Am întâlnit-o pe Anne Applebaum în cursul recentei sale vizite în România. I-am spus că elita românească încă trăiește într-o bulă în care Trump nu a schimbat America.
Mi-a spus că în ultima prefață la cartea sa „Axa Autocraților” descrie modul în care Trump a alterat democrația și sistemul politic american, făcându-le mai apropiate de modalitatea de manifestare a autocraților despre care vorbește în carte.
De altfel, sunt convins că în inima Americii se duce lupta esențială pentru viitorul nostru: republica americană poate să reziste căderii în tribalism și dictatură sau se poate redresa. Este o luptă pe care republica romană a pierdut-o – nu dintr-o dată, ci în timpul a două generații.
Deci, dilema e dacă Trump este o boală temporară, un furuncul istoric, sau este declanșatorul unei serii istorice care face imposibilă funcționarea instituțiilor în afara tribalismului politic, golirea de sens a centrului politic și imposibilitatea taberelor de a negocia politic diferendurile pentru că nu mai există o înțelegere comună a ceea ce înseamnă republica.
Republica romană a început să decadă odată cu asasinarea fraților Grachi. Sulla a accelerat toate aceste fenomene, iar răzbunătorii lui Cezar i-au pus capac. Este Trump un Sulla care anunță decăderea sau un furuncul, un accident istoric? Vom vedea.
Deocamdată, cititorii Comunității Liberale, cu amabilitatea autoarei, pot citi în exclusivitate în România ultima prefață a cărții, unde Applebaum descrie modul în care Trump asaltează sistematic și programatic funcționarea republicii.
Textul lui Anne Applebaum este prefața actualizată a noii ediții americane a volumului Axa Autocraților, care a fost tradusă și în limba română.
Axa autocraților – Dictatorii care vor să conducă lumea. Noua prefață
de Anne Applebaum
„«Autocracy Inc» a fost publicată inițial în iulie 2024. În lunile ce au urmat, subiectul ei central – rețeaua de dictatori care împărtășesc interese comune, nu o ideologie comună – s-a schimbat foarte puțin.
Vladimir Putin, dictatorul rus, și-a continuat asaltul ilegal asupra statului suveran ucrainean. Nicolas Maduro, dictatorul venezuelean, a rămas la putere chiar și după ce venezuelenii au votat într-o proporție covârșitoare pentru înlăturarea sa. Regimul sirian s-a prăbușit, dar principalii săi aliați, Iranul și Rusia, au continuat să încerce să-i influențeze succesorii. Dictatori din Azerbaidjan până în Zimbabwe, toți membri ai rețelei pe care o numesc Autocracy Inc, au continuat să promoveze discursuri autoritare și scheme financiare ascunse, atât în propriile țări, cât și în întreaga lume.
În aceleași câteva luni, lumea democratică s-a schimbat profund. În noiembrie 2024, Statele Unite ale Americii, timp de 80 de ani liderul unui sistem puternic de alianțe democratice și un important promotor al ideilor democratice în lume, au ales un președinte care nu mai era deloc interesat de democrație sau de statele democratice. În schimb, Donald Trump a început să alinieze politica externă și internă a Americii la valorile și practicile lumii autocratice descrise în această carte.
Această turnură radicală a fost cel mai vizibilă în relațiile noii administrații cu aliații istorici ai Americii. Încă din primele zile de mandat, președintele Trump a atacat și a mustrat Ucraina, Canada și Uniunea Europeană, impunând taxe vamale inexplicabil de mari pentru bunurile provenite din aceste țări, precum și din Japonia și Coreea de Sud. A țipat la președintele ucrainean în Biroul Oval, a discutat despre anexarea Groenlandei și a Canadei și a declarat că UE a fost creată pentru a «trage pe sfoară» SUA.
