Cu doar o săptămână înainte de alegerile parlamentare din 6 decembrie, Dacian Cioloș, liderul Partidului Libertate, Unitate și Solidaritate (PLUS) și copreședinte ai Alianței USR-PLUS, a adus clarificări în legătură cu subiecte fierbinți, care stârnesc intersul public și agită campania electorală.
Este vorba, în primul rând, despre felul în care se va derula așteptata colaborare viitoare la nivel de Parlament și de Guvern între USR-PLUS și PNL, principalele forțe politice românești de centru-dreapta.
Cioloș vorbește și despre atât de periculoasa manipulare prin mereu invocata “vină colectivă”, folosită cu șiretenie pentru a se justifica lanțul aproape neîntrerupt de erori și incompetențe în administrarea și gestionarea treburilor publice.
Despre colaborarea cu PNL: “USR-PLUS este un partener onest, care își va respecta promisiunile! Nu este ceva de negociat la capitolul depolitizarea instituțiilor publice”
“Am primit multe întrebări, în ultimele săptămâni, despre alianța noastră guvernamentală cu PNL după alegerile parlamentare. M-au întrebat jurnaliști, membri de partid, analiști politici și chiar membri ai PNL. Sunt dator cu un răspuns, pentru că întrebarea e legitimă. În plus, simt nevoia să clarific câteva lucruri, așa că există trei părți ale răspunsului.
1. USR-PLUS este un partener onest, care își va respecta promisiunile. Știu că se speculează că vom fi supuși la presiuni, că nu suntem obișnuiți cu politica de nivel înalt sau mai știu eu ce ipoteză fantastică. Dar să fie clar, nu vrem să repetăm situația CDR sau a Alianței D.A. și sper că PNL, care a făcut parte din ambele, să aibă și el aceeași raportare la viitoarea noastră colaborare. Noi nu putem garanta în ceea ce privește ce vrea și ce va face PNL, dar putem garanta pentru comportamentul nostru.
2. Vor exista negocieri, vor exista condiții. Cred că și PNL va avea condițiile sale, așa cum este normal. Din negociere va rezulta un guvern în care vom fi parteneri egali, care știu să se respecte unul pe celălalt, pentru că așa a decis electoratul. Nu suntem acolo ca să facem înțelegeri secrete, suntem acolo ca să facem ce ne cer cetățenii.
3. Există un punct central, nevralgic și fundamental în toată această discuție. Este vorba despre depolitizarea instituțiilor publice. Nu cred că este ceva de negociat la acest capitol. România a fost paralizată de politizarea tuturor instituțiilor, ceea ce a dus la corupție endemică și la traseism politic. Înainte de a trece la reforme, trebuie făcută curățenie generală, care înseamnă depolitizare. Nu știu care este poziția PNL pe acest subiect, dar știu care este poziția noastră și a cetățenilor României, exprimată în toate felurile, de la studii sociologice la manifestații de stradă.
În rest, cred că mai putem aștepta cu toții câteva zile, până la vot, și să lăsăm cetățenii să decidă cum va arăta viitoarea majoritate parlamentară și în jurul cui se va forma noul guvern.”
„Trebuie să punem capăt odată ideii de «vină colectivă», care permite păcatului să existe în continuare nestingherit, după ce noi facem o scurtă penitență formală„
“Am auzit că suntem toți vinovați pentru ceea ce s-a întâmplat la Piatra Neamț și că acum nu e momentul să discutăm situația politic în niciun fel. Ceva mai ipocrit decât lucrul acesta nu am auzit de la ultima criză, care a fost precedată de o altă criză și de o altă criză, de care am fost iarăși cu toții culpabili. De fiecare dată, apare cineva care îndeamnă la o penitență colectivă ca absolut necesară, pentru că forma supremă de solidaritate la noi e să fim vinovați în grup. Iar după această autoumilință trebuie să devenim vigilenți în a-i vâna pe cei care încearcă să utilizeze politic tragedia. Să-mi fie iertată lipsa de căință, dar cred că atitudinea asta este deopotrivă greșită și dăunătoare pentru o societate care își dorește să nu mai treacă mereu și mereu prin aceleași crize.
Sistemul medical este condus politic de 30 de ani și răspunderea e clară pentru ce se întâmplă cu spitalele și asistența medicală. Nu văd de ce cetățeanul trebuie să se simtă vinovat si să-și pună cenușă în cap. Afectat de tragedie, da. Speriat până în ultima fărâmă a ființei sale, da. Terifiat că ar putea să aibă nevoie să meargă la un spital, da. Dar nu vinovat.
