Vladimir Putin și putinismul sunt bine-merci, vii și sănătoși, la 6 luni după declanșarea invaziei rusești în Ucraina, în ciuda evidenței că această acțiune a fost un dezastru și un eșec absolut, constată jurnalistul Nathan Hodge într-o analiză publicată pe CNN.com. Autorul articolului trece în revistă situația și constată că acest lucru, în ciuda afirmațiilor făcute zilele trecute de cancelarul german Olaf Scholz la Oslo, a fost posibil în primul rând pentru că în spatele dictatorului Putin se află un „Putin colectiv”. Aceasta este sintagma prin care se definește susținerea masivă pe care liderul de la Kremlin o are în rândurile poporului rus în acțiunile sale criminale.
Cancelarul german Olaf Scholz a respins ideea impunerii unei blocade a vizelor pentru rușii care vor să vină în Occident, pretinzând că nu este războiul poporului rus, ci războiul lui Putin.
În spatele dictatorului Putin stă un „Putin colectiv”: 80% din poporul rus susține invazia și atrocitățile comise de armată în Ucraina
Evidențele indică însă altceva, arată analistul CNN. La 6 luni după începerea invaziei, după ce s-a constatat că Putin a impus un război genocidar, după ce a ieșit la iveală putregaiul din interiorul armatei ruse, disprețul față de civili, după ce Rusia a înregistrat mai mulți morți decât URSS-ul în 10 ani de război în Afganistan, după ce economia a intrat în recesiune și țara a fost izolată, rata de aprobare a liderului suprem de la Kremlin rămâne, în rândurile rușilor, de circa 80%!
E prea ușor și prea superficial să punem acest sprijin masiv al lui Putin doar pe seama mașinăriei, într-adevăr formidabile, de propagandă a Moscovei, spune autorul Nathan Hodge. Cauzele sunt mult mai complexe. Regimul a avut grijă să decupleze clasa mijlocie și locuitorii marilor orașe de ororile reale ale războiului. Majoritatea victimelor din rândurile armatei ruse provin din regiuni îndepărtate și sărace, precum Daghestan și Buriatia, ceea ce face, pentru moscoviți sau locuitorii din Sankt Petersburg, ca bătăliile din Ucraina să fie o chestiune abstractă și îndepărtată.
Frica și conformismul joacă rolul lor în această poveste. Peste 15.000 de oameni au fost arestați în Rusia, în ultimele 6 luni, pentru că și-au exprimat opinii împotriva războiului. Regimul a suprimat orice rămășiță a presei libere, promulgând legi foarte dure contra celor care „defăimează armata”. Contează mult și faptul că, deși economia a paralizat, sistemul financiar nu s-a prăbușit încă.
Intrat în impas pe câmpul de luptă, unde este evident că n-are cum să câștige, Putin mizează acum pe venirea iernii, atrage atenția jurnalistul CNN. El speră ca populația din Europa, confruntată cu criza energetică, să pună presiune pe guverne, care la rândul lor să preseze Ucraina pentru a încheia o pace dezavantajoasă, acceptând pierderea teritoriilor ocupate deja de ruși. Însă, pe de altă parte, ucrainenii luptă să-și salveze statul, ceea ce ar putea să încurce din nou calculele lui Putin.
Schimbarea opiniei publice din Rusia se poate însă realiza prin impunerea de noi sancțiuni, care să lovească real în oligarhii lui Putin, dar care să-i facă în același timp conștienți pe rușii de rând că sunt răspunzători pentru atrocitățile pe care țara lor le comite în Ucraina.
Citiți mai jos traducerea analizei publicate de CNN la 6 luni după începerea invaziei rusești în Ucraina.
„Războiul Rusiei în Ucraina nu a mers conform planului, dar putinismul este viu și sănătos
Au trecut șase luni de când președintele rus Vladimir Putin a lansat invazia neprovocată a Ucrainei, un război care, după orice măsură convențională, a fost o calamitate.
Milioane de ucraineni au fost strămutați. Orașul Mariupol a fost aproape șters de pe hartă. Iar ofensiva lansată la 24 februarie a pus în evidență putregaiul moral din cadrul armatei ruse și disprețul total față de viețile civililor.
Conform ultimelor calcule ale Pentagonului, invazia a costat Rusia între 70.000 și 80.000 de soldați uciși și răniți. Chiar dacă această estimare ar fi exagerată, este corect să extrapolăm că Rusia a văzut probabil mai mulți soldați de-ai săi murind în jumătate de an de lupte în Ucraina decât au pierdut sovieticii în decursul unui deceniu de război în Afganistan.
