Sorina Pintea, ministru PSD al Sănătății în Guvernul Dăncilă, în plin „regim Dragnea”, a fost condamnată definitiv la 3 ani și 6 luni de închisoare executare, pentru fapte de corupție. Ea s-a predat Poliției și a fost încarcerată la Penitenciarul Gherla.
Curtea de Apel Cluj a respins vineri apelul formulat de avocații Sorinei Pintea (59 de ani), care a condus Ministerul Sănătății timp de un an și 9 luni ( – ), în Guvernul Dăncilă, marioneta infractorului Liviu Dragnea.
Conform portalului justiției, instanța a menținut decizia pronunțată în primă instanță de Tribunalul Cluj: 3 luni și 6 luni, cu executarea pedepsei. Sentința este definitivă.
Pintea a fost găsită vinovată de luare de mită în formă continuată.
Decizia Curții de Apel Cluj
„În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală (Cpp), respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata P. S. împotriva sentinţei penale nr. 113 din data de 26.04.2024 a Tribunalului Cluj.
În temeiul art. 422 raportat la art. 398, raportat la art. 275 alin. (2) din Cpp, obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul avocatului desemnat din oficiu CBDM, în sumă de 998 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.
Definitivă”.
Și-a negociat șpaga la scurt timp după ce a părăsit ministerul și a revenit la cârma spitalului
Sorina Pintea a fost condamnată inițial pe 26 aprilie 2024, de o instanță a Tribunalului Cluj. Avocații Sorinei Pintea au făcut apel, iar acesta a fost respins definitiv vineri, 6 mai 2025.
Faptele pentru care a fost condamnată Sorina Pintea nu au fost comise în funcția de ministru, ci din cea de manager al Spitalului Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare.
Ex-demnitara a fost trimisă în judecată în aprilie 2020, fiind acuzată că a primit mită echivalentul a 34.000 de euro.
Acuzația formulată de procurorii DNA luare de mită în formă continuată (două acte materiale). Conform rechizitoriului, Sorina Pintea a primit mită 10.000 de euro și 120.000 de lei (echivalentul a 24.000 de euro), în calitate de manager al Spitalului Județean din Maramureș.
Banii reprezentau un procent de 7% din valoarea unui contract de achiziție publică ce avea ca obiect „proiectarea și execuția lucrărilor de amenajare bloc operator – sala de chirurgie cardiovasculară și toracică și spații adiacente din Spitalul Judetean de Urgență «Dr. Constantin Opriș» Baia Mare”, încheiat în anul 2019 cu societatea comercială.
Potrivit procurorilor, Pintea a pretins și primit mita în perioada noiembrie 2019 – 28 februarie 2020, de la reprezentanții unei societăți comerciale, printr-un intermediar.
Mita a fost dată în două tranșe:
- pe 20 decembrie 2019 – suma de 10.000 de euro
- pe 28 februarie 2020 – suma de 120.000 lei.
De observat rapiditatea cu care Sorina Pintea și-a intrat în rolul infracțional. Plecată de la Ministerul Sănătății pe 4 noiembrie 2019, când Guvernul Dăncilă a căzut prin moțiune de cenzură, ea a revenit în funcția de manager al Spitalului Județean din Baia Mare. În aceeași lună a inițiat negocierile pentru primirea șpăgii, iar în lua următoare a și încasat prima tranșă – pe 20 decembrie, cadou de Crăciun! Peste alte două luni avea să vină și tranșa a doua,
Sorina Pintea a fost dusă la Penitenciarul Gherla
Imediat după ce a aflat sentința pronunțată de Curtea de Apel Cuj, Sorina Pintea a sunat la 112 și a spus că este gata să se predea, pentru a-și executa pedeapsa.
Ea a fost ridicată de polițiști din locuința sa, situată în apropierea orașului Baia Mare, și dusă la Penitenciarul Gherla, din județul Cluj.
IPJ Maramureş a comunicat: „Astăzi, 6 iunie, poliţiştii din Tăuţii Măgherăuş au pus în aplicare un mandat de executare a pedepsei închisorii, emis de Tribunalul Cluj. Aceştia au identificat o femeie de 59 de ani, condamnată la executarea unei pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată”.
