Aflată în criză continuă de imagine după represiunea din 10 august 2018, cazurile Topoloveni sau crima de la Vatra Dornei, Jandarmeria Română dă din lac în puţ. Acuzată deseori că „apără hoţia”, instituţia poate fi acum bănuită şi că susţine prostia: o postare pe pagina de Facebook a instituţiei din Bucureşti transformă uniforma şi-aşa compromisă în accesoriu de fotomodel.
Jandarmeria București ridică în slăvi calitățile unui angajat care a avut misiuni în țări africane și în India: ”Sebi e genul de om după care se dau în vânt femeile și bărbații, deopotrivă, dar în moduri diferite”, scrie Jandarmeria Bucureşti pe pagina de socializare.
Postarea integrală a Jandarmeriei București
„Sebi e genul de om după care se dau în vânt femeile și bărbații, deopotrivă, dar în moduri diferite. Pentru bărbați, e genul de prieten cu care poți organiza o tabără de supraviețuire în junglă, timp de câteva luni de zile, care să includă pescuit cu harponul, hrănit tigrii sălbatici cu gogoși jungle-made și altele. Pentru femei, știm că imaginile sunt grăitoare. E calm, rafinat, politicos…și asta, zice el, datorită celei mai importante femei din viața lui – mama. Unde mai pui că are un corp perfect tonifiat, de zici că a luat creditul „Prima casă” și l-a investit într-o sală de forță cu program permanent.
Pentru cine nu-l cunoaște, dar îl vede îmbrăcat în uniformă, e lesne de înțeles că e călit. Are o stăpânire de sine și niște ochi „mereu la treabă” care îl dau de gol. E genul de om care se va uita după explozibil în jurul mașinii, atunci când își va duce copilul la școală. Recunoaște și el că o face uneori, când merge la cumpărături.
Reminiscențe ale misiunilor periculoase. Zice că nu i-ar plăcea să-i arunce cineva în aer pungile biodegradabile de cumpărături. E și normal, la cât au ajuns să coste…
Locotenent-colonel Sebastian TATU, 37 de ani, NECĂSĂTORIT, \uD83D\uDE09 cadru militar activ al Jandarmeriei București. Congo, Uganda, Egipt, India, Senegal. De Sebi zicem, că noi tot prin București… Acestea sunt țările în care Sebi a executat misiuni internaționale sub egida O.N.U. și în care a răspuns de 1300 de oameni.
Ca orice rudă de la țară, l-am întrebat cum e. Zice că nimic nu seamănă cu ce e acasă. Diferențe culturale, diferențe sociale, tot… Mare parte din timpul petrecut acolo a antrenat polițistii congolezi și a escortat diverse personalități ale locului. A urcat și pe un vulcan activ, dar asta se încadrează mai mult la prima parte, cea cu femeile care îi admiră curajul… Din povestirea lui reiese că pericole erau la tot pasul, dar un lucru e interesant de aflat: „Nu puneau bombe, că erau prea săraci. Atacurile erau cu maceta”. E interesant și faptul că, acolo, maceta era considerată unealtă agricolă, astfel că nu era nimic anormal să vezi pe stradă copii de 5, 7 sau 9 ani, cu macete.
Mai spune și că toată lumea de acolo cunoștea drapelul României și repetau obsesiv „Ceaușescu, Ceaușescu”. Apa caldă la robinet devenise brusc un lux. Muștele care depuneau ouă în rănile deschise ale soldaților erau deja animale de companie. Asta l-a speriat destul de tare și l-a determinat să-și lase barbă, pentru a evita rănile deschise de după bărbierit. Între noi fie vorba, asta l-a făcut și mai chipeș, fapt atestat chiar de iubita lui actuală. (am spus că e necăsătorit, nu singur)\uD83D\uDE48
Recunoaște că nu a fost ușor. Zice că moralul e cea mai importantă armă, într-o astfel de misiune. Mulți colegi de-ai lui au clacat și au părăsit misiunea mai devreme. A fost dificil și pentru el să coordoneze zeci de oameni. A învățat să respecte diversitatea culturală și mai ales religioasă, reușind să-și ajute toți colegii, cu care, ulterior, a rămas bun prieten.
Despre arme, despre care spune că le detestă, ne relatează că erau peste tot: „Până și gardianul de la bancă avea o mitralieră”. Ca în orice poveste despre teatru de operații, și în povestea lui baza i-a fost atacată. Ascultăm ca nepoții pe genunchii bunicului despre cum a gestionat situația, despre cum și-a băgat oamenii în adăposturi cu veste și căști antiglonț peste pijamale, pe sub rafale de mitraliere. Adrenalina crește când ne povestește că, de nenumărate ori, l-a escortat pe un laureat al Premiului Nobel pentru Pace, pe doctorul Mukwege, un erou al locului. Google it! Noi am făcut-o!
Că tot veni vorba de adrenalină, să vă povestim cum a fost la un pas să fie linșat cu macete de către localnici, din cauza unui accident rutier ușor, de care nici măcar nu era vinovat? Ar fi prea mult pentru inimile civile ale cititorilor. Vă promitem, însă, că vă vom oferi ocazia să-l cunoașteți pe viu pe Sebi. Pe viu, așa cum a scăpat el după atația ani de stat în război…
Va urma!”
Donați AICI pentru a susține proiectul ZIARISTII.COM!
Cum te bate Sebi nu te bate nimeni, mai animalule!
Se presupune ca esti o „doamna”…
E, categoric, o (MARE !) „dUamna”, ceee… „aia” a ei, nu se vede ?!…
Era o „vorbă”…, (să recunoaștem:) încă din perioada ante și inter-belică: „Frumos e…, tâmpit e…, ofițIr îl face mama !”
La „militiști”, „polițieni” și jandarmi,… mai e valabilă „vorba” ȘI ASTĂZI !
Tu-va-n rasa voastra de batausi!
Hai sa nu fim carcotasi.
Problema cu Jandarmeria este acolo la varf,la oamenii pusi politic si nu datorita profesionalismului.
Astia care raspund comenzilor politice.
In rest marea lor majoritate, ca si politistii sant oameni obisnuiti,ca si noi.
Au familii,au problemele lor, ca noi toti.
Personal cunosc un tanar jandarm care in timpul liber lucreaza part time, la o firma de curierat ca sa-si poata plati ratele la banca.
Pana nu ne debarasam de baronii astia nu o sa avem o viata normala in tara asta.
Ganditi-va si dvs daca lui Kovesi i-au inscenat cate si mai cate. Ce sanse are un amarat de procuror sau politist de prin fundul Moldovei sau al Olteniei. Nici una. Misca in front, e terminat.
Statul Roman nu exista in anumite zone.Baronii fac si desfac totul acolo.