Domnu’ Georgescu a fost miercuri seară la televiziunea lu’ Pandele, la o bârfă cu domnu’ Turcescu. Coloneii între ei, cum ar veni.
Pentru început, guru i-a dat o sugestie, să schimbe titlul emisiunii, să nu mai fie „Sub semnul întrebării”, ci al certitudinii, pentru că se știe, cei care se uită în gura lor au doar certitudini, nu-și pun întrebări. Turcescu s-a uitat la el, așa, șmecherește, cum știe el, iar guru i-a explicat că el e alesul lui Dumnezeu, dacă a ajuns în emisiunea lui fix, dar fix de Buna Vestire.
Așa că guru a băgat cu certitudini și, după cum ne-a obișnuit, cu citate false – din Titulescu, Tesla și Eminescu, căruia i-a pocit „Glossa”, că nu se poate abține.
După care s-a așezat în poziția lui preferată: victima „Sistemului”.
Turcescu a încercat să-i ridice mingea la fileu – „vă e amenințată viața, domnule guru?” –, dar a ratat-o, adică nu, nu-l amenință nimeni, dar așa e el, e victimă de felul lui, că dă bine la popor și-l stresează teribil ăștia cu justiția lor.
A trecut apoi la „democrația participativă” susținută de Dumnezeu, care a creat oile și pe el, îndrăznețul, care e David și Goliat la un loc.
Turcescu l-a chemat la ordine – lasă dreak parabolele, hai la concret! –, dar n-a avut cu cine, că el vrea turu’-doi-ânapoi, iar asta, dragi prieteni, e tot o certitudine. Când i-au fost cerute precizări, sculatul în conștiință a bătut aceleași câmpii, că e alesul lui Dumnezeu.
La concret, până la urmă, a atacat, desigur, Ucraina, fiindcă el are valori morale când vine vorba de buget.
A aruncat niște cifre scoase din burtă, iar Turcescu, care cică e jurnalist, habar nu avea de cifre și a părut tare, tare surprins de valoarea bugetului aprobat, că-i spunea guru informații pe care nu le știe nimeni.
El a apreciat cum e cu bugetul, și certitudinea lui e că oamenii nu se pricep, Europa e jalnică, Merz a fost în China și nu mai sunt oameni de stat, în afara lui, desigur. Și a oamenilor lui, dar să fie clar, el nu are nevoie de profesioniști, ci de oameni morali, cu caracter, așa ca el.
După aia a schimbat-o, treb’e indice de profesionalizare și profesionalism, dar Turcescu n-a sesizat, că nu era pus acolo să-l pună în încurcătură, ci să-i dea niște limbi.
L-a întrebat, totuși, cum face el cu profesionalizarea asta, dar guru a luat-o de la bolșevicii comuniști încoace și a spus că șansa României sunt cooperativele, nene, naționalizarea și magiunul de Topoloveni, că dădeau marmeladă la armată și până și Trump a făcut chestia asta.
Modelul lui economic e că resursele treb’e date la popor și administrate prin voința poporului, care va fi chemat în fiecare zi să-și dea cu părerea, la referendum. N-a zis cum ar face asta.
Naționalizare, însă, a spus de vreo zece ori, ca să nu mai aibă nimeni nicio îndoială, iar șansa noastră sunt micul producător, micul țăran, micul și berea.
Plus industria, care nu mai există, și, desigur, hegemonie culturală, adică să creăm evenimente, ca n-am creat niciunul, suntem vai-mama-noastră, că nu provocăm pe nimeni.
Turcescu a încercat să-l intrebe de Iran și bazele americane, dar răspunsul a fost același: pacea și prosperitatea poporului român, adică bla-bla, și a revenit la subiectul lui preferat – anularea alegerilor.
El nu s-a luptat pentru mașini străine, că oricum i le plătesc alții, nici pentru case cu etaj, că oricum are o vilă, și ar face bine toți să procedeze la fel: țăranii, studenții, militarii – în armonie, ca pe vremea lu’ Ceașcă.