A scăpat de arestul preventiv după 6 zile, prin presiuni în stradă
Sorina Pintea a primit cele două tranșe ale șpăgii în incinta unității medicale pe care o conducea.
Pe 28 februarie 2020, după primirea sumei de 120.000 lei, în biroul său din cadrul spitalului, a fost organizat un flagrant. Procurorii DNA au instituit sechestru asiguratoriu pe două terenuri ale fostului ministru.
În acest dosar, Sorina Pintea s-a aflat în arest preventiv timp de 6 zile (29 februarie – 6 martie 2020). Pusă în libertate, ea a fost plasată sub control judiciar.
Ca s-o scoată din arestul preventiv, avocații săi au invocat – între altele – starea de sănătate precară a fostului ministru. Potrivit declarațiilor ei publice de dinainte de a fi arestată preventiv, Sorina Pintea suferă de dermatomiozită, o boală autoimună gravă și rară, pentru care face tratament cu cortizon și imunoglobuline. După ce a fost arestată preventiv, ea a a cerut de mai multe ori să stea în spital, sub pază.
La începutul lunii martie 2020, familia Sorinei Pintea a făcut presiuni în stradă pentru eliberarea acesteia din arestul preventiv. A fost organizat un protest la Baia Mare, în fața Palatului de Justiție, iar cei prezenți – câteva zeci de oameni – au aplicat „justiția de trotuar”, știind ei sigur că Pintea e victima unui abuz al procurorilor.
VIDEO: 5 martie 2020, Baia Mare – „Free Sorina!”
Scrisoarea de presiune a soțului Sorinei Pintea: „Asist cum este omorâtă soția mea, ceas cu ceas, prin agresivitatea organelor de urmărire penală”
Mai mult, soțul Sorinei Pintea, Ovidiu Goga, a transmis o scrisoare deschisă în care pleda pentru eliberarea Sorinei Pintea din motive umanitare. Scrisoarea conținea detalii medicale, dar și acuzații la adresa magistraților care au instrumentat dosarul. O evidentă pârghie de presiune asupra justiției.
„Scrisoare despre Sorina Pintea, soția mea, către ORICINE!
Astăzi, 5 februarie 2020.
Începând cu 28 februarie 2020, ziua în care Sorina m-a sunat și mi-a sus că DNA este la ea în birou, viața ei s-a schimbat radical. Pe parte judiciară, desigur că se vor administra probe și se vor aduce argumente de ambele părți, după care instanța se va pronunța, iar viața personală și profesională sperăm să se refacă la un nivel cât mai decent curând.
Însă în rău s-a schimbat dramatic viața din punctul de vedere al sănătății ei. Sper și rog pe ORICINE să nu fie o schimbare ireversibilă sau mortală, cum am auzit un jurnalist spunând că ar merita.
Sorina poate păți oricând — dacă reapar sau se intensifică cauzele ce au declanșat dermatomiozita — ceva ireversibil atât din cauza bolii în sine, cât și din cauza creșterii dozelor în tratament (scăderea puternică a capacității de a respira, afectarea inimii până la imposibilitatea de a mai susține circulația sângelui, infecții generalizate pe fond de imunitate minimă, ajungerea în scaun cu rotile din cauza necrozei mușchilor, imposibilitatea de a se mai hrăni independentă din cauza necrozei esofagului, diabet sever etc. – și deces).
O doamnă profesor de la Spitalul Colentina a spus că a avut în toată cariera ei 5 pacienți cu dermatomiozită, din care 2 au murit… Nu au murit imediat de la diagnosticare. S-au chinuit, s-au tratat, și-am mai revenit, dar, până la urmă… Și câți medici au expertiză pe o boală care afectează 10 oameni dintr-un milion?! Nu e ca un infarct sau cancer în stadiu terminal în care mori subit sau mai ai x luni de trăit. Nu. Dacă nu funcționează tratamentul sau nu-l adaptezi urgent la deteriorări ale situației tale, te stingi pe picioare treptat, până ajungi paralizat, hrănit prin tub și intubat pentru respirație. Asta se poate întâmpla și în 2-3 ani.