Dar orice comparație a Rusiei lui Putin cu zilele apuse ale URSS este prematură. Rusia s-a schimbat într-adevăr de la 24 februarie, dar fisurile din edificiul putinismului sunt greu de observat. Majoritatea rușilor au susținut – chiar dacă unii nu în mod deschis – războiul sau au consimțit în tăcere la campania sa de restaurare imperială.
Ratingul liderului de la Kremlin nu a fost afectat de război. Atât sondajul de stat WCIOM, cât și agenția independentă de sondaje Levada-Center au plasat în mod obișnuit nivelul de aprobare al lui Putin peste 80% începând cu 24 februarie. Un sondaj WCIOM din iunie a constatat că 72% dintre ruși erau dispuși să susțină „operațiunea militară specială” a lui Putin, eufemismul oficial pentru războiul din Ucraina.
Cum reușește Putin să-și mențină nivelul de aprobare?
Este tentant să concluzionăm că aceste cifre reflectă pur și simplu puterea propagandei de stat a Rusiei și capacitatea sa amețitoare de a construi o realitate alternativă, în care navele de război rusești nu sunt scufundate de rachetele ucrainene și în care bazele rusești explodează din greșeală.
La urma urmei, Guvernul rus a acționat rapid după invazie pentru a închide rămășițele presei libere din Rusia, introducând o nouă lege draconică ce impunea sancțiuni penale severe pentru informațiile «false» care discreditau forțele sale armate.
Dar acest lucru nu înseamnă că nu iese nicio informație despre pierderile dezastruoase ale Rusiei în Ucraina. Site-ul de știri independent rusesc Mediazona – care a fost etichetat anul trecut de autoritățile ruse drept «agent străin» – a documentat 5.185 de morți militari, pe baza rapoartelor de știri locale și a postărilor din rețelele sociale.
Clasele de mijloc relativ înstărite ale țării au fost probabil izolate de victimele războiului. Mulți dintre cei uciși în acțiune provin din regiunile mai sărace ale Rusiei; regiunile cu cel mai mare număr de victime documentate sunt așa-numitele «republici etnice» Daghestan și Buriatia, a constatat Mediazona. În schimb, numărul victimelor din cele mai bogate și mai populate două orașe ale Rusiei – Moscova și Sankt Petersburg – a fost relativ scăzut, a raportat Mediazona.
Popularitatea lui Putin este uneori pusă pe seama unui climat de frică și conformism. Potrivit OVD-Info, un grup independent care urmărește detențiile din Rusia, 16.380 de persoane au fost arestate sau reținute pentru activism împotriva războiului în Rusia, iar 75 de cazuri penale au fost deschise în temeiul legii ruse privind «știrile false».
Nu este surprinzător faptul că invazia Rusiei în Ucraina a reînviat discuția în rândul cercetătorilor pe tema dacă regimul lui Putin ar trebui sau nu să fie etichetat drept fascist. Acest lucru poate părea în mare măsură o chestiune de taxonomie, dar indică o realitate clară: După 24 februarie, termeni precum «autocratic» sau «autoritar» sunt inadecvați pentru a descrie un stat care nu tolerează nicio disidență internă.
Se va schimba opinia publică?
Acestea fiind spuse, unii observatori se întreabă cât timp mai poate conta Putin pe sprijinul unor segmente largi ale publicului rus, în contextul unor sancțiuni internaționale dure care au izolat Rusia de economia globală și au redus drastic aprovizionarea cu importuri. Investițiile occidentale au fugit în mare parte din țară. Sectoare ale economiei, cum ar fi aviația, care au depins mult timp de avioanele fabricate în SUA sau Europa, au fost grav afectate.
După cum a remarcat recent Clare Sebastian, de la CNN, Putin și tehnocrații săi au lucrat ani de zile pentru a proteja economia rusă împotriva sancțiunilor, prin substituirea importurilor – dezvoltarea de înlocuitori autohtoni pentru bunurile importate – și dezvoltarea unui sistem de plăți pentru a evita izolarea financiară.
Iar Rusia a transformat rebranduirea ciudată a McDonalds și Starbucks în povești de rezistență economică.
Însă un studiu recent realizat de Chief Executive Leadership Institute din cadrul Yale School of Management prezintă o imagine mai sumbră.