În același timp, a avut prea puține cuvinte de critică la adresa Rusiei, Chinei, Iranului sau a oricăreia dintre celelalte țări care au complotat mult timp pentru a submina puterea politică și economică a Americii, așa cum descrie această carte, și care au continuat s-o facă și în timpul președinției sale. Principalii săi consilieri au fost de acord. «Împărtășesc pe deplin repulsia față de obiceiul europenilor de a profita», le-a scris secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, altor membri ai cabinetului, într-un mesaj ajuns în presă: «Este JALNIC».
Această îndepărtare de lumea democratică a fost însoțită de o schimbare la fel de revoluționară a atitudinii oficiale americane atât față de corupția internă, cât și față de cleptocrația externă. Poate că nimeni nu ar fi trebuit să fie surprins: încă de la începutul carierei sale, cu mult înainte de a-și exprima un interes semnificativ pentru politică, Donald Trump a participat cu entuziasm la lumea ascunsă a companiilor-paravan înregistrate în paradisuri fiscale și a conturilor bancare anonime, un mediu în care lumea autocratică prosperă.
Începând cu anii 1990, investitorii anonimi au reprezentat o sursă importantă de finanțare pentru afacerile imobiliare ale lui Trump. În acea perioadă, banii din fosta Uniune Sovietică se revărsau în investiții imobiliare opace, așa cum recunoștea și fiul lui Trump în 2008: «În ceea ce privește afluxul de capital pentru proprietăți de lux în SUA, rușii alcătuiesc o proporție destul de neobișnuită din multe dintre activele noastre».
Unul din cinci apartamente din clădirile deținute de Trump sau care purtau marca sa a fost achiziționat de o companie-paravan al cărei proprietar real este necunoscut. Proprietarii anonimi au continuat să investească în afacerile sale chiar și în timpul primului său mandat de președinte.
Pe parcursul acelui prim mandat, Trump a ocolit regulile privind conflictele de interese, menite să oprească politicienii să folosească puterea politică pentru a se îmbogăți. În timpul celui de-al doilea mandat, a început să le sfideze cu ceea ce s-ar putea descrie doar drept nonșalanță, demonstrând clar că atât el, cât și familia sa își vor extinde relațiile de afaceri profitabile cu lumea autocratică și își vor folosi influența politică pentru câștiguri financiare pe plan intern.
În săptămânile de după alegeri, Trump a anunțat construirea unui Trump Tower în Arabia Saudită, o investiție care a creat un conflict de interese evident pentru președinte. De asemenea, familia lui Trump a creat o afacere cu criptomonede, World Liberty Financial, ce ar putea servi, în practică, drept instrument prin care oricine i-ar putea plăti mită în mod indirect.
Ca un semn de rău augur, administrația sa a renunțat rapid la o anchetă penală împotriva lui Justin Sun, un antreprenor chinez și consilier al World Liberty Financial, care investise cel puțin 75 de milioane de dolari în companie.
În ton cu noua atmosferă, ceremonia de învestire a devenit o etalare ostentativă a valorilor cleptocratice ale noii administrații.
Directorii executivi ai marilor companii americane de tehnologie au fost cei mai de seamă invitați, dar mai mulți parteneri de afaceri străini ai Organizației Trump au participat, de asemenea, la evenimentele dedicate, au pozat pentru fotografii cu Trump și au făcut referire la legăturile lor cu președinția sa în materialele de promovare.
Mai multe companii mai puțin cunoscute, implicate în negocieri de reglementare în curs sau de altă natură cu Guvernul SUA, au donat discret milioane de dolari pentru învestirea lui Trump.
La scurt timp după aceea, într-o epurare la ceas de seară, Trump a concediat 17 inspectori generali, adică toți oamenii responsabili cu monitorizarea corupției și a încălcărilor de natură etică în cadrul Guvernului.
Este adevărat că oamenii bogați au jucat mereu un rol disproporționat de mare în politica americană, așa cum se întâmplă aproape peste tot. Însă, încă de la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, unei singure persoane bogate i s-a atribuit un rol care pare să nu aibă precedent în istoria Americii. Lui Elon Musk, care n-a avut niciun alt mandat decât binecuvântarea personală a președintelui, i s-a oferit o influență enormă exact asupra acelor instituții guvernamentale care îi subvenționaseră și reglementaseră companiile de multă vreme.
