Acest text a fost publicat de regretatul scriitor basarabean Nicolae Dabija (1948–2021) pe 20 aprilie 2006.
Până în 1990, manualele de istorie ne-au fost scrise de cotropitori. Sau de către uneltele lor. Până la acea dată, istoria Moldovei era alcătuită numai în ruseşte.
După 1990 s-a încercat revenirea la normalitate. S-a considerat că, dacă moldovenii sunt români (adevăr de care vorbiseră nu doar M. Eminescu, P. Mérrimée, P. Tagliavini şi S. Căpiţă, cei mai mari lingvişti ruşi, dar şi K. Marx, F. Engels, V. I. Lenin, I. V. Stalin şi alții), e firesc ca în şcolile noastre să se studieze istoria românilor. A tuturor românilor, indiferent în ce ţară ar locui aceştia. Pentru că aceştia au nu doar o limbă comună, o tradiţie comună, dar şi, în lungi perioade de timp, o istorie comună. Peste 30 de domnitori ai Moldovei au fost domnitori şi în Valahia, şi viceversa, iar nume ca Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Stroescu, Onisifor Ghibu etc. au jucat un rol deosebit în istoria tuturor ţărilor româneşti, mai înainte de unirea acestora într-un singur stat. Etc.
După 2001, la putere în Republica Moldova au venit „copiii din flori” ai lui Stalin. Stăpâni cu reflexe de slugi. Aşa i-a crescut „tătucul”. Comuniştii de azi au afirmat imediat că manualele de istorie a românilor trebuie scoase din şcoli, pentru că ele ar fi despre „istoria unui stat străin”.
Dar istoria românilor nu e istoria altui stat, cum susţin şi funcţionarii de la actualul Minister al Educaţiei. Manualele nici nu sunt măcar intitulate „Istoria României”, ele sunt de istorie a românilor. Acestea studiază istoria tuturor românilor, inclusiv a celor din afara actualelor frontiere ale României: şi a celora din Timocul Serbiei, şi a celora din Nordul Bucovinei, şi a celora din partea de sus a Maramureşului, care se află azi în Ucraina, şi a celora de dincolo de Nistru, şi a celora din actuala Republică Moldova etc. Or, istoria noastră nu începe în anul 2001, şi nici chiar cu anul 1991, ea e mult mai străveche.
De ce ruşii au dreptul să studieze în şcolile din R. Moldova istoria ruşilor, bulgarii – istoria bulgarilor, ucrainenii – istoria ucrainenilor, evreii – istoria evreilor (nicio minoritate nu studiază în clasele sale „Istoria ruşilor din R. Moldova”, „Istoria bulgarilor din R. Moldova”, „Istoria ucrainenilor din R. Moldova”, „Istoria evreilor din R. Moldova”.), iar nouă, românilor basarabeni, ne este interzis acest drept?!
Invocând „integrarea europeană”, care se va întâmpla la paştele cailor, istoria noastră este scoasă din învăţământ. Ni se spune că Uniunea Europeană (ce are ea cu noi?!) ne-ar fi recomandat (cum poate ea să recomande ceva unui stat nemembru al ei?!) să reintroducem în şcoli manualele lui Stalin, rescrise de Nazaria, Stati şi alţi handicapaţi morali.
Nimic mai fals. În şcolile din ţările UE se studiază istoria popoarelor lor, iar aşa-zisa istorie integrată e recomandată a se studia în unele clase, pentru o mai bună cunoaştere a istoriei ţărilor care au aderat deja la UE. (Despre istoria Republicii Moldova, care ar fi studiată în şcoli din Germania, Franţa, Spania etc., nici pomină.)
În aceste zile, din orarele şcolare sunt eliminate orele de „istoria românilor” şi cele de „limba română”, motivându-se că „elevii obosesc”.
Aşa se pregăteşte terenul pentru „Istoria integrată”, după care va urma „limba moldovenească”.
Am răsfoit zilele trecute manualul lui S. Nazaria, unde suntem scuipaţi la fiecare pagină. Cu asemenea manuale scrise cu pana muiată în venin, în care e înjurat poporul român (al nostru!) şi ridicată în slăvi ocupaţia sovietică, vrem să ne creştem copiii? Cu ofense despre ei, despre părinţii şi strămoşii lor, vrem să-i facem să se respecte?! Fereşte-ne, Doamne!
Educaţia istorică în şcoală e încredinţată unor indivizi care-şi urăsc de moarte neamul, care-şi au ca îndrumător minciuna şi neadevărurile moştenite de la ciracii lui Stalin.
Aceste manuale au un singur scop: să cultive românofobia, să crească o generaţie antiromânească, adică antieuropeană, să-i creeze impresia că cei mai mari duşmani ai moldovenilor sunt românii, dându-i-se de înţeles că dacă nu erau ocupaţia rusească din 1812 („act progresist” e numită ruperea în două a Moldovei de către ruşi), cele din 1940 şi 1944, moldovenii „ar fi dispărut” ca naţiune (rusească?), ca limbă (ar fi vorbit cu toţii româneşte, părăsindu-şi limba lor cu „zăvoade” şi „flaguri”), ca popor (deosebit de cel din a cărui matcă a fost rupt).