Firește că nu orice medic, și cu atât mai puțin un procuror, un judecător sau un polițist, poate observa asta sau își poate da seama că ai început ușor-ușor să aluneci pe panta fără de întoarcere. Sorina poate muri acasă, după ce iese din arestul preventiv, înainte să se pronunțe instanța, și nimeni nu va fi vinovat, pentru că nimeni nu va ști (eu voi ști!!!, și ea va ști!!!, dar ce folos?!) că recăderea în boală a început în 28 februarie 2020 și că neintervenția prin internare și suport atent, permanent și înalt calificat, în zilele imediat următoare, sunt cauzele morții ei. Sau, doar a unei chinuite vieți în scaun cu rotile, cu respirația pe sfert din cât ar trebui, viață care oricum nu durează cât a unui om sănătos.
În fiecare zi din 28 februarie 2020, în arest a început degradarea fizică, pe fondul stresului atât psihic (normal), cât și fizic: a dormit 4 ore în intervalul vineri, 28 februarie, ora 2.00 (moment al nopții în care ia pastila de cortizon zilnic și de la care nu a mai putut dormi în acea noapte a zilei 1 a acuzării; nu vreau să exagerez și să spun că a avut, poate, o presimțire, dar și când avea insomnii de durere tot mai adormea pe la 6-7 dimineața; acum nu; s-a dus la serviciu la 7.45 așa nedormită) – sâmbătă, 29 feburarie, ora 21.20 (când a dormit în arest prima noapte, după drumul pe timp de noapte Baia Mare – București cu mașina și după judecata cererii de arestare); bineînțeles că, stoică cum o știm, nu a spus nimic despre asta anchetatorilor. Iar în boala ei, medicii recomandă regim de 8 ore somn / 8 ore activitate / 8 ore odihnă, pentru a evita recăderi (reapariții ale simptomelor severe ale bolii).
Sâmbătă, 29 februarie 2020
La instanță, în timp ce se judecă cererea de arestare, i se înroșesc degetele tare (unul din primele semne din toamnă ale dermatomiozitei ei). Îmi arătase că începuseră să i se înroșească și în momentul când ne-am luat rămas-bun vineri, la plecarea spre București cu mașina Parchetului.
Duminică, 1 martie 2020
Avocații îmi spun că Sorina e bine. Ulterior am aflat că nu era. Începuseră să o doară tare mușchii picioarelor, ca în octombrie, când cu greu se mai putea îmbrăca singură. Ea se vaită sau se plânge foaaaarte rar.
Luni, 2 martie 2020
I se face rău în arest, vine ambulanța repede, îi administrează ceva, își revine și refuză să plece cu ambulanța la un spital. Vrea să se țină tare.
Se permanentizează și se intensifică parestezii (amorțeli până spre paralizie) locale la membre continuu, dar trec de la un segment de picior la altul; la fel și la mâini.
La insistențele mele, generate de faptul că sâmbătă avea degetele înroșite, este dusă la spitalul clinic ”Sfânta Maria” (spital municipal). La acest spital, doamna prof. dr. Ruxandra Ionescu (doamna profesor) i-a pus diagnosticul în 5 noiembrie 2019 (sau cu câteva zile mai devreme, nu mai știu exact), i-a prescris (după care coordonat) tratamentul și este întreg istoricul medical al pacientei Sorina Pintea. Înainte de a cere avocatul transportul la spitalul SM, am vorbit cu doamna profesor la telefon, i-am spus ce suspiciuni am și mi-a spus că ea, până luni, 9 martie, nu este la spital, fiind în carantină acasă ca urmare a sosirii din Italia. Dar a vorbit cu colegii ei de la spitalul SM și o așteaptă pe Sorina și vor face tot ce trebuie și se vor ține la curent reciproc.
Aflu de la televizor că este externată de la spitalul SM în mai puțin de 2 ore de la sosire, înainte chiar ca avocații să ajungă și să-și facă formele de vizită.
