Documentar de CRISTIAN HUBALI
Din cifrele BNR, România a trimis în Rusia, în 1916 și 1917, aproape 92 de tone de aur fin, într-un context politic extrem de greu: de teamă ca întreaga vistierie să nu cadă pradă nemților și austro-ungarilor, pe fondul desfășurării Primul Război Mondial.
Guvernanții de la acea vreme, refugiați la Iași împreună cu întreaga Bancă Națională a României, n-au știut însă că peste câteva luni de la al doilea transport de valori spre Moscova vor cădea din lac în puț. Adică, avuțiile țării noastre mioritice, strânse de-a lungul veacurilor, aveau să fie de-a dreptul furate din vagoane la ultima tură efectuată la finele lunii iulie a anului 1917, chiar pe teritoriu moldav, sau însușite de trupele bolșevicilor și ale armatei albe.
N-o spunem noi, condeierii de la ZIARISTII.COM, nici alți colegi de breaslă din România, ci chiar o parte a presei din fostul mare Imperiu de la Răsărit. Unele dezvăluiri, ce țin de teoria conspirației, sunt de-a dreptul ieșite din comun. Reflectă per total haosul din acea perioadă de mari cataclisme politice și sociale, într-o epocă dominată de conflicte armate planetare și de crime săvârșite în fiecare oră din zi și din noapte.
Conserve în loc de lingouri de aur cu sigla BNR
Comunicatul oficial al Băncii Naționale a României informează sec: „În vara anului 1917, autoritățile române de la Iași se așteptau la o ofensivă militară de proporții a Puterilor Centrale și, în acest context tensionat, a avut loc al doilea transport al Tezaurului României la Moscova. De această dată, trenul care a plecat la Moscova a dus atât valori ale Băncii Naționale a României, cât și ale altor instituții (Academia Română, Casa de Depuneri și Consemnațiuni și alte bănci, Arhivele Naționale ale României, Muzeul Național de Antichități, Pinacoteca Statului, ministere, mănăstiri). În cele trei vagoane cu valori ale BNR, care au fost depozitate tot în Sala Armelor, la Kremlin, potrivit protocolului semnat și de această dată de reprezentantul rus, ministrul român de finanțe și reprezentanții BNR, s-au aflat: «titluri, efecte, valori, depozite, parte din arhivele și cărțile sale, actele sale etc., ca și partea în aur din depozitele sale în metale, proprietatea sa privată». Valoarea totală a valorilor românești transportate la Moscova în iulie 1917 a fost de 7,5 miliarde lei, din care valorile din cele trei vagoane ale BNR au fost evaluate la 1,5 miliarde lei, din care 575.000 lei reprezentau aurul”.
Ce nu știu cei de la BNR, dar nici alți oficiali ai țării, cu atât mai puțin cetățenii de rând, e că, potrivit Bazei de Științe a Rusiei (poate fi vorba de propagandă ieftină sau nu, de intoxicare a opiniei publice sau nu, de adevăr sau nu), aurul României a ajuns într-o mică parte la Moscova. „Trenul special, având escorta necesară, a plecat de la Chișinău spre Moscova într-o atmosferă strict secretă. Deplasarea acestuia a fost menționată într-o telegramă cu cifră unică tocmai către emisarii Guvernului provizoriu instaurat în Rusia. Conform mai multor dovezi, trenul a avut puține opriri în parcursul său spre Moscova. Ajuns la destinație, la descărcarea trenului, una dintre casetele cu aur a căzut accidental de pe platformă și s-a spart. Cei prezenți acolo au fost surprinși să vadă că în loc de așteptatele lingouri, bare de aur, erau numai conserve de origine necunoscută. Soarta multor oameni care au însoțit acel transport special a rămas neclară. În Rusia, s-a efectuat o verificare completă a întregii încărcături: aur, tablouri, antichități, titluri etc. S-a constatat că multe din ele au dispărut fără urmă, ca și cum s-ar fi evaporat pe drumul de la Chișinău spre Moscova”, scrie site-ul fisechko.ru.
Teroristul Savinkov, însărcinat să-i depisteze pe infractori
Incidentul a fost raportat de forțele de ordine chiar primului-ministru al Guvernului provizoriu rus, Aleksandr Kerenski. Înainte ca bolșevicii să preia puterea în Rusia și să instaureze comunismul lui Lenin, înaltul oficial i-a dat instrucțiuni teroristului Boris Savinkov să investigheze situația. „Savinkov era membru al Partidului Socialist Revoluționar și unul din liderii organizației de luptă a acestui partid, responsabil cu asasinarea a numeroși oficiali imperiali de rang înalt în perioada 1904-1905. Deși era foarte experimentat, n-a reușit să facă nimic important pentru recuperarea tezaurului furat. Totuși, la începutul toamnei anului 1917, Savinkov a reușit să stabilească în termenii săi că prețioasa încărcătură cu aur a dispărut atunci când trenul secret nu trecuse dincolo de granițele Moldovei moderne, adică spre podul de peste Nistru. Este posibil ca și lucrătorii OGPU (organizație de poliție secretă) să fi fost interesați de celebrul terorist în tentativa sa de căutare a comorilor românești”, mai dezvăluie cei de la Baza de Științe a Rusiei.
