Metoda barbară a înjunghiatului devine o molimă care terorizează lumea civilizată. Tot mai multe atentate politice sau religioase sunt puse la cale cu ajutorul cuțitului, dar și atacuri fără miză ideologică sunt comise cu aceeași armă banală și periculoasă.
La scurt timp după ce trei fetițe au fost ucise cu cuțitul, de fiul unor imigranți rwandezi, într-o sală de sport din orașul englez Southport, iar o alta a fost înjunghiată de 8 ori, tot cu cuțitul, de un român în centrul Londrei, un nou atac cu această armă șochează Europa.
De data asta, s-a întâmplat în Spania, țara care pe 14 iulie a câștigat titlul european la fotbal (2-1 în finală cu Anglia).
Mounir Nasraoui (36 de ani), tatăl tânărului și genialului jucător spaniol Lamine Yamal (17 ani), a fost înjunghiat miercuri seara într-o parcare din Mataro, un oraș de 127.000 de locuitori din regiunea Catalunya, provincia Barcelona.
Agresiunea a avut loc în cartierul Rocafonda din Mataro, în care locuiește Mounir Nasraoui. De altfel, Rocafonda este cartierul pe care fiul devenit celebru al acestuia, Lamine Yamal, îl promovează de multe ori când celebrează golurile marcate.
Tatăl lui Lamine Yamal este originar din Maroc, iar mama – din Guineea Ecuatorială. Fotbalistul, fiu de imigranți, s-a născut în Spania. Mai exact, în Esplugas de Llobregat, o suburbie a Barcelonei, dar a crescut în Rocafonda, mai departe de marele oraș.
Mounir Nasraoui a fost transportat de urgență la spitalul din Mataro, de unde în aceeași noapte a fost transferat la un alt spital, Can Ruti din Badalona, o suburbie a Barcelonei. Unitatea de urgență din Badalona are mai multe resurse pentru soluționarea unor astfel de cazuri.
Potrivit cotidianului AS, starea bărbatului este gravă, dar viața lui nu este în pericol. Tatăl lui Lamine Yamal are mai multe plăgi înjunghiate.
Încăierare sângeroasă de la un incident banal: tatăl lui Yamal a fost stropit cu apă de la balconul unui apartament
Poliția municipală și Mossos d’Esquadra din Mataro investighează ce s-a întâmplat și au făcut deja mai multe arestări pentru a clarifica situația.
Surse ale publicației spaniole spun că agresiunea a fost rezultatul unor șicane anterioare, în care a fost implicat Nasraoui. În timp ce acesta își plimba câinele în cartierul Rocafonda, de la un balcon a fost stropit cu apă. A urmat o ceartă care putea degenera, dar polițiștii aflați în zonă au detensionat atmosfera, potolindu-l pe Nasraoui, care părea cel mai nervos. Se părea că lucrurile vor reintra în normal.
În acele momente, Mounir Nasraoui purta chiar un tricou al Barcelonei, cu numele fiului său inscripționat pe spate.
Câteva ore mai târziu, însă, în jurul orei 22.00, într-o parcare a avut loc o luptă, iar victima a fost înjunghiată. Rivalii din cearta anterioară s-au răzbunat într-un mod sângeros.
În scurt timp, la locul altercației au ajuns 8 mașini de poliție. Acestea au realizat o blocadă, pentru ca nimeni să nu părăsească zona. Ulterior, cu ajutorul descrierilor foarte exacte făcute de martori, au fost arestate 3 persoane.
Gol în semifinala cu Franța, la 17 ani fără 4 zile
Pe 9 iulie, la München, Lamine Yamal a devent cel mai tânăr marcator la un turneu final de Campionat European. El a punctat în minutul 21 al semifinalei cu Franța, la scorul de 0-1, meci pe care Spania avea să-l câștige cu 2-1 (au mai înscris Dani Olmo în min. 25, respectiv Kolo Muani în min. 9).
Golul lui Lamine Yamal, cu un șut plasat din afara careului, a fost unul dintre cele mai frumoase la Euro 2024.
În acel moment, Lamine Yamal nu împlinise încă 17 ani. El a atins această vârstă adolescentină pe 13 iulie, cu o zi înaintea finalei Spania – Anglia 2-1, în care de asemenea a fost titular.
Tată din Maroc, mamă din Guineea Ecuatorială, copil din Spania
Mama lui Lamine Yamal, Sheila Ebana, este originară din Guineea Ecuatorială. Ea s-a mutat în Spania în căutarea unei vieți mai bune. Pe când era chelneriță într-un bar, l-a întânit pe Mounir Nasraoui, imigrant african și el, dar din Maroc. Acesta lucra ca zugrav de clădiri. Mounir a visat și el să joace fotbal profesionist, dar talentul nu l-a ajutat prea mult, așa că a făcut diverse slujbe pentru a-și câștiga existența.