(Ulterior, miercuri, 4 martie, Sorina mi-a zis că a fost șocată și îngrozită de teama personalului medical față de anchetatori/polițiști. Conferențiarul — colegă cu doamna profesor —, la analiza radiologică a esofagului, i-a chemat efectiv pe gardienii care o însoțeau și le-a spus precipitată ceva de genul ”vedeți, vedeți și dumneavoastră că are obstrucție pe esofag, da?!”, ca să se justifice pentru ce va scrie în foaie Sorinei; să nu aibă cumva reclamații/discuții pe viitor. Tot personalul medical era atât de timorat, încât nici nu discutau cu ea și nici măcar nu o priveau, decât fugitiv. Se poate să uiți că ești medic și că trebuie să-ți faci datoria față de oricine dacă nu sună cineva înainte să-ți atragă atenția în sensul: ”Aveți grijă cum procedați, să nu cumva să considerăm că ați favorizat-o pe doamna Pintea!”? Eu nu cred.)
Seara, avocatul îmi spune că sunt șocați de cât de repede ”au scăpat cei de la spitalul SM” de Sorina și că nu înțeleg ce a făcut doamna profesor.
Avocatul merge la Sorina și-mi spune că are acum și tulburări de înghițire.
Aici, practic, s-a rupt filmul pentru intervenția corectă și la timp pentru evitarea recăderii dermatomiozitei la Sorina. Apoi, fără suportul specialiștilor care-i cunosc istoricul (doamna profesor și colegii ei de la spitalul SM), sănătatea Sorinei s-a înrăutățit rapid și inevitabilul s-a produs: acum este în dermatomiozită cu recădere, care, generată fiind de la început (încă din iulie-august, deci) de stres și oboseală (nu de alte cauze, cum ar fi cancerul sau virușii), odată ce revine factorul declanșator, atâta timp cât acesta se menține, tratamentul-șoc, oricare, are foarte puține șanse de a duce la recuperare sau la oprirea decesului.
În loc s-o interneze, așa arestată cum era, să-i facă analizele complete o dată, după care să le repete a doua zi, după odihnă, după care să le interpreteze în echipă multidisciplinară cum e normal și s-a și întâmplat până acum: reumatolog (specialistul nr. 1 în autoimune), pneumolog, cardiolog, hematolog (singurul care poate administra imunoglobuline, de exemplu), psiholog (care poate reduce stresul, pentru ca tratamentul să fie mai eficace sau să nu fie ineficace).
Aici, procurorii trebuia să nu intervină deloc sau să se asigure că personalul medical face totul pentru ca pacientul să fie corect tratat. Credeți că asta s-a întâmplat?
Marți, 3 martie 2020
Este dusă în cătușe, bruscată și expusă umilirii publice la o policlinică a MAI cu competențe spre zero în boala ei, pentru că măcar atât să mai facem. Consultul este neurologic și psihiatric, pentru că probabil l-a prescris conferențiara cea îngrozită de luni. Nu asta trebuie urmărit în boala ei, după cum știe orice specialist. În loc de internare, i se accentuează stresul la maximum, pentru că este cărată de colo până colo. La vizita avocatului din acea zi, mi-a spus ulterior, abia s-a târât din celulă până la vorbitor (nu o mai ajută picioarele suficient).
I-au reapărut petele bolii pe frunte (negre) și, de data asta, nu numai într-o parte, ci în ambele părți; plus: sunt tumefiate, umflate (nu au fost așa în august, septembrie 2019).
Miercuri, 4 martie 2020
Mă sună seara și-mi spune plângând că i-a reapărut și vasculita pe picoare (distrugerea vaselor de sânge începând de la periferie și care fără intevenție urgentă se extinde, putând afecta orice organ, inclusiv sistemul nervos central și periferic).
Joi, 5 martie 2020
Asist cum este omorâtă soția mea, ceas cu ceas, prin agresivitatea organelor de urmărire penală și teama medicilor de a interveni.
Și cât bine a făcut Sorina oamenilor și României!
Iar acum nu se găsește un loc în spitalele publice ale României (ea nu a vrut să fie tratată într-un spital privat și nici în străinătate și insistă în acest lucru) pentru Sorina Pintea?!
