Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat duminică la Călăraşi că ar trebui refăcută reţeaua de aprozare, astfel încât românii nu să nu mai fie obligaţi să mănânce „toate E-urile”. Totodată, el a pledat pentru ca România să nu mai exporte materie primă, cum ar fi grâul, ca să importe napolitane.
„Am intrat în Uniunea Europeană, foarte bine, dar nu suntem obligaţi să mâncăm absolut toate e-urile, adică de ce am fi obligaţi? Poate reuşim să facem ca produsele agricole să se prelucreze mai mult în România, că noi suntem într-o situaţie foarte frumoasă, se recoltează grâul şi cum se întoarce grâul nostru? Napolitane, biscuiţi, pâine congelată. Noi luăm pe grâu atât şi plătim atât când vine napolitana atât. Noi nu mai suntem în stare să facem napolitane, că suntem proşti? Adică suntem leneşi, nici vorbă, leneşul e Iohannis, nu noi”, a declarat Liviu Dragnea, citat de Mediafax.
Discursul anti-european şi populist nu e o noutate, nici măcar în România. Însă nicăieri în lume aceşti lideri „antisistem” nu se adresează proştilor, aşa cum face Liviu Dragnea pomenind aberaţii precum cele de mai sus.
Pentru că „E”-uri, de pildă, sunt standarde internaţionale de comerţ acceptate inclusiv de producători români, care exportă produse folosind aceste ingrediente. Renunţând la ele, omori practic industria de profil, pierzi bani la buget, locuri de muncă şi nu în ultimul rând salam din galantare care, până una alta, e cumpărat de oameni pentru că le place, nu pentru că îi obligă Europa. Vrei să le dai românilor cârnaţi fără „E”-uri? Atunci scoate produsele cu „E”-uri din magazine? Le scoţi? Nu, evident.
Aprozare? Cine opreşte PSD să le facă? Dar are cu ce? Cine poate produce „fără E-uri”? Când agricultura se ocupă de cormorani şi românii au plecat să muncească afară? Fermele de familie abia trăiesc, şi asta inclusiv cu ajutorul subvenţiei europene. Şi sunt, oricum, entităţi pentru traiul exclusiv al casei, nu pentru a produce marfă în aprozare. Cine să umple aprozarele cu produse fără E-uri?! Nu are cine; PSD a distrus agricultura românescă încă din anii 90, odată cu desfiinţarea CAP-urilor şi fragmentarea pământului pînă la nivel de faliment general.
Nimic din ce spune Liviu Dragnea nu e serios în afară de dorinţa de prosti pe puţinii care mai pot fi prostiţi cu aceste discursuri aducătoare de… foame. La Caracas, ele chiar au efect. În România, pot avea, de drumul pavat cu „E”-urile lui Dragnea.
Multumim, PSD! Va spune minciuni cu nemiluita,minciuni usor de descoperit, de care orice prost mediu isi da seama, dar el este aplaudat si nu azvarlit afara din sala.
Nu stim cine sunt mai vinovati si cine au aparut mai intai: hotii, sau prostii?
Cred ca prostii, fiindca hotii nu puteau sa supravietuiasca fara prosti.
Deci, cei mai vinovati sunt prostii!
Eeeh, flausatul are gusturi alese, puiul de militzoi prost vrea doar sturion, sa mearga cu irinuca la masa si sa-i goneasca pe scafandrii sa-i aduca sturion iar apoi sa infulece icre de sturion, ca sa papa „sus-pusii”, nu „supusii”!?!!?!
În acest subiect sunt de partea lui Liviu Dragnea. Nu sunt de acord să importăm mâncare ci mai ales să vindem grâul către arabi, ca materie primă. În America cine gândește altfel se supune unui set de legi de neîngrădit. Grâul e mana câmpului. Dumnezeu care fericeşte oamenii cu noul său chip gândește despre omul din marele lanț muntos Carpați numai binele. A face recolte bogate. A nu cumpără mâncare. Îmi aduc aminte cum mergeam la aprozar noaptea cu doctorul Pirtea Horațiu ca să cumpărăm banane și pâine albă rumenă de Gorjpan şi eram cel mai mare fericit. Fumam şi câte un Kent la 13 ani în 1989. Eram marele nefericit că nu găseam cornurile cu marmeladă în timpul nopții fiindcă aceste cornuri afrodisiace erau plăcerea sufletului meu, erau cel mai bun mic dejun la şcoala din Peştişani.
Liviu DRAGNEA nu va fi premier şi nici preşedinte ca liberal-democrat englez. Nu are popor care să-l suie la Cotroceni. Nu are capital financiar pe măsură. Nu are nici imagine englezească de bonom. Firesc ar fi ca Liviu Dragnea să facă deci aprozarele pe care să le numească simplu: Aprozare agrare economate. Dar e destul de greu a le pune în practică. Tot partidul PSD sunt capitaliști, tot ca el. Mie mi-ar face plăcere să trăiesc timpurile Anei Pauker dar fără crime politice. Erau acele vremuri o poveste cu agricultori pe care am retrăit-o cu bine la Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură Sediul Central, în 2007 şi 2008. Erau deci vremurile opuse de legi. Oameni care făceau bani din marile parcele de teren. Erau carmangeriile pline cu carne. Era un bine să vezi kg de carne macră cu 9 lei şi pâinea ieftină. Dar timpurile se schimbă. Au revenit anii cei mai grei. Inflația nu e un bine. Inflația se calculează ca raport între prețurile agricole la export iar la numitor prețurile agricole la import. Avem inflație pentru că nu avem aprobare de aprozare în comune şi oraşe. Timpul curge lin, ca o pasăre de aur peste care legea se supune.
A deține aprozare mici e un necesar. Un necesar al zilelor noastre bune sub une mândrul soare. Dacă toți politicienii care vor binele ajung la închisoare nu mai avem de partea noastră legea în firesc. Ziua trece pe nesimțite. Avem un car de ani de memorie în spate şi vedem luna cum se termină fără Buget. Leneșul a devenit inteligent. Anul 2019 fără Buget. Aşa ceva nu se mai spune în timpul de azi. Fiecare are dreptul la opinie. Euro o are pe a sa. În sistemul american avem dreptul la sublimare, la criptare vorbe.
A face un aprozar e numai idee alegorică. Ca şi povețele de final de iarnă. Vindem.
11 Martie 2019 ora 11:24
Cred că suferiti de o cumplită singurătate…