Sheila Ebana șu Mounir Nasraoui s-au căsătorit, iar pe 13 iulie 2007 s-a născut fiul lor, Lamine. Trei ani mai târziu, însă, căsătoria lor s-a destrămat. Cei doi s-au separat, dar Sheila și Mounir au menținut o relație puternică de co-parenting.
Acum, Mounir este un tată mândru și e convins că Lamine Yamal poate depăși chiar și realizările lui Lionel Messi, idolul familiei.
Lamine Yamal își împarte timpul între Granollers și Rocafonda, pentru a fi cu ambii părinți.
Sheila a fost și este stâlpul de sprijin al lui Yamal. Pe lângă acesta, femeia mai are doi copii, dintr-o altă relație (după despărțirea de Mounir): un fiu, Keyne, și o fiică, Baraa Yamal.
Ca un omagiu adus de Lamine Yamal moștenirii sale cu origini africane, ghetele sale personalizate au steagurile Marocului și Guineei Ecuatoriale, chiar dacă fotbalistul poartă cu mândrie tricoul echipei naționale a Spaniei.
Fotografiile anului: „nenea Messi” și bebelușul Lamine Yamal
În timpul Euro 2024, pe când Lamine Yamal devenea de la meci la meci un punct forte al naționalei Spaniei, în drumul acesteia spre titlul continental, au ieșit la lumină câteva fotografii ce aveau să se viralizeze. În pozele vechi de aproape 17 ani, zâmbetul radiant al bebelușului Lamine, moștenit de la mama sa, lumina încăperea în care se mai aflau mama sa și celebrul star argentinian Lionel Messi.
Aceste imagini au reapărut când Mounir Nasraoui le-a postat pe Instagram cu o scurtă explicație: „Începutul a două legende”.
Fotografiile au fost preluate și de paginile de socializare ale echipei FC Barcelona, la care este legitimat fotbalistul.
Povestea fotografiilor este și ea foarte interesantă. Acestea au fost realizate de fotoreporterul Joan Monfort în septembrie 2007, pentru un calendar de caritate organizat de Diario Sport și UNICEF. La acea vreme, Monfort lucra ca foto-freelancer pentru agenția Associated Press.
Ședința foto a avut loc în vestiarul vizitatorilor de pe stadionul „Camp Nou” din Barcelona. Rezultatul tombolei a hotărât ca tânăra vedetă Lionel Messi, care pe atunci avea 20 de ani, să-l binecuvânteze pe micuțul Lamine Yamal (în vârstă de două luni), în prezența mamei acestuia, Sheila Ebana.
Joan Monfort a povestit provocările ședinței foto: „Au fost fotografii dificil de realizat. Putem spune că «am transpirat sânge» pentru a le realiza”.
Natura timidă a lui Messi a făcut ca interacțiunea să fie stânjenitoare la început, dar în cele din urmă s-a reușit realizarea unor fotografii emoționante.
Joan Monfort: „(Lionel) Messi este încă timid acum. Era mult mai timid când a început, mai ales când s-a văzut acolo cu un bebeluș mic, într-o baie de plastic plină cu apă. Și cu mama lui. La început, nu a fost multă interacțiune. A fost dificil pentru toți. Dar, încetul cu încetul, a început o «destindere» și, în final, este o fotografie destul de bună”.
Și fotoreporterul e uimit: el spune că e incredibil cum destinul i-a adus pe Messi și pe viitoarea stea Yamal împreună în acel moment. „Care este probabilitatea ca așa ceva să se întâmple?”, întreabă el retoric.
Joan Monfort și-a dat seama că bebelușul din fotografie era Lamine Yamal abia 17 ani mai târziu, când un prieten l-a informat că fotografiile au devenit virale, pe măsură ce Yamal se remarca în naționala Spaniei.
Oare chiar sa nu intelegeti cum stau lucrurile?
Injunghiatul nu „devine o molimă care terorizează lumea civilizată”, asa, nu se stie de ce. Molima asta e adusa de migrantii din lumea a 3-a, mai exact din Africa si in special din Maroc in cazul Spaniei.
Vad ca prezentati cazul drept un model de integrare multiculturala victima unei „molime”. Si va folositi de o comparatie deplasata bagind un roman cu probleme psihice in aceeasi oala cu atacurile migrantilor africani contra bastinasilor europeni.
