Alegerile prezidențiale din 2024 prezintă trei elemente distinctive: ingineriile electorale ale partidelor politice (incluzând aici și deciziile CCR), ingerința Federației Ruse în procesul electoral și populismul ce a însoțit întregul proces.
Toate acestea trebuie lecturate cu mențiunea „fără precedent”. Propun o scurtă analiză a celui din urmă element, adică a populismului.
Fiind o tehnică de propagandă, populismul este prezent în discursul tuturor actorilor politici, în diferite proporții. Pilonii acestuia sunt atacarea puterii politice și erijarea în reprezentant exclusiv al poporului, prezentat ca realitate ce duce tot greul societății și care întruchipează toate valorile umanității.
Populismul este practicat atât de actorii politici de la guvernare (vedem miniștri care se erijează în analiști politici, care vorbesc despre clasa politică „din afară”, ca și cum ei nu ar face parte din ea), cât și de cei din opoziția politică (parlamentară și neparlamentară). În toate variantele, populismul este un antidemocratism prin faptul că pune la îndoială mecanismele democrației reprezentative promițând o rezolvare pe loc a tuturor problemelor, în condițiile eliminării procedurilor statului de drept.
În alegerile prezidențiale din 2024, populismul a atins cote nemaiîntâlnite, cel puțin la candidații cu șanse de a intra în turul 2. Niciunul dintre candidați nu s-a prezentat ca om politic.
Nicolae Ciucă a fost propus nu ca om politic, ci ca militar: „un ostaș în slujba țării” – deci, mână forte, comandă-execuție și nu proceduri democratice.
Nici Marcel Ciolacu nu s-a propus ca politician, ci ca „om normal” și ca o mare problemă pentru familia sa, pentru că – ce să-i faci? – a vrut să facă bine țării intrând în politică; dar e din popor, normal ca fiecare, nu e hăitașul lui Omar Hayssam și nici omul de pus momeala în cârlig al lui Dragnea, nici beneficiar al serviciilor de lux Nordis.
Elena Lasconi s-a propus ca președintele care va fi „aproape de oameni”, ca și cum asta e în fișa postului unui președinte.
De populismul lui George Simion nu are rost să mai vorbim, fiindcă e la tot pasul – președintele care dă case oamenilor la prețuri derizorii e doar una dintre bazaconiile populismului său.
În fine, Călin Georgescu a fost candidatul independent – deci, teoretic, nu are legătură cu niciun partid, pentru că partidele sunt agenți ai răului – care susține desființarea partidelor, care nu a cheltuit niciun leu din banii poporului pentru campanie, care este trimisul lui Dumnezeu pentru a reda demnitatea poporului.
Anulatele au trecut și ne pregătim pentru alegerile care sperăm să fie în primăvara lui 2025. Toată seria de ilegalități comise de către autoritățile statului și de către unii candidați au potențat populismul. Primul semn al acestui fapt, în afară de elementele discursive, este inflația de candidați independenți. Indiferent de nivelul la care apar, independenții sunt candidați cu un populism funciar, pentru că se propun ca oameni exclusiv ai votanților și nu ai partidelor; or, vă place sau nu, democrația reprezentativă se face cu partide. Pentru alegerile din primăvară s-a conturat o piață a independenților. Deocamdată avem trei produse.
1. Să începem cu Călin Georgescu, cel care a candidat ca independent și la anulate. Cât este el din afara sistemului? Trecutul și prezentul său ne spun. Om din sistemul comunist, lipit de funcții mai puțin vizibile, dar bănoase, el și-a confecționat un fals trecut glorios când, în fapt, a fost un mediocru colaborator al Securității. Împins în tranziție de vechii tovarăși din sistem pentru funcții mai înalte, el nu s-a calificat pentru niciuna, motiv pentru care sistemul comunisto-securist, trecut la postcomunism, i-a dat rolul de agent antisistem. Adică – vezi, Doamne! – cel ce se bate cu sistemul care l-a zămislit și-n care se va întoarce după această prezență electorală meteorică (sper!).
Prostiile pe care le emite zilnic cu morga deșteptului, copiate de prin filme pentru copii și pentru proști, au fost nadă pentru o categorie importantă de votanți – de regulă, persoane cu nemulțumiri personale, fracturate cognitiv și emoțional, pline de frustrări, cu o inteligență sub medie și cu un nivel de cultură pe care nimeni nu l-ar invidia.