Știu că în spatele acuzei stă argumentația că «noi» am votat, «noi» am trimis în Parlament oameni corupți și incompetenți, «noi» nu i-am sancționat ș.a.m.d. Dar asta ne duce exact acolo unde nu am vrea să ajungem în momentul unei tragedii: la politică. De la începutul anului, am văzut un dezastru la spitalul din Suceava, o gestionare dezastruoasă a comunicării pe pandemie (și nu mă refer la metafore comunicaționale, ci la decizii care au creat confuzie și neîncredere în societate) și un incendiu la spitalul din Piatra Neamț. Mă iertați că vă zic, dar «noi» nu suntem în niciun fel vinovați de aceste lucruri, așa cum nu cred nici că ministrul Culturii sau prefectul de Ialomița ar avea vreo legătură, cel puțin teroretic, cu aceste evenimente. Sistemul are o ierarhie care presupune transmiterea și implementarea unor protocoale de funcționare, a ordinelor și a deciziilor, la fel ca stabilirea foarte clară a vinovaților atunci când acestea nu sunt respectate sau când deciziile sunt prost luate. În schimb, «noi» stăm și ne certăm între noi dacă e decent sau nu să numim vinovații sau dacă acest act implică conotații politice.
Dar desigur că implică politică. 100%. Vinovați în cazul de față nu au cum să nu fie politicieni din județul Neamț cu responsabilități legate de spital, în frunte cu președintele Consiliului Județean, care trebuie să demisioneze și să dispară urgent din orice funcție politică. Și vinovați vor fi și cei de la Ministerul Sănătății, în frunte cu ministrul, dacă nu vor gestiona situația cu maxim profesionalism. Ei sunt vinovații, nu cetățenii. Cetățenii și-au transferat responsabilitatea prin vot acestor oameni, care au cerut-o pentru că se considerau îndreptățiți să aibă grijă de comunitățile care i-au votat. Așa că situația este cât se poate de politică, iar vinovații cât se poate de clar cine sunt.
Și, în final, aud învinuiri cum că se cațără unii pe cadavre din dorința de a câștiga politic. E o afirmație mizerabilă, care generalizează o traumă națională. Nu am văzut aceeași empatie pentru supraviețuitorii de la Colectiv, familiile și prietenii lor, atunci când unii lideri PSD lansau teoriile că incendiul a fost pus deliberat. Oare vreunul dintre moraliștii momentului cum s-au simțit atunci? Era tot o chestiune apolitică? Dar pentru cei care au fost prin spitalele din România și au plecat cu și mai multe boli, oare cum o fi să vadă că totul merge înainte neschimbat? Dar cei cărora le-au murit copiii, părinți sau soții și soțiile în spitale, de la infecții sau lipsa de aparatură, se simt și ei la fel de vinovați?
Ei bine, e politică. Fiecare viață pierdută absurd, din cauza incompetenței sau a corupției, are legătură cu politica. Nu e o catastrofă naturală inevitabilă, e o tragedie umană produsă de modul în care societatea românească funcționează. Și asta e politică pură. Și dacă vreți să nu mai aveți parte de aceste drame, răspunsul este politic. Nu politicianist. Politic.
Trebuie să punem capăt odată ideii de «vină colectivă», care permite păcatului să existe în continuare nestingherit, după ce noi facem o scurtă penitență. Și aceea mai mult formală, declarativă doar. România nu ar trebui să aibă nevoie de sute sau mii de ONG-uri care să se mobilizeze ca să facă munca statului. Are nevoie ca statul să-și facă munca pentru care există, iar societatea civilă să fie atentă ca politicienii și funcționarii să nu mintă sau să nu fure. România nu ar trebui să aibă eroi care să se sacrifice pe sine pentru ca alții să trăiască, așa cum a fost nevoit s-o facă doctorul din Piatra Neamț. România are nevoie de eroi necunoscuți, care în birourile lor să facă munca ce le revine astfel încât să nu existe nevoia ca un doctor să-și pună în pericol propria viață. Suntem alături cu toții de Cătălin Denciu și familia sa, așa cum este uman și normal în aceste momente. Dar și mai normal ar fi fost ca acest om să nu fie pus de sistem în situația de a se sacrifica pentru incompetența și delăsarea unora.
–––––––––––––––––––––––