Au existat niște tentative slabe de a-l aduce pe guru la o discuție care să se refere la ziua de azi, dar omul era dezlănțuit. El are dreptate, câmpiile bătute sunt sublime, citatele sunt magnifice ș.a.m.d.
Turcescu nu înțelegea, însă, care-i chestia cu scularea în conștiință, când în stradă nu-s nici 1.000 de mineri, adică nu sunt chiar atâtea nemulțumiri. Guru i-a zis să se roage și să se gândească la 6 decembrie și la Charlie Kirk, că ăla era omu’ păcii, și să facă bine să aibă răbdare.
N-au scăpat nici Ursula și nici președintele, pe care l-a botezat „cel care a fost numit”, și cum s-au întâlnit ei la baza Kogălniceanu, care, să știți și voi, e „cheia mizeriei în UE” și vom afla și noi prin aprilie cum stă treaba, când înfloresc cireșii.
Desigur, Turcescu a zis că nu mai doarme de acum înainte de curiozitate, dar nu i-a cerut precizări, că ce-s alea, omul trebuie lăsat să abereze liniștit, după ce i-a spus că pune întrebări subțiri și l-a luat la rost că e un jurnalist ca toți ceilalți.
Pe plan extern, decizia e clară, musai neutralitate, iar el, când va fi președinte (da, așa a zis), retrage România din NATO, că și Trump vrea asta, iar noi suntem tari, puternici și buricul pământului.
Sigur, marile puteri sunt America, China și Rusia, iar previziunea lui e că UE e gata – trăiește la avarie în momentu’ acesta, este la pământ –, mai vin Turcia și Coreea, dar soluția noastră e să ne întoarcem la rădăcini, iar chestiile cu robotizarea, AI și alte de-astea sunt din vina presei, care primește informații false.
Oricum, situația internațională, care nu ne interesează – zice guru –, e foarte importantă pentru țărișoara noastră.
El ne face distribuitori de hrană-apă-energie, așa, dând din gură, asta e chestiunea importantă.
Turcescu a recunoscut că e cam năucit, dar lui îi dă mare speranță că va fi bine cândva, cald la vară, iar copiii lui, care fac studii prin străinătate, o vor duce mai bine.
Guru i-a zis cât de important e laptele matern, a cărui compoziție n-a detectat-o niciun microscop, și planeta ne va hrăni pe toți, să nu-și facă griji, că el, Turcescu, e un trezit în conștiință de-al lui și se bucura pentru el, că e printre primii care i-au luat interviu și, nah, ține aproape în continuare.
Și i-a promis că-i face benzina un leu dacă o să ne intereseze doar țara noastră – nu Iranul, nu Golful, nu America –, bla-bla, credința e piesa de rezistență, cum spunea Apostolul Pavel.
Noutatea e că vom salva Europa (care n-avea nicio șansă) prin aeroportul Kogălniceanu, iar UE va pica, că oricum n-am avut niciun beneficiu, iar dreptul de a călători și de a munci în alte țări e o prostie, musai toată lumea să stea acasă, pe pământul sfânt, și să faca ceva pe-acolo.
L-a întrebat Turcescu dacă-și face partid, dar Georgescu nu înțelegea întrebarea, pentru că partidul lui e poporul român.
El, guru, e un om fericit, nu-și face griji de procese, că s-au mai trezit câțiva tâlhari care-l ajută și totul merge bine, oricum el e președinte deja, că a câștigat alegerile, și deciziile sunt pe termen lung.
Între timp, el orientează catargele. Mândră corabia, meșter cârmaciul!
Televiziunea criminalilor din Voluntari ,ucigașii bătrânilor din azile,furtul averilor celor uciși de clanul rusesc PSD firea Ăștia distrug tot ce Romania are mai valoros