De ce nu spuneti cine au fost ucigasii, mobilul crimei si de unde erau? Ucigasii erau marocani, compatrioti ai tatalui si l-au omorit pentru ca fiul lui alesese sa joace in selectionata Spaniei nu in cea a Marocului. Victima se cunoastea cu ei si avusese parte de dispute, reprosuri si amenintari anterior. Plus ca tatal (mortul) avea un „anumit caracter” si avusese si in trecut probleme cu politia atacind un cort electoral al unui partid antimigratie(VOX).
Pina la urma ajungem tot acolo: traditionalele injunghieri ale migrantilor din lumea NEcivilizata. Oricit ar incerca presa de stinga progresista sa romanteze lucrurile, adevarul tot se afla.
Se pare ca tatal fotbalistului a scapat si e in viata, nu a murit in urma injunghierii.
Ideea articolului e alta, dar nu poate evita o realitate, aceea ca printre imigranti exista ostilitate fata de tara care i-a primit.
Nu vreau sa ofer pretext pentru interpretari tendentioase, dar indraznesc sa-mi pun niste intrebari.
In tari precum Anglia, Franta, Spania, Germania, „bastinasii” (europenii} mai sunt majoritari?(1)
Acest copil este un geniu al fotbalului si estet evident ca sportivii de origine africana sunt mult mai inzestrati decat europenii. Dar si rasa europeana are alte talentele, ei i se datoreaza actuala civilizatie, atat de ravnita de cei de origine africana sau araba, care vin in Europa.
Aceasta rasa europeana nu ar trebui si ea protejata?(2)
Multi straini vin din fireasca dorinta de a-si gasi o soarta mai buna. Totusi, exista si o imigratie masiva, ce pare invazie organizata. Oare cei care conduc tarile europene si-au pus problema?(3)
Sa fi scazut atat de mult coeficientul de inteligenta la varf, incat ii preocupa doar protejarea altor specii – ursi, pelicani, gandacei, insecte?(4)
Lucrurile in lumea asta sunt tare complexe. Nu sunt complicate ca daca ar fi complicate, inseamna ca softul, divin sau evolutionist, e gresit, ceea ce nu cred ca e adevarat. Dar si ca sa intelegi ca situatia e complexa e nevoie sa rulezi multe linii de cod. Daca spui ca a salva un ursulet, o insecta si celelalte e o joaca, inseamna ca rulezi un cod foarte simplut. Zilele astea am batut ceva drumuri si se vede deja desertul iar furtuna de praf prin care am trecut(altadata) m-a facut sa cred ca sunt pe alt continent. “Diavolii de praf” de pe vastele araturi de august (in desert sunt “diavolii de nisip”) ma fac sa cred ca si pe la noi vor mai putea rezista doar cei adaptati prin zonele sahariene.
Cand o sa dispara veverita de camp ( lumea crede ca e sobolan) s-a terminat. Asa ca eu m-as teme de desert si nu de beduini.
Sa mai asteptam o vara-doua. Daca anomaliile se repeta, inseamna ca e de rau: fie natura isi urmeaza un traseu al ei de neclintit, fie au existat experimente ecologice tintite, facute cu intentie, fie este rezultatul unor greseli si neglijentr facute de oameni, care s-au acumulat si au produs schimbari ale climei.
Va tebui ca savantii – fizicieni, chimisti, meteorologi – sa studieze, sa inteleaga fenomenul, sa gasasca solutii. (Daca nu sunt doar niste epigoni care doar isi insusesc ce-au facut inaintasii) Iar oamenii sa le puna in aplicare.
Savantii astia chiar studiaza fenomenul si unii dorm greu noaptea cand vad rezultatele. Restul lumii prefera sa “Don’t look up”. Singurul “experiment” care imi trece prin minte e placerea de nestavilit – vrem, ne e pofta, nu ne putem abtine, alt fel de experimente suna a conspiratie. Insa ceva nu e in regula cu stilul nostru de viata. 1 Nu exista animale obeze in salbaticie. 2. Nevoia de indivizi energici ( 🙂 energetici) duce la consumul de hrana cu eliberare mare de energie dar cu putin continut valoric, sa-i zicem asa, nutritiva. Dimineata, gandul la puzderia de treburi marunte ce trebuie “rezolvate” face orice individ sa deschida frigiderul. Cu alte cuvinte, suntem niste anxiosi si ineficienti utilizatori de resurse. Pana acum nu ne-a pasat. Acum ne-am trezit ca vin aia, care nu mai au pe continentul lor, ca sa ne manance recolta. E primitiv.