Autorii studiului susțin că Rusia nu are infrastructura necesară pentru a orienta pur și simplu exporturile de energie, cum ar fi gazele naturale, către Asia; producătorii ruși nu au piese de schimb de la furnizorii internaționali; iar statisticile oficiale ale Rusiei ascund adâncimea recesiunii economice a Rusiei.
«În ciuda iluziilor lui Putin privind autosuficiența și înlocuirea importurilor, producția internă rusă a ajuns la un stadiu de stagnare completă, fără capacitatea de a înlocui afacerile, produsele și talentele pierdute», se arată în raport. «Golirea bazei interne de inovare și producție a Rusiei a dus la creșterea prețurilor și la anxietatea consumatorilor.»
Cu toate acestea, sistemul financiar al Rusiei nu s-a prăbușit, iar anxietatea consumatorilor nu s-a tradus în neliniște politică. Pentru Ucraina și susținătorii săi, conversația s-a mutat acum la găsirea unor modalități de a le provoca durere rușilor pentru sprijinul lor pasiv față de Putin.
«Lucrăm la noi sancțiuni împotriva Rusiei și la conștientizarea cetățenilor statului terorist pentru a simți partea lor de responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă», a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski într-un discurs recent. «Discuția despre restricțiile de viză în Europa pentru deținătorii de pașapoarte rusești se extinde în fiecare zi, noi state și noi politicieni se alătură acesteia.»
Nu este clar dacă o interdicție a vizelor (de intrare în Occident – n. red.) ar putea schimba în cele din urmă comportamentul Rusiei. Unii lideri europeni – mai ales cancelarul german Olaf Scholz – au fost reticenți în a susține o interdicție. Vorbind la o conferință de presă recentă la Oslo, Scholz le-a declarat reporterilor că liderii trebuie să fie «foarte clari» în problema interzicerii vizelor, deoarece acțiunile din Ucraina sunt «războiul lui Putin» și «nu războiul poporului rus».
Și în timp ce Putin poate fi cel care decide, ca să împrumutăm o expresie a lui George W. Bush, există și un Putin colectiv care îl susține și ajută la realizarea politicilor sale. Oricare ar fi consecințele economice pe care le vor suporta din cauza sancțiunilor, oligarhii loiali lui Putin nu au rupt rândurile.
«Războiul lui Putin cu Ucraina durează deja de 6 luni», a scris liderul opoziției ruse încarcerat, Alexei Navalnîi, în ceea ce el a numit o «temă de furie» din spatele gratiilor. «Încă din prima zi, liderii occidentali au declarat cu fermitate că oligarhii și mituitorii lui Putin se vor confrunta cu sancțiuni iminente și că nu vor scăpa de data aceasta. Dar au făcut-o.»
Este o imagine sumbră și una care sugerează că Putin – care a mai supraviețuit ignorării de către liderii mondiali – este dispus să joace un joc pe termen lung aici. Poate că se bazează pe faptul că, în următoarele șase luni, europenii vor plăti prețuri mai mari pentru energie, ceea ce ar putea crește presiunea asupra guvernelor pentru a împinge Ucraina să se supună unui acord de pace. Poate că vine iarna, dar ucrainenii se luptă, de asemenea, pentru supraviețuirea lor națională.“
Poate nu întîmplător, românilor tot Germania și Italia le-au plafonat accesul la vize în anii 1990: birocrație aberantă, cozi, taxe mari și verificări idioate pe care doar oamenii cinstiți le picau. De ce? Astfel românii nu au ajuns să vadă ce înseamnă management și a crea valoare, nu au avut cum să le învețe și să facă concurență îmbogățiților de partid și de securitate din țară, care știu doar să ia pe nimic și să vîndă sub preț. Jumătate din motivele pentru care nu sîntem unde este acum, de pildă, Slovacia ține de această închidere a vizelor.
Diferența față de Rusia? La ei, turism în Occident nu fac decît cei înstăriți, cel mult o treime din populație, cea care pupă regimul criminal în dos pentru banii pe care îi cheltuie pe mărfuri Occidentale și care, în mare parte, delirează „patriotic”, dar doar pînă la mărfuri și vacanțe, care musai trebuie să fie euro-americane. Nu au fost puse în discuție vizele pentru rușii care vor să se refugieze în Occident, refugiații și azilanții au oricum un regim special, nu este vorba, ca la românii de acum 25-30 de ani de oamenii dinamici, care caută o portiță să scape de sub apăsarea pilelor și a șpăgilor, este vorba de cei care sug de la două oi și care trebui puși să aleagă în care parte vor de fapt să fie.