Și cekiștii s-au implicat în povestea căutării tezaurului dispărut. Felix Derjinski, șeful CEKA (Comandamentul rusesc al tuturor rușilor), dar și Heinrich Iagoda, comisarul NKVD (Ministerul de Interne al URSS), i-au raportat personal lui Stalin despre „problema urmăririi comorilor românești”. „La rândul său, Stalin a dorit să clarifice repede acest episod. L-a desemnat să se ocupe de tezaurul dispărut pe Lavrenti Beria. Când trupele sovietice au intrat în Basarabia, Stalin a fost extrem de preocupat să rezolve cazul. Emisarii săi au confirmat informațiile obținute anterior de teroristul Savinkov, că acele comori românești au dispărut pe teritoriul Moldovei. Ancheta a fost însă efectuată cu lentoare, fiindcă lucrătorii s-au confruntat cu multe dificultăți”, concluzionează cei de la siteul fisechko.ru.
De la Kazan și Samara în buzunarele profitorilor
Primul tren cu aur din România trebuia să ajungă la Sankt Petersburg. Cum flota germană masată în Marea Baltică reprezenta o amenințare vădită pentru ruși, aceștia au decis să direcționeze tezaurul nostru spre Moscova. Tot acolo au fost stocate și valorile lor, mutate în mare grabă din capitala Imperiului Țarist. „Tot în 1917, aproximativ jumătate din rezervele de aur ale Rusiei, împreună cu valorile românești, au fost transferate în Kazan și Samara pentru depozitare. Dar în vara anului 1918, Gărzile Albe au cucerit Kazanul pentru scurtă vreme, iar în timpul retragerii au luat cu ele tot aurul pe care l-a obținut Kolciak (comandant al unei părți a Armatei Albe – n. red.). După fuga Armatei Albe, bolșevicii au recuperat rămășițe ale acelui aur în anumite teritorii în care s-au războit cu țariștii și l-au readus la Kazan. O parte din rezerva de aur a României a fost jefuită și cheltuită de Gărzile Albe și de cekiști, iar alta probabil de bolșevici în timpul transportului. La sfârșitul anilor ’20, strângând fonduri pentru industrializare, guvernul sovietic a organizat vânzarea de opere de artă depozitate în muzeele de stat din țara noastră. Printre ele ar putea fi un fel de artă aparținând familiei regale românești. Nu există nicio certitudine că URSS a returnat toate valorile în România. Sunt doar niște stereotipii în declarații, referindu-se la precizările conducerii comuniste din România la acea vreme. Ne referim la anii ’40-’50. S-a mai susținut că rezerva de aur s-a păstrat în detrimentul reparațiilor pentru cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate astea, URSS a refuzat oficial să perceapă reparații de la statul român. Astfel, presupunem că o parte semnificativă a aurului regal românesc se află încă în Federația Rusă. Unele surse atestă că al doilea transport de aur, trimis de la Iași la Moscova, în 1917, n-a ajuns la destinație, ci a dispărut undeva pe parcurs”, opinează site-ul Russian Seven (russian7.ru), într-un articol cu titlul: „Unde s-a transferat rezerva de aur a României în Rusia în 1916-1917?”.
„În restituirile din 1935 și 1956 n-a fost vorba de Tezaurul României”
Guvernatorul Mugur Isărescu a confirmat indirect dispariția Tezaurului românesc de la Moscova, dar și scenariile realizate de o parte a presei rusești. URSS ne-a restituit în două tranșe, 1935 și 1956, o parte din valori, respectiv 212 lăzi cu „bilete de bancă, cerneluri tipografice, hârtie pentru tipărirea bancnotelor, un aparat de numerotat, clei, hârtii de valoare, inclusiv dintre cele depozitate de particulari la BNR”, dar și „Cloșca cu puii de aur”, având o greutate de aproape 20 de kilograme. „Dar în niciuna din aceste două restituiri n-a fost vorba de Tezaurul Băncii Naţionale a României. Cu toate acestea, nici BNR, nici guvernul român, indiferent de orientarea ideologică, nu au renunţat la continuarea demersurilor pentru recuperarea Tezaurului Băncii Naţionale a României”, a declarat Isărescu în 2016.
Cu alte cuvinte, ce vrea să spună Isărescu? Că aurul pe care l-am primit de-a lungul vremii de la ruși n-a fost inscripționat cu sigla BNR. Probabil, ne-a fost adus chiar din rezerva lor, îmbogățită substanțial în timpul domniei lui Stalin. Asta poate susține teoria conform căreia acea parte din Tezaur a fost furată înainte ca al doilea transport să ajungă la Moscova, dar și direct din depozitul de la Kazan.
Cât de credibil poate fi un articol care deja din titlu conține greșeli?
Ce nu-ți vine a crede ? Cum că Tezaurul României a fost furat de bolșevici sau că nu-l vom mai vedea niciodată ?
A fost o greseala masiva a monarhiei romane sa-l trimita la rusi, cand stiau foarte bine ce se intampla colo, razboi civil si amenintarea comunismului. Era mai bine de 1000 de ori sa-l fi luat nemtii sau austro-ungarii, ca de la ei l-am fi primit inapoi, de la rusi insa, niciodata. Nici nemtii si nici austro-ungarii n-au ajuns la Iasi, iar in 1918 se realiza Romania Mare, fara niciun tezaur insa, adica saraca, asa cum e si azi, deoarece comunismul aduce si intretine saracia, ca asta-i e buna lui ca sa nu dispara odata.