Acesta este independentul, omul antisistem pus de sistem. Cum a ajuns el pe primul loc în recentele anulate? Cu aportul partidelor sistemului politic, al BOR și al serviciilor de informații. PSD și PNL au recurs la inginerii electorale și au rămas cu buzele umflate. Pentru a dovedi faptul că a fi ticălos nu este o dovadă a faptului că nu ești și prost, cele două partide i-au băgat voturi în urnă pentru a-l contracara pe George Simion, un om al altei părți din sistemul securist, ce se închină la Moscova.
Călin Georgescu este un produs al sistemului românesc, dar puternic sprijinit de Moscova, a cărei propagandă o amplifică în România fără nicio opreliște. În afară de bazaconiile pentru care unii semeni ai noștri ar fi imediat încadrați instituțional sub supraveghere medicală, toate mesajele sale sunt puncte clare ale putinismului. Rapoartele serviciilor de informații dovedesc sprijinul masiv obținut de acesta în campanie de la firme rusești, beneficiind și de banii unor grupări paramilitare neolegionare din România. Deci, călărețul macho nu este altceva decât calul troian moscovit din România.
Pentru viitoarele alegeri, dacă autoritățile nu vor aplica legea (pentru a câta oară?) și-l vor lăsa să reintre în cursa prezidențială, el va avea, pe lângă spijinul Rusiei și al neolegionarilor văzuți și nevăzuți, susținerea partidelor putiniste precum AUR, SOS și POT (dacă acest partid va mai exista până atunci). Și, deloc întâmplător, va avea mai departe sprijinul BOR și al grupării Ponta din PSD. Acesta este independentul Călin Georgescu.
2. Al doilea independent este Nicușor Dan, actualul primar general al Capitalei. Om cu un CV a cărui simplă lecturare într-o limbă română curată i-ar da mari bătăi de cap lui Călin Georgescu, Nicușor Dan este singurul politician activ cu un parcurs profesional validat internațional și cu o evoluție politică foarte bună. Să te bați cu mafia PSD patronată de clanul Firea-Pandele, clan susținut de televiziunile de propagandă ale tripletei Felix-Ghiță-Păcuraru și de alte prăvălii mediatice, nu-i un lucru ușor. Și a răzbit.
O problemă a lui Nicușor Dan vine tocmai de la fostul său partid, care insistă s-o reintroducă în cursă pe Elena Lasconi, neînțelegând faptul că fosta candidată a fost bună doar în comparație cu Ciolacu, Simion și, în fine, Georgescu. Încoronarea prestației sale electorale a fost reacția față de anularea alegerilor, demnă de o Șoșoacă mai suplă, și penibila scrisoare către Trump.
În cazul în care va candida iar la prezidențiale, nu va reuși să intre în turul 2, singura izbândă a domniei sale fiind doar fragmentarea voturilor electoratului cu adevărat pro-european. Dacă cineva ar sfătui-o bine, i-ar spune doamnei Lasconi că ar fi bine să rămână în partid cu acest capital electoral, fiindcă la următorul eșec cei ce o susțin acum o vor spulbera de la conducerea partidului. Cei ce o încurajează acum să intre în competiția pentru Cotroceni nu vor decât să-i facă un vânt pe scări. Dar nu asta e problema acum, ci faptul că doamna Lasconi și-a atins maximul de competență electorală și că orice insistență pe această direcție va crea o problemă în competiția cu coerenții și înregimentații suveraniști, iar un posibil eșec i se va pune și dumneaei în seamă.
Revenind la Nicușor Dan, anunțul acestuia referitor la intrarea în cursa pentru Controceni a luat lumea pe neașteptate. Unii l-au acuzat de pripeală, alții de lipsă de tact, iar alții de arivism și de „misecuvenism”. Eu cred că nu a greșit, ci că a luat steagul la timp. Nu cred că dacă ar fi discutat mai întâi cu partidele despre intenția sa acestea i-ar fi acordat sprijinul, în afară de Forța Dreptei. Știe care-i este valoarea și a ridicat ștacheta pentru partidele care, vinovate de escaladarea populismului, se ascund acum sub marama pro-europenismului. Aveți pe cineva mai bune ca el? Haideți, PSD și PNL, un pas în față!
