fi rău Pataki.
🇪🇺👍🏻😉
Daca nu te duci inseamna ca esti pesedist. Doar aia vin cu idei antidemocratice ca asta, ca nu ai cu cine sa votezi. Intotdeauna am avut si acum avem. Absenteismul nu ajuta decat partidele corupte.
Trucaje bolșevice 😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂
34 de ani, alegem raul cel mai mic. Cand in fapt, totul se centralizeazaa Bucuresti….
Daca imi explica cineva, cum au aparut voturi pentru UDMR in satele din sud si est, pe vremea lui Dragnea, incep sa cred in democratia romaneasca.
Portretul lui Vlad Botoș , asa cum il face autorul articolului, este mai mult decat convingator.
Oricum votam USR, dar acum o voi fece cu si mai multa convingere.
Mult succes!
spune ca nu are cu cine vota -toti sunt la fel- este sigur pesedist. Psd-ul a condus tara peste 25 de ani si uitati unde am ajuns. De obicei un pesedist se da de gol usor, nu pacaleste chiar daca se straduieste.