Pe tot parcursul acestor zile am avut un dialog surd cu toată lumea, dar, în primul rând și cel mai monstruos, cu medicii, mai ales medicii ei curanți. Iată mesaje de whatsapp! (…)
Asta s-a întâmplat și se întâmplă cu un om bolnav suspect de o infracțiune, care, întâmplător, a făcut și mult bine românilor și României ca demnitar, ba chiar, paradoxal, a ajutat cel mai mult sistemul medical public, care acum îl respinge de frica DNA sau mai știu eu a cui.
După cum vedeți în continuare, din istoricul acestei boli incredibil de perfide, mai ales pentru că oamenii nu se confruntă des cu ea și o ignoră (cum sunt și alte asemenea), din echipa medicală care ar putea s-o salveze sau s-o ajute pe Sorina să aibă o viață aproape normală lipsește chiar cel mai bun specialist. Și acesta nu e doamna profesor, ci chiar Sorina Pintea. Sorina Pintea a știut să urmeze exact acele tratamente, acele reguli, acele diete, dintre toate cele recomandate permanent de medici (atât curanți reumatologi, cât și de diferite specialități), astfel încât să-și gestioneze boala cu succes. Acum ea nu mai e în stare să facă asta, iar medicii își dovedesc limitele, mai degrabă umane decât profesionale.
DERMATOMIOZITA Sorinei Pintea, boală autoimună rară și foarte gravă (ni s-a spus, când am luat-o în derâdere la început, că este mai gravă decât multe forme de cancer) cu care este diagnosticată din 5 noiembrie 2019, era sub control.
La început, a căutat și Sorina pe internet și s-a îngrozit ce a văzut.
Mi-a spus devastată că și-ar dori să supraviețuiască măcar spre 5 ani, limita maximă de supraviețuire de la diagnosticare în dermatomiozită care apărea în anumite recenzii de specialitate, s-o vadă pe Simina la școală. Și că nu e drept nici pentru ea, nici pentru mine, nici pentru fetiță să moară așa repede; ar însemna că Simina ar fi abandonată a doua oara.
Ulterior, medicii, după ce au eliminat cancerul ca principală cauză a dermatomiozitei și au investigat urgent principalele organe afectate în dermatomiozită – mușchi, esofag, plămâni (la mușchi s-a efectuat o biopsie musculară care a chinuit-o o lună și jumătate după aceea; asta a povestit public că a ținut-o cel mai departe de fetiță, deși erau una lângă alta) –, au spus că boala nu este foarte avansată, având în vedere că, probabil, nu e mai veche de 3 luni. Mortalitatea de peste 80% este în cazurile diagnosticate după mai mult de 6 luni de la debut.
A ajuns, după tratamentul-șoc, aproape insuportabil, cu doze foarte mari de cortizon (1.000 mg x 3 zile la rând) și imunoglobuline + altele, pe linia de plutire; nu numai că se putea mișca din nou, se putea îmbrăca singură din decembrie, dar a și putut duce o viață aproape normală de la finalul lunii ianuarie 2020.
În 28 februarie 2020 mai avea 3 săptămâni de tratament cu cortizon și mâncare fără sare, fără gust. Glumea și spunea că, după alte trei săptâmâni (în care cortizonul în exces este puternic remanent în corp), își va permite prima mămăligă cu brânză sărată de 5 luni încoace.
A respectat la virgulă tratamentul prescris, deși o chinuie teribil. De multe ori nu știe ce-i face mai rău: tratamentul sau boala. Dureri greu de suportat (în special nocturne) de oase, de articulații, de mușchi. Amorțeli la limita paraliziei ale unor porțiuni de brațe și picioare diferite de la zi la zi, ”mă arde tot corpul în interior”, și aproape urla de durere.
Până în 28 februarie 2020 a reușit să-și revină cam la 70% din capacitățile ei (încă nu putea să alerge, nu putea să facă o genuflexiune, transpira abundent, avea parestezii (paralizii temporare) ale membrelor etc.
Senzațiile prin care a trecut ca urmare a bolii au fost, în noiembrie 2019, de exemplu:
- dureri atroce ale mușchilor;
- imposibilitatea de a se îmbrăca singură;
- imposibilitatea de a se ridica de pe scaun, nici măcar de a-și așeza picior peste picior;
- senzații de arsură gravă la degetele de la mâini și pe pielea feței și a capului;
- tulburări de înghițire.
