Faptele de corupţie erau definite, în forme diferite, încă din perioada în care ţările române erau conduse de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Pedepse foarte dure primeau funcţionarii care abuzau de funcţie sau care luau şpagă, scrie uti24.ro.
Primul Cod Penal al României moderne a intrat în vigoare în perioada lui Alexandru Ioan Cuza şi era inspirat din legislaţiile penale prusacă şi franceză. La vremea respectivă, Codul Penal românesc, ce a intrat în vigoare în 1864, în timpul procesului de modernizare a statului român, a fost considerat unul dintre cele mai moderne din Europa.
Acesta includea şi infracţiunile de corupţie. În unele cazuri, cei găsiţi vinovaţi pentru această infracţiune erau condamnaţi chiar la închisoare pe viaţă.
Acurateţea Codului Penal adoptat în urmă cu un secol şi jumătate mergea până la individualizarea faptelor de corupţie, în funcţie de categoria funcţionarilor publici care se făceau vinovaţi de această infracţiune. De pildă, o categorie de funcţionari publici pentru care pedepsele erau dintre cele mai drastice era cea a judecătorilor.
„Pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața”
La categoria „Despre mituirea funcţionarilor publici”, inclusă în capitolul „Crime şi delicte comise de funcțiunari publici în exercițiul funcțiunii lor”, găsim o infracţiune care face referire expres la magistraţii corupţi.
„Dacă mituirea s-a urmat asupra unui judecator sau jurat pronunțând în materii criminale în favorea sau în contra acuzatului, pedeapsa va fi maximul închisoarei şi pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața; el va pierde şi dreptul la pensiune. Dacă mituirea s’a urmat asupra unui jurat pronunțând în materii de expropriațiune, pedeapsa va fi închisoarea dela un an până la doi ani, pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața şi a dreptului de pensiune”, se arată într-un articol din Codul Penal din timpul lui Alexandru Ioan Cuza.
„Se va pedepsi cu maximul închisoarei”
În Codul Penal de acum un secol şi jumătate se regăseau referiri şi cu privire la una dintre cele mai des întâlnite infracţiuni din România ultimilor ani, cea de abuz în serviciu. În Codul lui Cuza, una dintre formele acestei infracţiuni era descrisă în felul următor (cu scriitura de atunci):
„Ori-ce perceptor, ori-ce funcționar însărcinat cu percepţiune, ori-ce depozitar sau contabil public, care va fi deturnat sau sustras bani publici sau privaţi, sau efecte ţinând loc de bani, sau acte, titluri şi alte lucruri mişcătoare, cari se vor afla în mâinile lui, în puterea însărcinarei sale, se va pedepsi cu maximul închisorei şi cu interdicţiunea pe timp mărginit, dacă lucrurile deturnate sau sustrase vor fi de o valore dela 1.200 lei în sus. Dacă valorile sustrase sau deturnate sunt mai jos de 1.200 lei, pedeapsa va fi închisoare dela un an până la duoi. În ambele aceste cazuri, condamnatul va pierde dreptul la pensiune şi se va declara incapabil de a ocupa ori-ce funcţiune publică pe toată viaţa. Ori-ce judecător, administrator, funcționar sau ofițer public, care va fi stricat, desființat, sustras sau deturnat actele şi titlurile al cărora depozitar era, sau care i se încredinţaseră sau comunicaseră în virtutea funcţiunei sale, se va pedepsi cu maximul închisoarei şi cu interdicțiunea pe timp mărginit, se va declara şi incapabil de a ocupa funcţiune publică pe toată viaţa, pierzând dreptul la pensiune. Ori-ce agenţi sau însărcinaţi, ai guvernului ori ai depozitarilor publici, cari vor fi culpabili de aceleaşi sustracţiuni, vor fi supuşi la aceeaşi pedeapsă.”
Cum se pedeapseau faptele de corupţie
O altă pedeapsă des întâlnită în dosarele recente instrumentate în România este luarea de mită. Această infracţiune era definită în Codul Penal din timpul lui Cuza în felul următor:
„Orice funcționar de ramul administrativ sau judecătoresc, orice agent sau însărcinat al unei administrațiuni publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau spre a nu face un act privitor la funcțiunea sa, fie şi drept, dar pentru care n’ar fi determinată de lege o plată, se va pedepsi cu închisoare de la doi până la trei ani şi cu amenda îndoită a valoarei lucrurilor priimite sau făgăduite, fără ca această amendă să poată fi mai mică de 200 lei”.
Cum pedepsea Cuza traficul de influență
Într-o formă specifică vremii, găsim şi actuala infracţiune de trafic de influenţă, potrivit căreia:
„Oricare particular care, în numele său, sau în numele vreunui funcționar public, administrativ sau judecătoresc, cu ştirea sau fără ştirea acestuia, într’un chip direct sau indirect, va cere, va lua, sau va face să i se promită daruri sau alte foloase nelegitime, pre a interveni, spre a se face sau a nu se face vre-un act din cele privitoare la atribuțiunile acelui funcționar, se va pedepsi cu închisoare dela şase luni până la doi ani şi cu amendă valoarea îndoită a lucrurilor luate sau promise, fără ca această amendă să fie mai mică decât 200 lei *). Lucrurile primite, sau valoarea lor, se vor lua în folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localităței unde s’a comis faptul. Iar dacă mijlocitorul va fi funcționar, va pierde dreptul de a mai ocupa funcțiuni şi nu va putea primi pensiune”.
Spre comparatie publicati si pedepsele lui carol ll.Dar nu alea la florarese.Tara a ramas pe loc 100 de ani in urma altor tari la dezvoltarea localitatilor atunci in perioada hohenzollernilor. Acum va uitati si la vest si la est la confortul vietii si aici ati ramas doar cu ateneul.