3. Și PSD, PNL și UDMR au făcut pasul, venind cu rușinea rușinilor: Crin Antonescu, care, pentru a fi la modă, și-a dat demisia din PNL pentru a deveni, ați ghicit!, independent. Elastica sa coloană vertebrală îi permite să fie orice i se cere.
Despre acest specimen este atât de mult de povestit și atât de puțin de spus! Exact ca-n discursurile lui: nicio idee în maximum de cuvinte.
În cuvinte puține și-n fapte multe: fost turnător la Securitate, cu indicativul „Porumbacu”; vârf de lance al puciului din 2012; ajuns la Cotroceni ca președinte interimar al României, a scos steagul NATO; a cumpărat o casă de la… fiul lui Virgil Măgureanu – ca viitor președinte ce se visa, nu putea lua casă de la un om mai de încredere; împreună cu prietenul Ponta (un putinist sincer), a emis zi de zi mesaje anti-europene, iar la un moment dat a plecat.
Unii spun că a plecat de lene, calitate a sa atestată istoric. Când era profesor la Solești, trimitea directorul școlii femeia de serviciu să-l trezească, fiindcă nu venea la ore. Iar când a scăpat comunitatea de el, gazda a constatat că a plecat cu tot cu plapumă – probabil că-n aia doarme și acum. Ajuns în Parlament, a dovedit aceeași lene, fiind parlamentarul cu cele mai multe absențe în cele mai multe mandate.
Când era să intre în cursa pentru Cotroceni, s-a retras. Unii spun că de lene, alții spun că motivul al fi fost primirea ca șpagă a unei case (Ponta ar fi fost mai prudent și ar fi refuzat) și, prins de nas, a trebuit să scape cu această retragere. Nu știu, n-am fost acolo, n-am văzut – nici Călin Georgescu n-a văzut Covidul –, știu doar ce știe toată lumea, că este cel ce i-a făcut parlamentari liberali pe Gigi Becali (AUR-istul de astăzi) și pe Sorin Roșca Stănescu (securistul dintotdeauna). Tot el și-a pus soția pe lista de europarlamentare și pe-aici ți-e drumul! La Bruxelles, 10 ani – trai, nineacă, pe banii națiunii! Prin soție, desigur!
Iar acum e scos din pălăria Grivco și propus ca candidat (ce superbă cacofonie!) al coaliției pro-europene, partea anti-reformistă. Că e bun vorbitor, că are priză la public, că…, că… Rău au mai ajuns partidele din coaliția „pro-europeană” dacă n-au găsit în propriile curți altă resursă decât acest produs expirat! Adică, demagogului incoerent i se scoate ca adversar unul coerent, iar leneșului taciturn de la Cotroceni ar urma să-i ia locul leneșul gureș. Domnilor, ați luat-o razna?
Porumbacul independent Crin Laurențiu Antonescu nu va intra în turul 2 și cred că nu va intra nici în primul tur (dar asta e o altă discuție). Problema este că, prin această nominalizare, coaliția „pro-europeană”, aia care a creat coaliția anti-europeană, îi suflă vânt în pupa marelui independent Georgescu. Pentru că, după ce a primit un vot de blam și a spus că „a înțeles” sancțiunea, această coaliție tace în legătură cu nenorocirea energetică în care vrea să ne bage – cu putinistul Viktor Orban în vizită-fulger, de lucru, înainte ca un minister esențial să ajungă pentru prima dată la UDMR, astfel încât această formațiune cu dublă determinare să aibă om în CSAT.
Coaliția mai emite „ordonanța-trenuleț”, sub roțile căreia va fi strivită și, ca ultimă flegmă în ochii electoratului, îl reanimă pe acest „Chucky” al politicii autohtone.
Cu așa coaliție „pro-europeană”, treaba e ca și făcută, Putin poate să-i concedieze pe suveraniști pe motiv că sunt prea costisitori, iar munca le-o fac comasații coalizați „pro-europeni”.
Actuala coaliție „pro-europeană” deja a intrat în campanie pentru Călin Georgescu. Iar Crin ca Crin: acest rol i s-a dat acum, pe ăsta-l joacă. Apoi pleacă la nani. Mai independent decât a intrat, mai obosit, dar cu garanția încă unui răgaz de 10 ani sau de cât or mai decide stăpânii lui că poate să stea până să-i dea iar trezirea.
