– Dragi telespectatori, sunt Alessia Smolăreanu și transmitem de aici, de pe ogor, de la Fierbinți-Târg, județul Ialomița, unde din moment în moment urmează să sosească președintele ales, Călin Georgescu. Suntem martori la scrierea istoriei, pentru că e o zi specială, ziua în care dânsul ne va trezi în conștiință, printr-un…
… dar iată, a sosit, se apropie de noi, e chiar domnul președinte, în carne și oase… dânsul va trage un… Bună ziua, domnule președinte! Vedeți câți oameni s-au strâns din toată țara și din diaspora, pentru dumneavoatră?
– Mda…
– Unii au venit de la sute de kilometri, de la mii de hectolitri… iată, de la Hunedoara, din Neamț, de la Ciorogârla și Afumați, de la Bolintin-Vale și Adunații-Copăceni…
– E clar – trezirea în conștiință. Despre asta este vorba.
– Domnule președinte, e o zi istorică, pentru că astăzi, aici, dvs. veți trage un mare pârț…
– Domnișoară… pardon! Să vorbim pe limba poporului român, pentru că noi suntem vocea norodului. Refuz termeni păgâni, care țin de globalism, de progresism, de sorosism…
– Scuzați-mă, domnule președinte, n-am vrut să spun pârț… De fapt, dvs. ați venit aci, la Fierbinți-Târg, ca să faceți istorie, trăgând un super-vânt…
– Domnișoară, vezi cazmaua asta? E cazma tradițională, din moși-strămoși, e legătura noastră cu divinitatea! Ia, hai să spunem un „Tatăl nostru”!
– „Tatăl nostru care ești în Ceruri…”
– Gata, ajunge! Cazmaua asta, domnișoară, e hârlețul strămoșesc. Hârleț – ce cuvânt sacru! Varză, barză, viezure, mânz, hârleț… simți fiorul ăla geto-dac, te scutură, îți pătrunde măruntaiele și, da, vine vremea unei… cum îi spune…
– Aer?
– Niet! Strămoșii noștri nu vorbeau așa! Cristela și poporul român nu suportă un limbaj atât de nepotrivit. Deci, atenție la cuvinte!
– Vai, domnule președinte ales, n-am vrut să vă supăr… Iată câtă lume vă iubește, vin din ce în ce mai mulți, din toate regiunile țării… Emoția că stau atât de aproape de dvs. m-a făcut să folosesc cuvinte nepotrivite, care n-au nicio legătură cu suveranismul, n-au nimic cu patriotismul… Important e, domnule președinte, că toată țara așteaptă ca dvs. să luați cazmaua și să trageți o minunată flatulență…
– Domnișoară, ajunge! Las’ că-l sun eu pe Maricel… sau mai bine o sun pe Anca. Chiar așa, mi-am bătut gura degeaba toată săptămâna, la ședințele de sumar?! Am spus clar: am venit cu pantalonii ăștia mov – filmați, domnișoară, să se vadă că nu sunt roșii…
– Turu’ doi ânapoi / …
– … noi vrem pace, nu război! Deci, domnișoară, nu pârț, nu vânt, nu aer, nu flatulență! Ce-i asta, plimbăm vorbe care n-au nimic de-a face cu tradiția poporului român?! Să nu creadă Briucselu’ că ni le poate băga pe gât! Uniunea Europeană e de o sută de ori mai rea decât Uniunea Sovietică, dar Ursula nu știe că-și va rupe dinții în izmana românească!
– Ne-am trezit în conștiință, domnule președinte! Uitați câți oameni vă iubesc, sunt din ce în ce mai mulți…
– Deci, vă spun acum… și o spun clar, să nu mai fie discuții: am venit aici ca să trag o bășină!
– O… o bășină… vaaaaai, domnule președinte!…
– Da, o bășină strămoșească, așa cum trăgeau Burebista și Decebal… și Deceneu câte-odată! Nu pârțuri globaliste, nu vânturi progresiste, nu flatulențe sorosiste, nu aere nicușoriste! E vorba de ADN-ul poporului român. Trezirea în conștiință înseamnă întoarcerea la rădăcini, iar rădăcinile ne duc direct la Vlad Țepeș. Și ce făceau pungașii când erau trași în țeapă?
– Trăgeau o… o… o…
– Bravo, domnișoară, așa e: trăgeau o bășină.
– Patriotică.
– Nu, că patriot era Țepeș! Ăia erau trădătorii de țară… reziștii… nicușoriștii… Ei trăgeau bășini de frică… sau pentru că era țeapa prea ascuțită.
– Domnule președinte, la asta nu m-am gândit. Intru acum în direct, să afle toată țara… ne privește și diaspora…
– Bășina, domnișoară, e o virtute a românismului. Prin ea am răzbit prin secole, cu ea i-am pus pe fugă pe turci!
– Și pe ruși?!
– Tăcă-ți fleanca, mucoaso! Ce știi tu despre ruși?! Ce rău ți-au făcut rușii?! Șansa noastră este înțelepciunea rusească, măi, fato!
– Da, așa e… așa mi-au spus și Anca, și domnu’ George care ne plătește salariile…
– A venit vremea, așadar, să tragem marea bășină strămoșească! Acum, aici, unde ne-am strâns ca să plantăm un pom.
– Vhaaaaai, stimați telespectatori, președintele ales va trage o… va planta un pom! Așa ceva nu s-a mai văzut!
– Luăm cazmaua cu mâna dreaptă…
– … cu dreapta…
– … apucăm pomișorul cu mâna stângă…
– … cu stânga…
– … apăsăm cu nădejde cazmaua suveranistă…
– … suverana…
– … și mușcăm cu poftă din pământul sacru al patriei… mocirolos ca la Rovine…
– … Rovine…
– … sau ca la Călugăreni, unde Sinan Pașa și-a pierdut ultimii doi dinți…
– … era cam știrb.
– Tragem aer în piept…
– … tragem…
– … și…
– … și… Zărzărea, zărzărea, / Zărzărică, zărzărea / Pe la casa mândei mele / Gheorghiță trecea.
– Domnișoară, astăzi nu facem politică, astăzi facem istorie!
– Isthorieee!…
– Astăzi este ziua în care poporul român a înțeles și conștientizează iubirea.
– Iubhireaaa!…
– Astăzi am plantat roadele pământului și ale iubirii. Asta s-a întâmplat astăzi în România!
– Româhniaaa!…
– Deci, mesajul meu este așa: suntem ceea ce suntem și nu vom fi decât ceea ce suntem.
– Domnule președinteee!…
– Misiunea noastră e să aducem pacea în lume.
– Turu’ doi ânapoi / Noi vrem pace, nu război!
– Ați tras aer în piept sau ați uitat?
– Tragem, tragem.
– Iar acum, îl slobozim în văzduhul patriei!
– Și noi?
– Toată lumea!
– Brrrrr!
– Fsssss!
– Prrrrrț!
– Ajunge! Ce simți acum, domnișoară?
– M-am trezit în conștiință, domnule președinte!
– Despre asta este vorba.
