E România pe altă planetă?

Dacă te uiţi din afară la ce se întâmplă în România, ai senzaţia că ai descoperit o altă planetă.

Şi nu e una din paradis, nici „Grădina Maicii Domnului”, vorba prea-credinciosului Gigi Becali. Dacă măcar ar fi ruptă din rai, planeta asta n-ar fi doar teatru de bătaie permanentă.

Or tocmai asta o face diferită de restul lumii; faptul că găzduieşte cu maximă generozitate războaie mici, continue, fără oprire, fără cap şi fără coadă, cu mize insignifiante.

Azi, a început la ONU Adunarea Generală dedicată schimbărilor climatice. Un summit care, privit de pe Planeta România, arată extraterestru. Adică, lipsit complet de conexiune cu atmosfera terestră a Teleormanului, Bucureştiului şi alte staţii spaţiale tricolore.

De ce se vede atât de straniu ce se petrece la New York, privind dinspre Terra Mi(ori)tica? Pentru că, pur şi simplu, la ONU, omenirea discută într-un limbaj indescifrabil acestor tărâmuri neaoşe.

Bunăoară, ce sunete ar putea emite dragii noştri lideri politici care populează Casa Poporului şi alte case plătite din munca omului de rând? Abia de-ar putea îngâna ceva despre efectele dramatice ale schimbărilor climatice, în timp ce le-ar fugi pământul de sub picioare după un potop anunţat prin Cod Roşu de Raed Arafat.

Aici, la doi paşi de Videle, nu departe de Caracal sau Târgovişte, avem alte necazuri. Nu mai avem, ne-ar spune dinstinşii, timp şi energie pentru a asculta acest nou limbaj apărut pe Terra despre cum ne schimbăm noi ca oameni în faţa tăvălugului meteo cu accente tot mai apocaliptice.

Şi parţial ar avea dreptate. Impotenţa statului – care suntem noi, de fapt, căci toţi finanţăm un astfel de produs cu taxele şi impozitele noastre – ne soarbe toate puterile; deci nu ne mai rămâne prea mult combustibil pentru a învăţa ceva nou, pentru a ridica privirea din praf şi pulbere şi a privi mai departe.

Cum rupi lanţurile şi evadezi din acest lagăr provincial, descoperi că restul lumii poate. Bunăoară, unii pun la bătaie 40 de miliarde de euro (Germania) pentru aşa-numita Revoluţie Verde. Alţii şi-au creat ministere pentru tranziţia la economia viitorului (!!!) – Spania, de pildă. Sau investesc masiv în proiecte de agricultură sustenabilă, cu produse consumate din apropierea locului în care trăieşti (Franţa). Ori pur şi simplu reconvertesc business-ul clasic după eco-tendinţele recente, inventând companii cu cifre de afaceri spectaculoase, care vând hrană vegetală pe post de carne de vacă (SUA).

Cam peste tot, lumea se mişcă în direcţia asta. Iar faptul că inclusiv în politică se regăsesc tot mai consistent noile curente ale Verzilor, şi asta spune multe despre viitoarea Planetă Pământ din care România nu vrea să facă parte.

Nu mai vorbim de investiţia masivă în Educaţie pe aceste teren VERDE fertil, în care statele învaţă elevii cum să facă lapte de migdale în loc să le îndese în cap, pe modelul preindustrial, tone de maculatură nefolositoare.

Mai vrem? Ne oprim, mai bine, deşi am putea continua la nesfârşit. Concluzia: România se comportă în continuare ca o lume marginală, decuplată de la marile dezbateri internaţionale, de la tendinţe, de la viitor. Îşi consumă, în schimb, masiv rezervele în interminabilele dispute dintre „bine şi rău”, care nu înseamnă că nu trebuie să existe, ci doar că nu trebuie să fie singurele.

Evident că atunci când eşti condus de cei care nu doar că nu te trag înainte, ci chiar te duc de râpă, devine misiune imposibilă să priveşti dincolo de propriile garduri. Dar nu este întotdeauna cea mai indicată scuză.

Realitatea e batem pasul pe loc, ba chiar facem paşi înapoi. Semnalul dat în stradă, pe tot globul, de tinerele generaţii în special, este acela că liderii politici trebuie să se TREZEASCĂ acum! Există dovezi clare, blindate ştiinţific, care spun că o astfel de lume masiv industrializată, cu fixaţie pe consum, duce planeta la pieire.

Din acest motiv, azi a început peste Ocean un summit ONU dedicat special acestei catastrofe în derulare. Europa îşi propune să fie lider mondial în domeniu, cu măsuri ambiţioase de reducere a emisiilor poluante, care schimbă totul din temelii. Afectează industria, agricultura, locurile de muncă, totul! Inclusiv în România. Milioane de români vor trăi alte vieţi, cum sau fără voia lor, date fiind direcţiile impuse de alţii.

Ştie madam Dăncilă asta? Dar ceilalţi? Dacă ea nu ştie, nu ne miră. Dar ceilalţi nu au scuze să tacă sau s-o arate cu degetul doar pe ea. Căci nu e vorba doar de Dăncilă aici, e vorba de noi toţi. De viitorul imediat, care se schimbă dramatic, cu sau fără Dăncilă.

Unde sunt, atunci, politicile de mediu? Unde sunt proiectele mari? Unde e bugetul aferent acestor transformări? Unde e planul pentru cei care dispar din peisaj? Cum îi recuperăm? Şi cum facem „cuplajul” cu lumea roboţilor? Unde e dezbaterea asta, dincolo de Caracal, Târgovişte şi toate celelalte „ştiri negre” inevitabile?

Ne oprim. Dar vom continua. Căci avem mii de motive s-o facem. Milioane. Ba chiar miliarde. De vieţi, ce merită salvate. Iar România nu poate trăi pe altă planetă. Trebuie să deschidă ochii, să mute lupa şi să focuseze acţiunile. Şi de ea depinde cum arată viitorul.