Până acum, partidele din România își făceau jocurile cu candidați asumați. Acum, au ales să joace cartea populistă și să susțină „independenți” în cursa pentru ocuparea locului marelui indiferent de la Cotroceni. Deocamdată avem trei independenți: doi doar de formă, având în realitate puternice susțineri din sistem, și unul autentic, în așteptare de susținere. Mai e timp și pentru alții, pentru că s-a deschis o adevărată piață.
Populismul cere independenți, acești îngeri salvatori care, domnilor politicieni, nu pot face nimic fără partide. De ce le cereți să fie ipocriți doar pentru a profita de justificata repulsie a electoratului față de partidele voastre? Cei doi „independenți” ai sistemului vă reprezintă tot pe voi, cei putiniști și cei „pro-europeniști”. Prin cei doi „gudurăi”, tot voi vă veți pupa în Piața Independenței.
Strălucită analiză. Clară, limpede ca cristalul, impecabilă, imparabilă.
Felicitări!!!
Aleg Nicușor Dan președintele României ,propun alegeri parlamentare anticipate cu observatori UE nu Rusia.
Incep sa cred ca coalitia l-a propus pe Crin Antonescu tocmai ca sa nu-l sustina pe Nicusor Dan. Care, om implicat, era limpede ca o sa se implice.
Cum naiba au negociat pro-europenii coalitiei?
Aceasta este o intrebare prosteasca.
In Ilie Bolojan am vazut o speranta, dar s-a dovedit a fi o speranta falsa, la fel ca Ciorbea?!
,d-le profesor, pentru articol!
Sa fim optimisti cu Nicusor Dan!
S-o face democratia reprezentativa cu partide, insa institutia Presedintelui trebuie sa fie apartinica (cel putin asa spune Constitutia de rahat), in litera, si ca atare si in spirit… De aceea Presedintele este ales separat de alegerea Parlamentului, pentru a nu reprezenta anumite interese, si pentru a putea ramine independent de partide, echidistant. Dar, din cauza faptului ca aceasta Constitutie este foarte neclara, a fost foarte usor ca fiecare grup de interese sa si-l adjudece, si sa spuna ca de fapt Presedintele trebuie sa favorizeze un partid sau altul, ca altfel nu se poate!
Dvs., ca si si Cristian Ghinea, ca si Ioana Ene Dodioiu, in Spotmedia sa, sustineti afinitatea Presedintelui fata de un partid, sau o grupare politica. Asa ceva, deocamdata, este – cel putin aparent – anticonstitutional!
Deci, „independentul” Calin Georgescu, este, evident, nu independent, ci dependent de Servicii – Aripa Ultranationalista (si masiv majoritara in cadrul institutiilor securisto-sereiste). Pentru ca altfel, Calin Georgescu este AURist si, mai nou, POTist.Pentru ca asta au facut Serviciile: si-au infiltrat masiv personalul in toata viata publica din Romania, pentru a putea avea in permanenta controlul tarii, indiferent de ce curent politic va iesi cistigator – dar cu preferinta pentru curentul puternic nationalist (legionaroid).
Cit priveste necesitatea de independenta (sau dependenta) a Presedintelui, aceasta nu este deloc clara: Iohannis nu a fost, de facto, independent (a afirmat deschis ca vrea „partidul sau, PNL”, dar, dupa ce l-a avut, ce mari realizari si-a inscris in palmares, in 10 ani de serviciu?! – poate doar re-crearea USL2 si, acum, USL3).
In ceea ce priveste concurenta Lasconi – Nicusor Dan – Crin Antonescu – etc., aceasta va avea o prima lamurire dupa efectuarea primelor sondaje ale intentiilor de vot. dar si aceste sondaje vor fi false, ca toate de pina acuma, din care NICI UNUL nu a tinut cont, vreodata, de intentiile de vot ale diasporei!!! deci, degeaba se fac sondaje si analize ale intentiilor de vot din tara, daca nu se tine cont de aceste intentii de vot din diaspora! Rezultatele acestor sondaje, facute numai in tara, vor fi in continuare, si mereu, false!!!