AcasăEconomieLeonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR: Economia viitorului, între revoluția AI și nevoia...

Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR: Economia viitorului, între revoluția AI și nevoia de stabilitate financiară

-

Declarațiile lui Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR, la conferința internațională “Piețele Financiare 2030 – Investiții, tehnologie și competențe pentru o nouă economie”, organizată de Institutul de Studii Financiare

Titlul ediției din acest an așază în centrul discuției orizontul 2030, de care deja ne mai despart doar câțiva ani. Direcția în care va evolua economia pe termen lung se stabilește acum, prin deciziile pe care le luăm astăzi privind felul în care economisim, investim, folosim tehnologia și ne pregătim profesional.

Aș adăuga o observație pe care o consider esențială. Astăzi, transformările pe care le traversăm, tehnologice, energetice, demografice și geopolitice, nu mai sunt în succesiune, așa cum poate se întâmpla de regulă în trecut. Ele se suprapun, se influențează și se amplifică reciproc.

Permiteți-mi să mă opresc asupra câtorva condiții care, din perspectiva unei bănci centrale, fac posibilă o asemenea evoluție.

- Advertisement -

Economia viitorului va avea nevoie de investiții de o amploare pe care Europa nu a mai cunoscut-o până acum. Raportul privind competitivitatea europeană coordonat de Mario Draghi estima nevoia de investiții suplimentare la 750–800 de miliarde de euro pe an, adică între 4,4% și 4,7% din Produsul Intern Brut al Uniunii. În prezentarea actualizată din octombrie 2026, Comisia indică un ordin de mărime de aproximativ 1.200 de miliarde de euro anual, într-o agendă care cuprinde tehnologia, energia, apărarea și competitivitatea industrială.

Pentru o mai bună mobilizare a capitalului privat și fructificarea oportunităților de dezvoltare viitoare, existența proiectelor de investiții este esențială. Însă, potrivit celei mai recente evaluări a Comisiei Europene privind performanța în domeniul inovării, România se află încă într-un stadiu incipient de dezvoltare a capacității de inovare, fiind încadrată în grupul statelor cu cele mai reduse performanțe și ocupând ultima poziție din UE, cu un scor de 41,8% din media europeană în anul 2026. Indicatorii la care România înregistrează cele mai slabe rezultate din UE sunt ponderea populației cu studii superioare, ponderea angajaților din întreprinderile inovatoare și proporția IMM care introduc inovații în procesele de afaceri. În același timp, finanțarea economiei de mâine are nevoie de un sistem care să rămână stabil pe măsură ce se transformă.

Dacă analizăm comportamentul investițional, în România, deținătorii de economii au devenit mai deschiși către oportunitățile oferite de piața de capital. La finalul anului trecut, numărul investitorilor activi la Bursa de Valori București depășea 285.000, de patru ori mai mulți decât în 2020, iar soldul acțiunilor cotate deținute de populație a crescut de la 13,1 miliarde lei (iunie 2020) la 55,6 miliarde lei (iunie 2026). De asemenea, peste un milion de români investeau prin fonduri de investiții. Prin programul de obligațiuni de stat Fidelis, populația a subscris anul trecut titluri de stat de aproximativ 21 de miliarde de lei. De la lansarea programului, în august 2020 și până în octombrie 2026, statul a atras de la populație, prin 41 de emisiuni, aproape 74 de miliarde de lei.

- Advertisement -

Revenind la evoluțiile europene, raportul privind stabilitatea financiară publicat de Banca Centrală Europeană în noiembrie 2026 transmite un mesaj important: reziliența sistemului financiar nu mai poate fi evaluată exclusiv prin soliditatea instituțiilor individuale, ci trebuie înțeleasă prin prisma interdependențelor dintre piețe, datorie publică, tehnologie și economia reală. Din această perspectivă, consider că merită evidențiate câteva evoluții structurale.

1. Inteligența artificială devine simultan un motor al creșterii economice și o posibilă sursă de risc sistemic. Investițiile în inteligența artificială susțin productivitatea, inovația și perspectivele de creștere pe termen lung. În același timp, evaluările bursiere ridicate, concentrarea capitalului într-un număr restrâns de companii și finanțarea tot mai amplă prin îndatorare pot accentua vulnerabilitățile piețelor. Riscul nu provine neapărat din tehnologie, ci din posibilitatea ca așteptările financiare să evolueze mai rapid decât rezultatele economice efective. O tehnologie poate fi revoluționară pentru economie, dar unele evaluări financiare asociate acesteia pot să nu fie sustenabile.

