O ştire fără Dăncilă a cam trecut neobservată, azi. Citez din informaţia publicată pe Digi24.ro:
„Marți a fost o grevă spontană la fabrica deţinută de Renault. La ora 10:00, angajaţii din sectorul montaj-caroserie au oprit munca. Oamenii au aflat că 200 dintre ei ar putea rămâne fără un loc de muncă, după ce uzina va instala roboţi industriali capabili să-i înlocuiască”
La prima vedere, nimic rău sub soare. Există astfel de acţiuni sindicale, dar nu numai sindicale, inclusiv în state cu pretenţii în raport cu România. Mai mult, în unele ţări din Europa occidentală, reacţia unei părţi foarte vioaie a societăţii a provocat blocarea unor business-uri create chiar de noile tehnologii.
Bunăoară, în Barcelona (nu şi în Madrid, însă), faimoasa companie de taxi neoficial UBER, aşa-numita afacere „ride-sharing” (în care îţi foloseşti maşina personală în timpul liber intrând în comunitatea unei aplicaţii de telefon mobil), a trebui să tragă pe dreapta.
Şi nu e singura. În alte oraşe-destinaţie ale Spaniei şi ale Europei occidentale, există o contrareacţie faţă de gigantul turistic Airbnb, din cauza suprapopulării locuinţelor personale cu „străini” călători.
Nu mai departe de ieri, Europa se războia din nou – virtual şi nu numai – cu gigantul Facebook pe tema apariţiei Libra, moneda virtuală lansată de compania lui Mark Zuckerberg, care ameninţă pe cine, în primul rând? Băncile, banul clasic, bancnotele şi monetăria. Dar este ea o ameninţare pentru omul de rând. Cine poate şti?
Sau poate fi o „ameninţare” de tipul statului pe Facebook, pe banii şi timpul tău, dar gratis, de fapt. Însă fiecare e liber să-şi cheltuiască viaţa cum vrea, nu de asta suntem oameni şi nu roboţi? Şi-atunci, de ce să fie judecaţi că „muncesc” gratis pentru Zuckerberg utilizatorii celei mai populare reţele de socializare? Like!
În acest context de mari schimbări şi tensiuni, a picat şi stirea cu greva muncitorilor de la Dacia Piteşti, care se tem că vor fi înlocuiţi de roboţi. Nu iese fum fără foc, e clar asta. Deci oamenii ştiu ce ştiu. Dar ce vină au ei? Sau cine îi poate lămuri? Le vorbeşte cineva sincer şi simplu despre lumea care vine peste toţi? Dăncilă? Doamne, iartă-mă!
Dar nu numai ea. Mulţi dintre cei pe care noi i-am ales să ne conducă vieţile par rupţi de prezent, de viitor nu mai vorbesc. Mintea unora e atât de anchilozată în trecutul şi-aşa nu prea onorabil şi performant, încât a le cere să ne vorbească de maşinile electrice sau viitorul ECO al planetei e ca şi cum i-am trimite să piloteze o rachetă spre vreo „exo-planetă”.
Mai bine, nu! Îi lăsăm, dacă tot n-am avut pretenţii de la ei, şi ne întoarcem spre muncitorii de la Dacia.
Putem opri, oare, impactul noilor tehnologii în viaţa noastră? Al evoluţiei, care vine iată precum o tornadă? Nicidecum. E imposibil. E ca şi cum i-ai spune cuiva azi, auzi Gigi, aruncă „smartphon”-ul la coş şi sună de la cabina telefonică din colţ! Care cabină, apropo, nu mai există.
Sau e ca şi cum le-ai cere şoferilor de Taxi ne-Uber să ia clienţi doar pe telefon, fără aplicaţie. Ori ca şi când am renunţa la cablu TV, la internet, am scoate Telecolorul lui Ceaşcă de la muzeu şi ne-am uita două ore la „mira” Republicii Socialiste Nebunia.
Nu merge! Viaţa noastră, de la un capăt la altul, curge paralel cu evoluţia, suntem cumva şi produsul ei, nu doar al părinţilor.
Prin urmare, ce facem? Ne opunem? Poate fi o opţiune. Dar nu e cea mai înţeleaptă. E ca şi cum ai încerca să ţii noaptea în loc, ca soarele să nu mai răsară. E o exagerare, desigur, dar mersul cam ăsta e.
Mai constructiv sună să ne adaptăm schimbării, nu să încercăm s-o stăvilim. Iar aici intervin masiv guvernele, statele, chiar şi companiile ca Renault, care chiar dacă prevăd introducerea roboţilor în fabrică, pot lua în calcul investiţii pentru protejarea celor care îşi vor pierde locurile de muncă.
După care, repet, e de văzut ce face statul pentru oameni. Cum îi ajută să se reorienteze, să se recalifice, să lucreze ei înşişi cot la cot cu roboţii.
Din păcate însă, România e complet depăşită la acest capitol. De aceea, temerea muncitorilor este justificată din acest punct de vedere, al incompetenţei guvernanţilor, al indiferenţei lor proverbiale faţă de omul de rând.
Nu însă şi din perspectiva viitorului tehnologiei în viaţa noastră. Aici mă tem că nu există drum înapoi.
Daca NU automatizezi/robotizezi…, seee… INCHIDE (!) fabrica, in relativ scurt timp, pentru ca… PRODUCTIVITATEA ta va fi mai scazuta decat a CONCURENTEI !!!
Si vor fi „pusi-pe-liber”… TOTI (!) angajatii, NU doar o parte dintre ei !!!
Si-atunci…, CUM E MAI BINE ?!!!
Categoric, ar trebui ca pe lista de prioritati a guvernului sa fie gestionarea actualizarii fortei de munca din punct de vedere al trainingului si al locurilor de munca oferite. Normal ar fi fost ca aceste lucruri sa fi fost printre prioritati imediat dupa ’89. Sa fi fost preocuparea nr.1 a Ministerului Muncii, daca a existat asa ceva. Ce faci cu oamenii de la intreprinderea X care se desfiinteaza sau reduce masiv locurile de munca….Guvernele noastre i-au lasat pe oameni de izbeliste, nici macar pe umar nu i-au batut pentru consolare!!! Deci legea junglei/selectiei naturale!
Robotizarea e solutia. Nu mai trebuie vietnamezi cum zicea cineva. Robotii cresc productia cu aceiasi oameni.
Articolul e scris fara detalii si nu reflecta realitatea in exemplele anuntate.
– Greva nu e pt ca vin robotii, ci pentru ca s-a auzit ca 200 dintre ei vor fi demisi
– Libra facebookului nu prezinta risc pentru banci (e aberant sa crezi asta), dar adevaratul risc este ca:
1. Tu comperi „puncte” de la facebook cu intentia sa le folosesti
2. Facebook foloseste banii de la tine in avans (pana tu iti consumi punctele), generand cel putin dobanda + se incaseaza mai mult pt ca un cumparator nu sta sa faca 20 tranzactii in puncte si apoi in servicii, ci va face una sau 2, ceea ce duce la supraevaluare a ce nr de puncte are nevoie, ceea ce duce la mai mult profit pt facebook.
In rest da, joburile se schimba, iar atat firmele cat si statul ar trebui sa investeasca mai mult in pastrarea si reprofilarea angajatilor.