În cazarma de la Târgovişte, Ceauşescu i-a promis unui ofiţer „bani şi grade”, iar altuia – „un milion de dolari”. El voia să evadeze pentru a pleca în direcţia Voineşti, în zona unui Punct de Comandă al Armatei pentru situaţii de război. Dictatorul credea că, astfel, va putea contracara lovitura militară de la Bucureşti. O iluzie. (Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”)
La mitingul din 21 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu le promitea românilor câte o sută de lei în plus la pensie. În următoarele trei zile, oferta sa a crescut până la un milion de dolari. Dar nu era valabilă pentru toată lumea, ci doar pentru militarii care-l păzeau în cazarma de la Târgovişte! Miza era salvarea cuplului dictatorial.
***
După fuga din Bucureşti, soţii Ceauşescu au ajuns la mâna unor civili şi militari. În ultimele trei zile de viaţă, ei au încercat să-i mituiască pe unii dintre aceştia. Sau, mai degrabă, să le facă promisiuni de mituire, dat fiind că nu aveau bani asupra lor.
Ajunşi în cazarma UM 01417 din Târgovişte în seara zilei de 22 decembrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost daţi în paza câtorva ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Doi dintre ei au povestit despre încercările lui Ceauşescu de a le cumpăra bunăvoinţa cu mulţi bani: căpitanul Ion Boboc, cel care stătea în camera dictatorilor, şi locotenentul-major Iulian Stoica, paznicul de la uşă. Boboc vorbeşte despre „bani şi grade”, Stoica pronunţă şi o sumă: un milion de dolari.
Pe căpitanul Boboc l-a ademenit după miezul nopţii de 22 spre 23 decembrie. „Puteţi asigura un blindat cu care să ne deplasăm în zona Voineşti-Câmpulung, să merg la o casă de oameni?”, l-a întrebat Ceauşescu. Ofiţerul nu avea de unde să ştie de ce comandantul suprem insista să iasă din Târgovişte în direcţia Voineşti. Era unul dintre secretele lui Ceauşescu.
„Băieţică, ai un milion de dolari!”
Locotenentul-major Iulian Stoica s-a trezit singur cu soţii Ceauşescu, între patru pereţi, pe 24 decembrie, când căpitanul Boboc a fost „recuzat” pentru câteva ore în urma incidentului cu prizonierul său. În mod normal, în cameră trebuia să fie şi Constantin Paise, plutonierul de Miliţie care „se lipise” de Ceauşeşti. În momentul incidentului dintre Boboc şi dictatorul fugar, Paise nu se afla însă acolo. Ieşise să facă rost de mâncare, de la popotă, şi avea să se întoarcă după o jumătate de oră.
Iulian Stoica a declarat în faţa Comisiei „Decembrie 1989”: „La intrarea în birou era un mic ţarc şi acolo era un scaun. Am simţit nevoia să stau puţin pe scaun. Ceauşescu se plimba agitat şi la un moment dat a venit spre mine, mi-a pus mâna pe epoletul drept şi a zis: «Băieţică, ai un milion de dolari şi orice grad şi funcţie în Armata Română dacă mă scoţi de aici şi mă duci în zona Voineşti!». I-am răspuns că nu are nicio şansă. La care Elena Ceauşescu a zis: «Lasă-l, dragă, în pace, nu vezi că e sluga lui Iliescu?»”.
Coincidenţă: şi lui Stoica, la fel ca şi lui Boboc, Ceauşescu îi cerea să-l ducă spre Voineşti. Semn că acolo se juca o miză mare. Cel puţin în mintea unui om disperat.
Punctul de comandă
În legătură cu banii vehiculaţi de Ceauşescu se ridică două întrebări fundamentale:
- De ce ţinea Ceauşescu morţiş să meargă în direcţia Voineşti–Câmpulung?
- De unde avea el, în acele condiţii, un milion de dolari?
Să le luăm pe rând.
Insistenţa lui Ceauşescu de a părăsi oraşul Târgovişte în direcţia Voineşti poate fi explicată printr-un detaliu de ordin militar. În 1989, după ce treceai de Inspectoratul Judeţean de Protecţia Plantelor, la câteva sute de metri se făcea un drum pe dreapta. Acel drum ducea spre o pădure, la marginea Târgoviştei. Acolo, în pădure, se afla un obiectiv militar de importanţă strategică: Punctul de Comandă de Armată (PCA) pentru situaţii de război. El aparţinea de Armata I (condusă atunci de generalul Gheorghe Voinea) şi acoperea toată zona de sud a României, de la Mehedinţi la Tulcea şi de la Dunăre până pe crestele Carpaţilor Meridionali.
Punctul de comandă – obiectiv strict secret – avea toate capacităţile de funcţionare pe timp de război, inclusiv un centru de radiolocaţie şi un centru de comandă. Asta înseamnă că, teoretic, Nicolae Ceauşescu ar fi putut prelua conducerea Armatei I, care opera şi pe raza Capitalei. Cu o condiţie: cei din unitatea respectivă să-l recunoască, în continuare, drept comandant suprem. Practic, era o utopie, dat fiind că Bucureştiul avusese grijă să dea ordinele corespunzătoare, iar Televiziunea nu-l scotea pe fugar din „tiran”, „călău” şi „dictator”. Planul de răsturnare a lui Ceauşescu funcţionase impecabil, iar lovitura fusese năucitoare.
Chiar dacă miza pe nişte ofiţeri loiali, Ceauşescu pierduse partida. Sprijinul din partea acelui punct de comandă era o speranţă deşartă. Una de care fugarul continua să se agaţe însă ca înecatul de pai.
CEC-urile lui Rusu şi pachetul lui Decă
În privinţa promisiunilor financiare, lucrurile sunt clare: Ceauşescu nu mai avea bani nici să-şi cumpere o cămaşă (prin intermediar, desigur, căci el nu putea ieşi din cazarmă). De ultimele resurse se despărţise pe drumul spre Târgovişte. La Sălcuţa, în zona Titu-Boteni, unde aterizase cu elicopterul, a rămas fără cele şapte carnete CEC în valoare totală de 3,5 milioane de lei (echivalentul a 50 de autoturisme Dacia, la acea vreme). Carnetele, completate pe numele copiilor şi al unicului lor nepot, se aflau într-o mapă de care avea grijă una dintre gărzile de corp, căpitanul Marian Rusu. După despărţirea de Rusu, mapa – cu CEC-uri cu tot – a rămas în posesia ofiţerului de Securitate de la Direcția a V-a.
Apoi, intervine misterul pachetului „voluminos şi greu” – după cum îşi amintesc martorii oculari – care a fost pus tot acolo, la Sălcuţa, în portbagajul Daciei conduse de doctorul Nicolae Decă. După 35 de kilometri, la Văcăreşti, Ceauşeştii s-au mutat în altă Dacie, dar pachetul a rămas în portbagajul lui Decă.
Şi atunci, de unde avea Ceauşescu atâţia bani încât să promită milioane de dolari? Un mister pe care doctorul Decă l-ar putea elucida. Cu condiţia să povestească despre destinul său de american prosper, croit la scurtă vreme după Revoluţie…
– Va urma –
–––––––––––––––––
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/
Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.
––––––––––––––––––
Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: redactia@ziaristii.com și le veți primi prin poștă sau curier.
