În ultima ședință de guvern a Cabinetului Dăncilă, pe 26 noiembrie 2019, a fost adoptată o hotărâre de guvern prin care se aprobă “Studiul de fundamentare pentru construirea și operarea unei bănci naționale de sânge, plasmă umană și celule stem prin intermediul unui parteneriat public-privat”, publicată imediat în Monitorul Oficial.
La vremea respectivă, Newsweek România a scris o serie de articole în care spunea că în spatele acestei “privatizări a sângelui” se află Darius Vâlcov, asociatul lui Liviu Dragnea, care dorea să dezvolte o afacere cu profituri de milioane de euro din exploatarea “donării” de plasmă cu plata donatorilor.
Mai mulți specialiști din domeniu au reacționat, spunând că e aproape o crimă această privatizare mascată a sângelui din România.
Despre acest subiect a scris, pe larg, și jurnalistul Cătălin Striblea.
Problema e că, o dată cu schimbarea Guvernului Dăncilă, afacerea n-a ieșit de pe radarul noului executiv. În data de 20 ianuarie, la Palatul Parlamentului, Compania Națională Unifarm organizează o dezbatere cu tema: “Reorganizarea Sistemului Național de Transfuzie Sanguină – Realități naționale și standarde europene”. La dezbatere a participat și Victor Costache, actualul ministru al Sănătății.
În realitate, evenimentul a fost o repunere pe tapet a studiului comandat de Vâlcov și oficializat de Dăncilă, care i-a speriat pe specialiști.
Antoaneta Bugner, președintele Fundației Donatorilor de Sânge, a participat la această dezbatere și se opune din toate puterile acestui proiect, despre care spune că va avea efecte dramatice asupra sistemului de colectare a sângelui și plasmei.
Antoaneta Bugner este psiholog, cercetător științific, și a lucrat 40 de ani în Institutul Național de Hematologie. De asemenea, Antoaneta Bugner a candidat în 2016 la Primăria Sectorului 2, București, fiind susținută de USR. În prezent este și consilier local în acest sector.
Ea a acordat un interviu pentru Ziaristii.com în care explică limpede care sunt problemele și pericolele care se ascund într-un astfel de parteneriat public-privat în domeniul colectării sângelui și a plasmei și de ce donațiile nu trebuie remunerate.
Observație. Diferența dintre donarea de sânge și cea de plasmă e descrisă în caseta de la finalul interviului.
ZIARISTII.COM: De ce s-a pus problema privatizării și comercializării sângelui și produselor din sânge?
Antoaneta Bugner: Simplu. Sunt profituri enorme pentru un posibil partenerul privat. Prima încercare de privatizare la noi a fost în anii ‘90, prin Plasmarom. Plăteau 10 mărci pentru donarea de plasmă și era exportată în Germania. Firma a fost închisă de Ministerul Sănătății imediat, dar în doar două luni de funcționare, numai în București, a creat o criză de plasmă și de sânge. Vă închipuiți ce criză ar urma dacă acest proiect, care presupune o cantitate foarte mare de plasmă recoltată, pentru a asigura profitul partenerului privat, intră în vigoare. Pe mine mă supără că folosesc bolnavii care necesită tratament cu imunoglobulină ca paravan pentru acest proiect.
– Cum se câștigă bani din această afacere și cine are de pierdut?
– Bani foarte mulți câștigă partenerul privat. Cel puțin un milion de euro câștig net pe an. Investiția este umflată, fabrica – în proiect – ar costa 125 de milioane de euro, dar o fabrică cu o capacitate de patru ori mai mare, în Ucraina, a costat de trei ori mai puțin. În Europa sunt 8 fabrici, care mai mult stau, neavând plasmă, așa că România nu are nevoie de o fabrică nouă. Poate recolta atâta plasmă câtă nevoie are și o poate trimite la fracționat cu un cost decent la una dintre aceste fabrici. Nu e nevoie sa biciuiesti populația să doneze cantități atât de mari pentru a asigura profitul unui partener privat.
– De ce donarea de sânge trebuie să rămână benevolă?
