Mulţumesc, Dan Barna!

Sincer, îmi era tot mai greu să înţeleg ce se petrece cu liderul USR în ultima vreme. Parţial, puteam accepta că jocul politic în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale – în care îl are ca principal adversar pe Klaus Iohannis, candidatul PNL – îl obliga la poziţii mai radicale faţă de Ludovic Orban, desemnat de preşedinte cu formarea viitorului Guvern.

În mod normal, electoratul USR-PLUS avea nevoie de o distanţare şi mai clară de liberali; aceste două partide, care au format cea mai tânără şi mai de succes alianţă politică a momentului, vin pe valul unui curent de opinie care consideră PNL un  fel de PSD mai „spălat”.

Nu e chiar aşa, dar nu asta e discuţia acum. Da, PNL are dezavantajul trecutului învolburat şi nu se poate bucura de şansa de a fi „nou”, precum pot USR sau PLUS. Dar nici nu poţi condamna pe cineva că s-a născut mult mai devreme şi că a trebuit să trăiască în ţara asta, în care poate s-a „adaptat” la rău mai mult decât era cazul. Asta, desigur, dacă vrei să stai alături de el şi să începi să repari ceva din acel trecut care pe el l-a malformat mai mult decât pe tine. Dacă nu…

Până la urmă, la cum a fost România în ultimii 30 de ani, greu poţi găsi pe cineva care să nu fi fost atins fie şi tangenţial de virusul FSN-ismului iliescian, al „capitalismului de cumetrie”, al combinaţiilor de tot felul moştenite de gena acestui popor chinuit.

Bunăoară, însuşi Dan Barna e prins acum în acest scandal al deturnărilor de fonduri UE. Nu înseamnă nici pe departe că e vinovat. Dar faptul că a trebuit să se mişte prin acestă mlaştină de sorginte PSD-istă l-a pus şi pe el într-o imagine proastă. Una pe care poate nu o merită, din perspectiva celui care încercat să facă business într-un mediu viciat, pe care nu el l-a construit aşa.

Ce să facă acum liberalii, să profite de acuzaţii şi să strige din toţi rărunchii: „Barna, penalule, demisia!”? Nici că s-ar putea mai rău, pentru toată lumea! Şi mai bine pentru Dăncilă&co…

Drama României vine tocmai dintr-o obsesie a SEPARĂRII, dintr-o dorinţă de a exacerba diferenţele dintre oamenii şi grupuri, în sens distructiv cu orice preţ, doar ca să arăţi că tu eşti altfel. Vine din istorie, din secole de neîncredere intrate în ADN-ul de naţie, din egoismul plantat în seva noastră, culmea de comunismul egalitarist! Dar trebuie să ne vindecăm cumva de aceste mutaţii genetice ale conştiinţei noastre de popor frumos şi inteligent în esenţa lui.

Însă dincolo de cine-i mai bun sau mai rău între USR şi PNL, toţi (alături de PMP, ALDE, UDMR şi Minorităţi, başca nişte PSD-işti sadea din Parlament) au bătut palma pentru un obiectiv comun: debarcarea PSD de la putere. Iar asta a funcţionat, prin succesul moţiunii de cenzură.

Însă imediat după moţiune, Dan Barna (probabil din motivele pe care le-am expus mai sus) şi-a radicalizat discursul faţă de PNL. În plus, a lăsat de înţeles că nu va vota Guvernul Ludovic Orban în Parlament (deşi de asta votaseră toţi cei din Opoziţie debarcarea lui Dăncilă, pentru un cabinet ne-PSD!).

Mai mult, a făcut o declaraţie care i-a uimit pe mulţi dintre susţinătorii săi, potrivit căreia „ieşirea din criză nu e responsabilitatea USR”!

„Oricât se încearcă construirea argumentului că învestirea guvernului stă în USR, nu este așa. Dacă nu există majoritate, nu o să fie din vina USR. Dacă premierul desemnat nu poate să își constituie o majoritate (care să poată adopta și legile cerute de USR), nu poate fi învestit. Criza politică nu poate fi închisă sau deschisă de USR oricât s-ar încerca asta. Ieșirea din criză nu este mandatul USR, ieșirea din criză este asumarea de către Ludovic Orban că obiectivele noastre sunt obiectivele celui care face majoritate.”, a spus Dan Barna, citat de Digi24.ro.