Tehnologia însă este la originea transformărilor pe care le anticipăm. Inteligența artificială a schimbat felul în care se analizează riscurile, se evaluează clienții și se fundamentează deciziile de investiții. Ritmul adoptării este rapid: în Uniunea Europeană, ponderea companiilor care folosesc tehnologii de inteligență artificială a crescut de la 8% în 2023 la 20% anul trecut. În România, ea era de aproximativ 5%, decalajul fiind mai amplu în cazul companiilor mici și medii, ceea ce arată cât de mult spațiu de recuperare avem. Și în rândul populației, utilizarea este mai redusă: în 2025, 17,8% dintre persoane foloseau inteligența artificială în România, comparativ cu 32,7% în Uniunea Europeană. În aceste condiții, aportul productivității la creșterea economică potențială rămâne modest, fiind limitat de ritmul lent al inovării și al adoptării noilor tehnologii, precum și de utilizarea insuficientă a soluțiilor digitale la nivelul companiilor și al populației.

2. Riscul suveran redevine o variabilă centrală a stabilității financiare. Nivelurile ridicate ale datoriei publice, necesarul persistent de finanțare și creșterea randamentelor obligațiunilor pot modifica percepția investitorilor asupra riscului. Într-un asemenea context, sustenabilitatea fiscală nu mai reprezintă exclusiv o problemă a finanțelor publice, ci devine o condiție a stabilității financiare și a funcționării eficiente a mecanismului de transmisie a politicii monetare. Pentru economiile emergente, inclusiv România, această relație este deosebit de importantă. Prima de risc suveran influențează costul capitalului pentru întreaga economie, afectând investițiile private, competitivitatea și potențialul de creștere. Disciplina fiscală nu înseamnă doar echilibrarea bugetului, ci și protejarea capacității economiei de a se finanța în condiții sustenabile.

3. Intermedierea financiară nebancară modifică arhitectura riscului sistemic. Extinderea fondurilor de investiții și a altor forme de intermediere nebancară diversifică sursele de finanțare ale economiei. Totuși, prin interconectarea acestora cu băncile, expunerile comune pot amplifica transmiterea șocurilor. De aceea, consolidarea piețelor de capital trebuie însoțită de o înțelegere mai profundă a riscurilor la nivelul întregului sistem financiar.

4. Reziliența nu înseamnă absența șocurilor, ci capacitatea de a le absorbi fără întreruperea funcțiilor esențiale ale sistemului financiar. BCE evidențiază poziția solidă a sectorului bancar european, susținută de capitalizare, lichiditate și profitabilitate. Această reziliență constituie un avantaj important într-un mediu internațional incert. Pentru România, implicația este că menținerea solidității sistemului bancar și dezvoltarea piețelor de capital trebuie privite ca obiective complementare.

În economia contemporană, riscurile nu mai evoluează izolat. Un șoc tehnologic se poate transforma într-o corecție financiară, și, nu în ultimul rând, o tensiune geopolitică se poate transmite rapid către costul capitalului și economia reală. Prin urmare, provocarea fundamentală pentru autorități nu este să elimine incertitudinea, ci să construiască politici și mecanisme financiare capabile să funcționeze eficient în prezența acesteia. Necesitatea de stabilitate financiară nu se opune schimbării, ci este condiția care permite economiei să se transforme.

În toate aceste transformări, factorul decisiv rămâne cel uman.

Chiar dacă tehnologia va prelua tot mai multe sarcini, societatea va dori ca judecata și responsabilitatea să le aparțină în continuare oamenilor. În această perspectivă, adoptarea, în anul 2024, a Regulamentului european privind inteligența artificială (AI Act) marchează o etapă importantă în evoluția arhitecturii de reglementare a tehnologiilor digitale emergente, Uniunea Europeană devenind prima jurisdicție care a instituit un cadru legislativ amplu și unitar în domeniul inteligenței artificiale. Având la bază principiul proporționalității cerințelor de reglementare în raport cu riscurile asociate utilizării acestor tehnologii, noul cadru normativ își propune să concilieze necesitatea susținerii progresului tehnologic cu imperativul protejării drepturilor fundamentale, al asigurării transparenței și al siguranței utilizatorilor.

