N-am scăpat definitiv. Dar e o MARE victorie de etapă. A noastră, a României europene şi personal a preşedintelui.
Descinderea sa intempestivă la Palatul Victoria a curmat o grozăvie. Era iminentă emiterea ordonanţei care distruge practic economia României chiar din momentul zero.
Ieri, bursa de la Bucureşti s-a prăbuşit dramatic. Investitorii au simţit pericolul şi au început să-şi scoată banii din România.
Un prieten din America, jucător cu ştate vechi pe Wall Street, mi-a spus că niciodată nu a primit atâtea mesaje în privat din România, de la investitori care îi cereau să-i ajute să mute banii pe alte burse.
A fost doar un semnal grav, nu cel mai grav. Celelalte consecinţe urmau, dacă Dăncilă emitea azi ordonanţa aşa-ziei „taxe pe lăcomie”. Iar Dăncilă anunţase acum câteva ore că ea „crede” în ideile ordonanţei. Sigur, ea crede în ce crede Liviu Dragnea, nu are creier personal, minte nici atât. Este doar extensia fizică şi mentală a stăpânului de facto.
Iohannis a înţeles, într-un târziu, că nu se mai poate. Că nu mai ţine nici măcar cu declaraţii dure de tipul „infractorul Dragnea”. Căci infractorul n-are mamă, n-are tată şi vrea un singur lucru: să îngroape România, pentru salvarea lui de puşcărie şi a celor care vor să nu dea socoteală pe veci pentru jaful din bani publici. Sunt mulţi şi puternici, au bani, parlament, guvern, jandarmi şi televiziuni de ştiri.
Klaus Iohannis le-a dat azi o lovitură de moarte. A venit la guvern şi le-a spus pe şleau cine-i şeful. Preşedintele are dreptul, prin Constituţie, să conducă şedinţele de guvern, mai ales când soarta ţării este în pericol. Şi e! România nu-şi permite riscul să aprobe anularea justiţiei, prin aventuri gen amnistie şi graţiere, şi nici să declanşeze un atac criminal la economie, prin sugrumarea marilor investitori.
Azi, ne-a trecut glonţul pe la ureche, dar am supravieţuit. Şi am câştigat un preşedinte. Nu suntem salvaţi definitiv. Dar rezistăm.