Iar perspectiva e şi mai sumbră: românofobia basarabenilor ar putea genera o reacţie similară dincolo de Prut, un antimoldovenism general, tocmai ce-şi doresc guvernanţii de la Chişinău. Ceea ce va însemna că drumul nostru către Europa va fi barat. Şi atunci diriguitorii de la Chişinău vor căuta alte drumuri de acces către UE – prin Belarus, prin Federaţia Rusă, prin Japonia etc.
Este firesc ca profesorii de istorie din republică să se revolte. În „Literatura și Arta” din 9 martie a fost publicată o Declaraţie de protest a istoricilor invitaţi la nişte cursuri de implementare a „Istoriei integrate” (citiţi: „a prostiei integrate”).
Profesorii nu politizaseră nimic. Cei care politizează sunt alţii: tovarăşii care vor să introducă în şcoli o istorie falsă, mincinoasă, partinică, antiromânească (deci şi antimoldovenească), anti-europeană.
Imediat, ca pe timpul URSS, toţi directorii instituţiilor de învăţământ unde sunt angajaţi semnatarii Declaraţiei au primit scrisori cu următorul conţinut:
„Directorului şcolii (adresa şcolii – n.red.). Rectoratul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei vă informează că în perioada 20.02 – 04.03.06, în cadrul cursurilor de formare profesională continuă la istorie, unii dintre profesorii delegaţi s-au implicat în acţiuni străine activităţilor didactice pentru care statul a investit surse financiare (diurna, călătoria, cazarea, asistenţă medicală), resurse umane şi mijloace de instruire. Domniile lor însă au fost semnatari ai declaraţiilor contra acestor cursuri ce vizează educaţia istorică în perspectiva deschiderilor europene.
În sensul celor menţionate, vă rugăm să luaţi atitudinea adecvată faţă de comportamentul d-lui (numele profesorului – n. red.), care s-a implicat în acţiunile inadecvate faţă de cursul respectiv de istorie (declaraţiile din mass-media), aceasta fiind una dintre dimensiunile politicii educaţionale ale statului în domeniul studierii istoriei în contextul deschiderii educaţiei istorice europene.
Rector E. Coroi”
Prin această scrisoare ticăloasă, „rectorul” E. Coroi (cine o mai fi şi ăsta?!) cere să fie pedepsiţi aspru semnatarii Declaraţiei („să luaţi atitudinea adecvată faţă de comportamentul d-lui/d-nei…”), cu motivaţia aberantă că introducerea „Istoriei integrate” ar face parte din „educaţia istorică europeană”.
De când „educaţia istorică europeană” ar fi una bazată pe minciuni, pe falsuri, pe valori sovietice totalitariste, pe neglijarea şi dispreţul faţă de propria istorie, faţă de propriul neam?! Ne cere ea să urâm poporul lui Eminescu (adică să ne urâm pe noi înşine?) şi să ne iubim ocupanţii (pe Smirnov)?! Profesorii semnatari au luat atitudine nu faţă de „activităţile didactice” ale Institutului de Ştiinţe (!) ale Educaţiei, ei nu s-au implicat în acţiuni străine acestora, ci şi-au făcut onest, profesionist, datoria de specialişti în domeniu, inclusiv datoria lor de cetăţeni şi de cadre didactice. În special profesorii s-au referit la conţinutul manualelor ce urmează a fi puse pe banca fiecărui elev, care nu vor educa deloc tinerele generaţii „spre perspectiva deschiderilor europene”, ci mai degrabă invers.
Profesorii au fost indignaţi nu de „cursuri” (tot ei au exprimat administraţiei mulţumiri pentru prelegerile de pedagogie, psihologie etc., la care au asistat), ci de introducerea unei „pseudo-istorii” în şcoli.
Rectoratul cere directorilor de şcoli să se ia măsuri faţă de „comportamentul” profesorilor de istorie. O semnătură pusă sub un text să însemne „comportament inadecvat”?! Să nu mai aibă un profesor dreptul la a avea o părere?’
În consecinţă, Ministerul Educaţiei cere, prin scrisorile expediate de E. Coroi, ca profesorii respectivi să fie sancţionaţi, asta însemnând: concedieri, privarea de ore, lipsirea de premii, neacordarea de grade didactice etc.
Astfel doresc cei de la minister, prin şantaj şi ameninţări, să introducă cât mai curând şi fără crâcniri „Istoria integrată” în şcoli.
Să ne apărăm profesorii de istorie! Să-i rugăm să reziste!
Suntem cu voi, dragi profesori!
Nu cedaţi!
Istoria (inclusiv manualul de istorie) vă va rămâne recunoscătoare.
Nicolae Dabija, 20 aprilie 2006
Nici nu-i de mirare, elevii din Romania, sunt obligati să învețe „istoria evreilor” !, elevi din România care nu stiu bine nici propria istorie, obligați să învețe „istoria altora de politicienii mizerabili – slugi ale străinilor. Cum Dumnezeu cel sfânt, am ajuns sa fim conduși de asemenea politicieni care ne distrug propria istorie ?.