– În momentul în care donarea de plasmă va fi plătită cu 140 de lei, se deschide Cutia Pandorei. Donatorii de sânge vor prefera donarea de plasmă, renunțând la cea de sânge. Spitalele vor intra în criză. Practic, se va canibaliza populația de donatori de sânge și va fi transformată în populație donatoare de plasmă. Operații mari, precum cele de inimă, de șold, transplanturi, tratamentul leucemiilor, toate vor intra în criză de sânge. Un alt efect al trecerii la donarea plătită este următorul: vom avea donatori dintr-un strat al populației format din oameni pentru care suma primită e extrem de importantă. Acești donatori sunt expuși mai des la îmbolnăviri. Incidența pentru o dependență de substanțe care erodează sănătatea devine, statistic, mai mare și, în mod direct, plasma și sângele donat au o posibilitate mai mare de a fi inutilizabile din cauza afecțiunilor. Vrem, nu vrem, există o legătură între persoanele care depind de suma plătită pentru donație și posibilitatea ca substanța recoltată de la acestea să nu aibă calitățile necesare pentru a fi folosită de spitale. Pentru cine nu cunoaște, trebuie să spunem că există un interval de timp în care HIV, de exemplu, nu iese la analize. Intervalul se numește seroconversie și poate fi și de 6 săptămâni. Peste tot în lume, pentru a evita donarea în acest interval se folosește un chestionar de autoexcludere care este oferit înainte de intervenție, iar donatorul îl completează. În el, acesta e întrebat dacă și-a făcut de curând piercing sau un tatuaj, dacă a fost un ultimele săptămâni la dentist, dacă a făcut sex neprotejat și dacă are afecțiuni cum ar fi malarie sau epilepsie.
Atunci când ești interesat să câștigi banii plătiți pentru donație, ești tentat să ascunzi astfel de lucruri și poți trimite în transfuzie un sânge cu probleme. Ca să fie clar, deși sângele donat e analizat, iar donatorul primește un buletin de analize, există posibilitatea ca sângele să fie infestat, de exemplu dacă donatorul a contactat HIV cu 6 săptămâni înainte de donație. Virusul nu apare în analizele de sânge decât după 6 săptămâni de la ajungerea în organism. În această perioadă, nimeni nu știe dacă sângele e contaminat. De aceea, e important ca răspunsurile din chestionar să fie sincere.
Acesta e motivul principal pentru care, în lume, donarea de sânge e benevolă și neremunerată. Am semnat și noi mai multe convenții în acest sens, înainte și după intrarea în Uniunea Europeană. Dacă vom trece la donarea plătită, vom încălca toate aceste convenții și vom avea sânge puțin și, posibil, cu probleme.
– Care sunt efectele donării de plasmă, în mod repetat, asupra organismului?
– În studiul de fundamentare publicat în Monitorul Oficial, s-a propus un număr foarte mare de recoltări (pe care, dacă nu le face, statul plătește daune partenerului privat). Donare de plasmă poate fi făcută de două ori pe săptămână, dar organismul nu va rezista mai mult de 6 luni la un astfel de ritm, iar donatorul va deveni clientul spitalelor. Sunt studii americane care avertizează despre acest lucru. A atrage o populație cu venituri mici, expusă la sărăcie, prin suma de 140 de lei plătită pentru o donare de plasmă arată ca o acțiune lipsită de scrupule.
Întregul interviu îl puteți citi pe Politiknews.ro.
Centrul de Transfuzie Sanguină. Diferența dintre donarea de sânge și donare de plasmă
Donarea de sânge:
O unitate de 450 mililitri de sânge reprezintă o donare. Cantitatea se reface ca volum în 60 de minute, iar celular în 2-3 săptămâni.
În trecut, terapeutica transfuzională se baza, în mare parte, pe utilizarea sângelui total; astăzi utilizarea acestuia este din ce în ce mai limitată pentru că tendința în terapeutică modernă este de a utiliza produsul sanguin specific (constituenții terapeutici ai sângelui) – indicat clinic.
Indicații clinice: sângele integral este folosit în cazuri de pierderi acute de sânge, cum ar fi după un accident sau în timpul unei intervenții chirurgicale.
Astfel, după colectare, cele trei componente majore – trombocitele, plasmă şi celulele roşii din sânge – sunt separate, astfel încât acestea să poată fi transfuzate la mai mulți pacienţii cu nevoi diferite. Rareori o persoană are nevoie de sânge integral.
Donarea de plasmă
Există și altă formă de donare, numită „afereză”, care utilizează o tehnică mai specializată: cu ajutorul unui separator de celule, diversele componente sanguine sunt sortate. Doar componenta necesară este colectată iar celelalte componente sanguine sunt restituite donatorului.
Prelevarea se face într-un sistem autorizat, închis, steril și apirogen. De asemenea, trusele pentru recoltare sunt sterile și de unică folosință.
Această tehnică permite obținerea unor cantități mari de plasmă fără anemierea donatorului, pentru că toți ceilalți constituenți celulari sanguini sunt reinjectati donatorului. Procedura se desfășoară sub supravegherea medicului specialist; durata unei astfel de proceduri este 50-60 minute.
– Intervalul dintre două donări de plasmă prin afereza (plasmafereze) trebuie să fie de două săptămâni.
– Intervalul dintre o ședința de plasmafereza și o donare de sânge total trebuie să fie de 4 săptămâni.
– Intervalul dintre o donare de sânge total și o ședință de plasmafereză să fie de minim o lună.
