Lipsită de efectivele umane și cantitățile necesare de blindate, fără superioritate aeriană, Ucraina desfășoară zilele acestea în zona Herson o contraofensivă atipică, lipsită de imagini spectaculoase și detalii tari despre bătălii epice. Informațiile ajung cu țârâita, pe frontul lung de 160 de kilometri nu asistăm la străpungeri majore și câștiguri importante de teren. Motivul pare a fi strategia ucrainenilor, care-și propun să suplinească prin inteligență absența superiorității în echipamente și trupe.
Planul actual, conform părerii a numeroși specialiști la curent cu ceea ce se întâmplă acum pe front, nu prevede o acțiune în stilul rusesc, cu asalturi frontale după bombardamente de artilerie furibunde. Ucrainenii n-au cu ce să facă astfel de atacuri și nici nu-și propun asta pentru că strategia lor, elaborată împreună cu specialiștii americani, urmează doctrina armatelor occidentale, care urmărește obținerea victoriei cu cât mai puține victime umane în rândurile propriilor trupe.
În această contraofensivă se vizează ruperea celor aproximativ 20-25 de BGT (Batalioane Tactice de Luptă) rusești aflate pe malul drept al Niprului, însumând circa 16-20.000 de militari, de resursele aflate pe malul stâng. În acest scop, sunt bombardate masiv podurile și trecerile de feribot de pe Nipru. Sunt atacate punctele de comandă, depozitele de carburant și muniții și se încearcă stoparea fluxului de provizii pentru trupele izolate astfel în zona Herson, dincolo de Nipru.
În acest timp, forțele ucrainene de pe front îi angajează pe ruși în lupte de tranșee epuizante, o strategie de măcinare a forțelor care să le consume resursele.
Operațiunea este urmărită cu foarte mare interes, și comentată pe Twitter, de generali în retragere precum americanii Ben Hodges și Mark Hertling sau australianul Mick Ryan. Este o încercare formidabilă, pentru că nicio armată până acum n-a mai reușit să câștige o bătălie în care nu deține superioritatea aeriană, numerică și în artilerie. Generalii spun chiar că ultima oară când cineva a încercat așa ceva a ieșit foarte prost – Irakul contra forțelor aliate în Operațiunea „Furtună în Deșert”.
Acum însă, condițiile sunt altele. Nici rușii nu dispun de superioritatea aeriană totală pe care o avea coaliția atunci, iar ucrainenii sunt cei care au în posesie armele occidentale – nu rușii.
Reporterul de război Ilia Ponomarenko: „Cred că această operațiune nu este despre câștiguri teritoriale în sine, ci despre măcinarea grupului rusesc de 20-25 de BTG-uri într-o luptă dură până când nu mai poate continua din cauza pierderilor și a lipsei totale de provizii și de întăriri proaspete“
My hypothesis on what’s Ukraine doing in Kherson region.
The Ukrainian military likely put a stake on gradually exhausting and embattling Russia’s grouping on the Dnipro right bank — while also keeping it isolated from supplies and from across the river… pic.twitter.com/cO7vVckrvd— Illia Ponomarenko 🇺🇦 (@IAPonomarenko) September 2, 2022
Reporterul de război ucrainean Ilia Ponomarenko și-a expus punctul de vedere pe Twitter:
„Ipoteza mea despre ceea ce face Ucraina în regiunea Herson.
Probabil că armata ucraineană mizează pe epuizarea treptată și pe înghesuirea grupării rusești de pe malul drept al Niprului – menținând-o, în același timp, izolată de provizii și de dincolo de râu…
Așadar, forțele ucrainene probabil că sondează apărarea rusă de-a lungul întregii linii, căutând puncte slabe, încercând să avanseze și să capitalizeze câștigurile, dacă este posibil.
Sigur că nu dispun de suficiente efective și echipamente pentru un atac frontal nesăbuit, costisitor, de tip rusesc, care nu ar garanta nimic altceva decât un număr mare de morți ucraineni. Așa că comandamentul trebuie să își folosească creierul și să o facă într-un mod mai subtil.
Cred că această operațiune nu este despre câștiguri teritoriale în sine, ci despre măcinarea grupului rusesc de 20-25 de BTG-uri într-o luptă dură până când nu mai poate continua din cauza pierderilor și a lipsei totale de provizii și de întăriri proaspete.
Așa că nu cred că are sens să ne așteptăm la câștiguri teritoriale impresionante, ca să nu mai vorbim de recuperarea Hersonului de către Ucraina, prea curând.
În următoarele săptămâni, vom asista la lupte grele și atacuri ucrainene constante asupra GLOC-urilor (linii de comunicație terestre – n. red.) rusești și a trecerilor de râu. Ucrainenii trebuie să refuze mereu Rusiei capacitatea de a continua să își alimenteze forțele pe malul drept al Niprului. Este mult de lucru.
Deci da – este mult prea devreme pentru a spune dacă această operațiune a fost un succes“.