De aceea, profesioniștii din piețele financiare vor avea nevoie de competențe care astăzi abia se conturează: înțelegerea datelor și a algoritmilor, a noilor categorii de risc și a felului în care tehnologia modelează deciziile financiare și funcționarea piețelor. Aici pornim de la o bază încă modestă: specialiștii în tehnologia informației și comunicațiilor reprezintă în România 2,7% din totalul persoanelor ocupate, față de 5% în medie în Uniunea Europeană. În plus, conform datelor Eurostat, doar 32% din populație deținea competențe digitale de bază în anul 2025, față de o medie europeană de 60 la sută. Un aspect pozitiv este că acest indicator se situează la un nivel mai ridicat în cazul tinerilor cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani (53%), dar încă sub media UE (74,6%).

Ca și astăzi, va rămâne decisivă capacitatea de a învăța continuu. Aici, instituțiile de formare profesională, precum Institutul de Studii Financiare, au un rol determinant: să transmită cunoștințe și în plus să formeze o cultură profesională, adică un mod de a lucra, de a judeca și de a asuma responsabilități.

Există o scriere foarte veche, analizată deseori în spațiul public, care are legătură directă cu povestea evoluției umanității, referindu-mă aici la Cartea lui Enoh. În această lucrare cu profunde dimensiuni religioase, apare o relatare foarte interesantă – povestea lui Azazel, un înger veghetor care încalcă ordinea stabilită între lumea divină și cea umană. Într-un registru mai larg, esența poveștii induce o problemă morală: cum putem folosi o nouă tehnologie pentru a crea o lume mai bună? Faptul că reușim să dezvoltăm instrumente care ne oferă mai multă putere nu înseamnă că avem în mod automat și înțelepciunea necesară în utilizarea lor. Cartea lui Enoh aparține unei lumi ancestrale, dar miturile supraviețuiesc și arată tensiuni umane care reapar în contexte istorice diferite. Contextul introducerii inteligenței artificiale (AI) pe scară largă în viitorul apropiat, precum și al modificărilor inerente evocă similitudini cu problema inițială din acest mit istoric, respectiv cât de pregătită este societatea pentru salturi majore în cunoaștere și cum va reacționa.

Aceste evoluții m-au determinat să formalizez un nou concept, decalajul (gap-ul) Azazel, definit ca diferența dintre viteza cu care o societate dobândește capacități tehnologice noi și viteza cu care dezvoltă deprinderi, norme, instituții și responsabilitatea necesară utilizării acestor tehnologii.

Această perspectivă poate fi pusă în legătură cu o idee fundamentală din teoria modernă a creșterii economice, potrivit căreia acumularea cunoașterii și capacitatea de a o valorifica reprezintă procese distincte, care necesită timp și resurse.

Nu știm cu exactitate cum va arăta economia după anul 2030. Știm totuși că în perioada următoare, dominată de un boom în zona AI, cadrul macrofinanciar va fi subiectul unor transformări majore. Un studiu publicat în 2026 arată că doar campusurile dedicate inteligenței artificiale vor absorbi anual 3,6% din PIB în perioada 2025–2032. Aceste cheltuieli masive în infrastructura AI vor determina mai departe presiuni de creștere asupra costurilor de finanțare atât pentru state, cât și pentru alte entități private. În aceste circumstanțe putem discuta despre un fenomen de tip crowding out generat de AI.

La final, aș vrea să subliniez faptul că avem misiunea să dezvoltăm un sistem financiar care să finanțeze investițiile din surse diversificate, care rămâne stabil pe măsură ce se transformă, care folosește tehnologia pentru a deveni mai eficient și care se sprijină, în deciziile esențiale, pe oameni pregătiți profesional și gata să se adapteze la schimbare.

Doar așa vom putea ține pasul cu o lume care nu își va încetini ritmul pentru a ne aștepta.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Noua provocare a finanțelor digitale, inovația și nevoia de menținere a încrederii în infrastructura de plăți

* Decalajul Azazel – când tehnologia poate avansa mai repede decât capacitatea societății de a o guverna

* Creșterea economică în era inteligenței artificiale

* Scăderea investițiilor străine directe, un semnal pe care România nu trebuie să-l ignore

* Dinamica datoriei publice în România și nevoia de consolidare fiscală

* Orientul Mijlociu, OPEC și noul șoc petrolier. Ce este diferit de această dată?

* Stabilizarea datoriei publice – implicații pentru nivelul adecvat al deficitului bugetar primar

* O abordare diferită a creșterii economice în România. Dincolo de ritm, contează evitarea dezechilibrelor și a capcanei venitului mediu

* Raportul Draghi – câteva concluzii de interes și oportunități de dezvoltare pentru România

* Politici regionale și globale în domeniul schimbărilor climatice. Provocări și oportunități pentru România

- Advertisement -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -
- Advertisment -