Conştiinţa: Bună ziua!
Basarabeanul: Nu te-am chemat.
C: Ştiu, dar trebuia să vin.
B: De ce?
C: Pentru că m-ai alungat de la tine de mult timp…
B: Aşa e. Nu simt nevoia să te am în preajmă, fiindcă nu-mi mai aduci niciun folos.
C: Ba, dacă nu te-aş mai vizita din când în când, ai ajunge să te împrieteneşti cu iadul.
B: Ce ştii tu despre viaţă, tristeţe sau bunătate? N-ai nici măcar un corp pe care să-l simţi.
C: În schimb simt prostia. Şi mai ales, atunci când aceasta ia cuvântul.
B: Şi ce vrei?
C: Să intru în casa ta.
B: Şi ce, ai nevoie de invitaţie?
C: Mândria, Lenea şi Răutatea n-au, dar eu, da.
B: Ca să ce? Să stai la masă cu mine şi să-ţi cer permisiunea pentru fiecare gând sau faptă?
C: Aş putea să nu te mai deranjez şi să mă întorc la tăcere, dar ai început să uiţi cine eşti şi cine-ţi sunt strămoşii…
B: Şi ce-ţi pasă? Sunt bine cu cel care îmi oferă adevărul cel mai convenabil.
C: Poţi să te complaci în orice adevăr sau minciună, doar că nu toate zidurile au câte o uşă… Iar fără mine vei ajunge să legi toate frunzele de rădăcinile afundate-n pământ şi să porţi Siberia-n suflet.
B: Voi scrie toate memoriile copacilor şi voi încălzi cu inima orice Siberie.
C: S-ar putea să te încâlceşti în ierburile încâlcite şi să nu te mai întorci…
B: Nu înţeleg de ce te bagi într-o discuţie neanunțată. Sunt cine sunt şi cine vreau eu să fiu.
C: Eşti fiul acestei ţări şi al limbii române.
B: Prostii! Sunt fiul cui vreau eu. Asta-i bucuria!
C: Trezeşte-te şi apără-ţi demnitatea şi numele de român!
B: De asta ai venit? Să-mi stârpeşti încrederea în propriul adevăr?
C: Adevărul tău e minciună, iar vremea jumătăţilor de adevăr şi a jumătăţilor de minciună a trecut…
B: Pleacă! Astăzi nimeni nu te mai aşteaptă.
C: Prea bine. Îmi voi aştepta cu răbdare clipa şi voi continua să-ţi vorbesc chiar şi atunci când n-o să mă auzi sau îmi vei zice: Mi-e sete.
B: Nu-ţi face griji! Nu-ţi voi cere niciun pahar cu apă.
C: Într-o zi îmi vei cere. Iar eu voi rămâne aici cu tine până când timpul îi va da timpului tot ceea ce trebuie să dea şi până când mintea ta mă va recunoaşte.
B: Mutra ta n-o uită nimeni…
C: Greșit. Până nu te vei regăsi pe tine însuţi şi propria-ţi identitate, nu-ți vei aminti niciodată de chipul meu.