Condamnarea lui Piedone şi aroganţa lui Arafat

Tribunalul București a pronunțat, luni, primele condamnări în dosarul Colectiv. Fost primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone a primit o condamnare de 8 ani și 6 luni de închisoare, iar cei trei patroni ai clubului Colectiv –  11 ani și 8 luni fiecare. Pedepse mari au primit și cei doi pompieri care au verificat clubul – 9 ani și 2 luni de închisoare.

65 de oameni au murit, pe loc sau în spital, după incendiul produs în clubul Colectiv, în tragica noapte de 30 octombrie 2015. Sentinţa de azi are un rol imens pentru viitor.

În primul rând, că pedepsele implică persoane cu funcţii publice la momentul nenorocirii, al căror rol nu era acela de a semna „ca primarul”, adică fără să le pese.

Condamnarea lui „Piedone”, primarul Sectorului 4 la acel moment, este un semnal cât se poate de dur pentru toţi cei ca el, care primesc pe mână destinele populaţiei şi au obligaţia legală de a se asigura că legea este aplicată fără excepţie, nu pe criterii de prieteşuguri, şpagă sau altceva.

Este exact ce n-au făcut oamenii din Bucureşti, pe cale administrativă de sus în jos, de la Piedone şi Raed Arafat, până la ultimul funcţionar şi pompier ce trebuia să verifice la sânge clubul Colectiv.

Dimpotrivă, tragedia s-a produs tocmai din cauză că funcţionarii statului plătiţi din banii cetăţenilor nu şi-au făcut treaba pentru a preveni acel necaz fără egal.

De exemplu, dezvăluirile ulterioare au scos la iveală că unii angajaţi ISU care au verificat clubul înainte erau mai preocupaţi cum să facă rost de sponsorizări private pentru sistemul coordonat de Raed Arafat decât să vadă dacă spaţiul respectă normele pentru prevenirea incendiilor şi evacuare în caz de urgenţă.

Era chiar atât de greu să le spună patronilor clubului „oameni buni, există o singură uşă de ieşire în caz de urgenţă, aveţi nevoie de cel puţin două pentru a funcţiona legal”? NU, nu era! Era chiar treaba lor să verifice în teren aşa ceva şi să nu permită funcţionarea niciunei activităţi cu public.

Cum să poată ieşi 300 de oameni pe o singură uşă, în câteva secunde cât are nevoie un incendiu pentru a te lăsa fără suflare???

153 de secunde a durat totul, de la prima scânteie până când focul îşi făcuse deja efectul devastator. Două minute şi ceva. În acest foarte scurt interval de timp, cu batistele pe nas şi chiar trecând prin flăcări, cei 300 de tineri aflaţi la concertul trupei Good bye to Gravity ar fi trebuit să iasă calm în stradă.

Cu două ieşiri disponibile, ar fi putut ieşi în medie cam 3 oameni pe secundă, deci 180 pe minut. În două minute, puteau fi toţi afară.

Dar cum să facă asta pe o singură uşă? Evident că s-au călcat în picioare încercând disperaţi să iasă pe singura cale de evacuare pe care au văzut-o în faţa ochilor, panicaţi şi disperaţi să rămână în viaţă.

Angajaţii Primăriei lui Piedone şi cei ai lui Arafat ar fi trebuit să nu permită funcţionarea clubului în absenţa unui plan de evacuare salvator în caz de incendiu. Dar au permis! Şi din cauza asta au murit 65 de oameni, alţii au rămas cu sechele pe viaţă, iar amintirile familiilor înduderate nu vor putea fi şterse niciodată.

„Corupţia ucide!” au strigat atunci zeci de mii de oameni ieşiţi la protestele care au dus, câteva zile mai târziu, la căderea Guvernului Ponta. Toţi au plecat de la Palatul Victoria şi din alte clădiri administrative ale puterii, dar unul singur a rămas în funcţie: Raed Arafat.

De ce nu şi-a dat şi el demisia, mai ales că, dintre toţi, era demnitarul cu cel mai mare grad de responsabilitate în tragedia Colectiv?

Rămâne un mister încă puternic ferecat în dedesubturile statului şi ale serviciilor secrete cum de a putut rămâne Arafat pe funcţie şi cum nimeni ulterior – nici măcar protestatarii! – nu i-a cerut să plece, până justiţia va decide răspunderea sa în acest caz.

Azi, pentru prima oară, se pune serios problema îndepărtării lui Raed Arafat de la şefia sistemului serviciilor de urgenţă. Marcel Vela, noul ministru de Interne şi şeful lui Arafat pe linie politică, dă semne că vrea să ia taurul de coarne. Nu ştim dacă o va face, la final, pentru că Arafat şi-a creat o aură de zeu, de intangibil, de nevinovat etern indiferent ce rateuri dă sistemul său. De aceea, este arogant, în loc să-şi asume greşelile de management.

Toate guvernele de până acum s-au folosit de imaginea lui şi s-au temut deopotrivă să-l îndepărteze din funcţie. Dumnezeu ştie ce vom afla că s-a petrecut sub Arafat, în sistem, odată plecat de la butoane! Dar cu siguranţă ştim azi că Raed Arafat a rămas pe funcţie bine-mersi, deşi corupţia ucidea fără milă în jurul lui, ceva inadmisibil într-o societate deschisă.

Tragedia de acum 4 ani este clar produsul corupţiei dublate de iresponsabilitate administrativă. Este rezultatul faptului că, în sistemul de urgenţă, ca de altfel în multe sectoare publice, au pătruns unii angajaţi fără vocaţie, pe pile sau chiar pe şpagă, ori pur şi simplu din nevoia de a obţine o slujbă la stat, dar fără o plăcere prea mare pentru misiunea în sine.

Colectiv este developarea tragică a unui sistem putred, pe care evident că Arafat nu-l putea dirija cu succes, pentru că nu poţi face un bun pompier dintr-un om care nu şi-a propus cu sfinţenie să salveze vieţi, ci mai degrabă să ia o leafă sigură. Iar atunci când faci ceva doar pentru bani, nu din plăcerea de a-ţi pune energia la bătaie într-un scop nobil, iese prost ce faci! Uneori, chiar cu vieţi pierdute.

Dar dacă tot au plătit cu viaţa atâţia oameni fără vină (şi Colectiv nu e singurul caz!), măcar să începem odată pentru totdeauna să facem ordine! Să curăţăm ce se mai poate curăţa, să plătească cine trebuie să plătească şi să punem omul potrivit la locul potrivit.

Sentinţa de azi arată că suntem pe calea cea bună, deşi e abia începutul. Dar dacă putem face ceva pentru memoria victimelor de la Colectiv şi pentru a preveni repetarea unei astfel de tragedii, atunci e obligatoriu să existe vinovaţi şi măsuri.

Nu din dorinţa de răzbunare – nimic nu-i mai aduce înapoi pe cei pieriţi în flăcări – ci din nevoia de a semăna răspundere pentru ocupanţii funcţiilor publice, ca tragedii precum Colectiv să fie evitate pe viitor.

Corupţia încă ucide, chiar şi după o astfel de sentinţă. Dar încet-încet trebuie să nu-i mai permitem s-o facă, astfel încât la un moment dat să ştim sigur că statul ne protejează, nu ne omoară cu zile.