Boala era în etapa semifinală. Descoperită totuși la timp.
Tratamentul aplicat (șoc cu cortizon și șoc cu imunoglobulină) însă i-a produs suferințe mult mai mari, scăpând, totuși, până astăzi, de efectele secundare grave ale acestuia:
- senzații de arsură în tot corpul care nu o lăsau să doarmă și nu putea sta întinsă;
- dureri musculare migratoare acute foarte intense (urla uneori în dormitor);
- scăderea vederii pentru 1,5 – 2 luni (am schimbat pentru asta televizorul cu unul de diagonală 1,64 și uneori nu vedea scrisul, nici la acesta, de la 2-3 metri);
- imposibilitatea de a participa la multe activități, inclusiv ale fetiței, de frica infecțiilor (Tratamentul cu imunosupresoare este specific transplantaților, care îl urmează circa 6 luni pentru a opri atacarea de către sistemul imunitar a organului nou. În dermatomiozită, tratamentul cu imunosupresoare durează între 12 și 24 de luni, timp în care orice răceală banală poate însemna moarte, pentru că sistemul imunitar este redus spre minim.);
- depresii alternate cu stări de nervozitate, ambele gestionate foarte bine, dar cu mari eforturi de Sorina;
- senzații de cioburi de sticlă înfipte în tot corpul și răsucite (așa mi le descria);
- noapte de noapte, la ora 2.00, tratament;
- umflarea feței din cauza cortizonului (deși nu s-a mai atins de sare, din cauza afectării metabolismului s-a umflat foarte tare);
- ficat intoxicat (a ajuns la transaminaze de 500% față de normal tot în ianuarie 2020);
- deficit de calciu și transpirații abundente frecvente, în consecință.
Muuuulte, muuulte altele.
Și la toate acestea se adaugă că nu a mai simțit gust de mâncare normală (cu sare) din 6 noiembrie 2019.
Tratamentul era atent urmărit și adaptat săptâmânal de echipa de medici de la Baia Mare: … (medicul reumatolog – competent în boli autoimune) și … (medicul hematolog care gestionează administrarea imunoglobulinelor). Toate acestea sub supravegherea doamnei profesor doctor Ruxandra Ionescu (medicul reumatolog curant de la Spitalul Clinic ”Sf. Maria”, cu cea mai mare competență din țară în dermatomiozită, care a și a diagnosticat dermatomiozita Sorinei, care a stabilit de la bun început conduita terapeutică a Sorinei și care coordonează administrarea tratamentului Sorinei).
Și, din 29 februarie 2020, brusc, fiind anchetată, reținută și arestată de DNA pentru o acuză de luare de mită de 25.000 sau 35.000 de euro, medicii ei nu mai pot sau nu mai vor s-o trateze.
Am văzut că mass-media s-a împărțit pe cazul soției mele, al mamei fetiței mele, al Sorinei Pintea-omul, între susținătorii partidelor de stânga și cei ai partidelor de dreapta. Ambele tabere spun și lucruri adevărate, și lucruri neadevărate. Dar eu rog pe toată lumea să nu uite că sănătatea nu are culoare politică. Așa cum tare mult îi place ei să spună și să-i ajute pe toți, indiferent de culoarea politică.
Vă rog cu toată ființa să mă ajutați s-o salvez întâi – și după aceea să fie tratată medical corect – pe soția mea, Sorina Pintea.
Eu cred că încă mai poate fi salvată. Dacă medicii se ocupă repede de ea cum trebuie. Din păcate, oricum va trebui să îndure din nou tratamente și terapii-șoc, despre care mi-a spus și în ianuarie 2020, după ultima doză de imunoglobulină, că nu crede că le mai acceptă sau suportă.
Ovidiu Goga, soțul Sorinei Pintea – cel mai bun om pe care-l cunosc.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Măi să fie… când a luat șpaga era sănătoasă tun, nu-i așa?
Mi se face silă…
ai functii mari, pedepsele trebuie dublate sau chiar yriplate. Insa cu cine sa ii judecam, cu cine?
Urgent sa infiintam un tribunal al poporului!
Iar Avocatul Poporului, trebuie ales de popor!