Am primit multe întrebări în ultima vreme la prieteni din  USR şi PLUS, care nu înţelegeau nici ei ce se întâmplă; de ce Barna, în loc să tureze motoarele pentru instalarea Guvernului Orban, ia distanţă de el la doar câteva zile după debarcarea lui Dăncilă? Sau de ce nu intră şi USR la guvernare?

Apoi, altă lovitură pentru votanţii USR-PLUS, masiv pro-DNA, pro-Kovesi şi pro-Justiţie: a apărut informaţia că DNA s-a autosesizat în cazul afacerilor cu fonduri UE posibil deturnate sau prost gestionate, în care apare implicată şi o firmă a liderului USR.

În acest peisaj, ZIARISTII.COM a publicat o analiză în care trăgeam o concluzie clară: Dan Barna trebuie să ia rapid o decizie de strategie electorală şi politică, altfel riscă să dezamăgească atât electoratul propriu, cât şi marea masă de votanţi ne-PSD, toţi aşteptând instalarea rapidă a unui Executiv care să curme dezastrul din economie şi să salveze banii românilor, şi-aşa înghiţiţi de haosul măsurilor PSD-ALDE.

Iar azi, am aflat la ce concluzie a ajuns Dan Barna, pe care o prevăzusem de altfel, ieri, în textul menţionat mai sus. Liderul USR a anunţat practic că „a dat la pace” cu Orban, că a ajuns la un acord cu premierul desemnat, ceea ce presupune automat că USR va vota Guvernul Orban.

Pentru asta, simt nevoia să-i mulţumesc lui Dan Barna. În numele meu, dar mai ales al tuturor celor care aşteaptă ca România să intre rapid pe mâinile unei puteri politice ne-PSD, una capabilă sau măcar dornică să scoată ţara din criză.

Mă fac astfel purtătorul de mesaj inclusiv al multor votanţi USR-PLUS, care m-au contactat, cerându-mi mie şi altor jurnalişti să „facem ceva” pentru a stopa lupta de orgolii din interiorul Dreptei politice.

Iar unii chiar au făcut-o. Oreste Teodorescu a trimis ieri un mesaj clar pe acest subiect (Detalii, AICI). Cristian Tudor Popescu a spus-o şi el tranşant, dar decent, la Digi 24, că ţara are nevoie de un USR constructiv, nu anarhist. (Detalii, AICI). Puţin mai devreme, Dan Tăpălagă avertizase şi el, într-un comentariu pe G4Media.ro, despre riscurile care planează asupra candidatului Dan Barna (Detalii, AICI).

Iar partea bună după toate aceste semnale, şi nu numai ele, este că liderul USR a înţeles corect mesajul, că a decis în interesul României, chiar şi al USR şi al său personal.

Căci nu e nicio nenorocire nici pentru Dan Barna, şi nici pentru USR că vor susţine un cabinet Orban. Dimpotrivă, neintrând la guvernare, USR are nu numai dreptul, dar şi obligaţia civică-morală, să amendeze şi să taxeze politic orice gest al Executivului pe care îl consideră greşit şi provocator de daune sociale.

Iar susţinătorii lui Dan Barna la Preşedinţia României nu se vor simţi lezaţi că a făcut o înţelegere clară cu PNL, partid de care ei vor să ia distanţă. În fond şi la urma urmei, politica asta e, un teatru al compromisului onest şi transparent, în interesul cetăţeanului plătitor de taxe şi votant.

Iar acum, în România, interesul marii majorităţi a cetăţenilor, unii inclusiv votanţi PSD, este instaurarea unui regim ne-PSD la guvernare, care să repare pe cât posibil daunele produse în ultimii trei ani de guvernele Grindeanu-Tudose-Dăncilă şi să ducă ţara spre alegerile viitoare – anticipate sau nu – într-un mediu mai sănătos decât azi.

Pentru că a înţeles asta, chiar dacă a trebuit să facă un pact cu adversarii săi din PNL, Dan Barna merită felicitat.