Așa-numitul Departament pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE) al lui Musk a desființat masiv locuri de muncă la Administrația Națională pentru Siguranța Traficului pe Autostrăzi, agenția federală care supraveghează siguranța auto și investigațiile accidentelor, inclusiv pe cele în care este implicată propria sa companie, Tesla.
Concedierile în masă pe care Musk le-a supervizat la alte agenții de reglementare au blocat peste 30 de investigații asupra companiilor sale, inclusiv SpaceX, Tesla și Neuralink. În același timp, Musk făcea presiuni ca o altă companie a sa, Starlink, să asigure comunicațiile pentru agenții guvernamentale americane majore, printre care Administrația Serviciilor Generale și Autoritatea Federală a Aviației, și ca SpaceX să primească noi contracte.
Politica federală a suferit, de asemenea, o schimbare bruscă, în favoarea practicilor opace de afaceri și în defavoarea americanilor de rând.
Departamentul Trezoreriei a anunțat că nu va mai sancționa companiile din SUA care nu divulgă informații despre proprietari conform Legii privind transparența corporativă, împiedicând astfel eforturile de combatere a spălării banilor.
Trump a ordonat o încetare totală a activității la Biroul de Protecție Financiară a Consumatorului, instituție care fusese creată pentru a proteja clienții împotriva manipulărilor din partea băncilor și a altor instituții financiare.
De asemenea, a demis înalți oficiali care supravegheau conduita etică, protecția avertizorilor de integritate și drepturile muncii, inclusiv pe șefii Oficiului pentru Etică Guvernamentală (Office of Government Ethics), ai Oficiului Consilierului Special (Office of Special Counsel) și ai Consiliului pentru Protecția Sistemelor de Merit (Merit Systems Protection Board).
Interesele financiare personale ale lui Trump și ale anturajului său au început să modeleze politica externă americană în moduri fără precedent în istoria contemporană.
În timpul negocierilor cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, reprezentanții lui Trump au înmânat echipei acestuia un memorandum de înțelegere, propunând ca Ucraina să predea jumătate din bogăția sa viitoare, pe o perioadă nedeterminată.
Documentul inițial, potrivit ucrainenilor care l-au văzut, a lăsat în mod curios deschisă problema modului în care, și în beneficiul cui, urma să fie extrasă această bogăție. Între timp, negocierile lui Trump cu Rusia au fost de la bun început dominate nu de dorința de a crea o pace justă și durabilă în Ucraina, ci de intenția de a ajuta companiile americane să profite de pe urma ridicării sancțiunilor impuse Rusiei.
Politicile interne ale lui Trump au reflectat aceeași reorientare: distanțarea de statul de drept, îndepărtarea de instituțiile create de Congres și îndreptarea către personalizarea puterii. Sub falsul pretext al „reducerii costurilor”, departamentul condus de Musk a efectuat concedieri în masă și a tăiat programe, fără a face vreo încercare de a audita sau măcar de a înțelege multe dintre instituțiile afectate.
Printre acestea s-au numărat posturile americane de radiodifuziune externă, inclusiv Vocea Americii, Europa Liberă, Asia Liberă și alte instituții de presă care, timp de decenii, au practicat jurnalismul independent în părți ale lumii lipsite de el.
Musk a redus drastic finanțarea pentru organizațiile care militează pentru democrație și pentru dreptul la vot. A distrus USAID, organizația de asistență ale cărei programe umanitare furnizau alimente și medicamente celor mai săraci oameni de pe planetă.
Toate aceste programe au oferit mult timp o contrapondere la campaniile de influență rusești, chinezești, iraniene și de altă natură, pe care administrația Trump, în mod evident, nu mai era interesată să le combată.
Musk a pretins că a tăiat fondurile acestor programe pentru că dorea să economisească bani. Această explicație, având în vedere că ele reprezentau o fracțiune infimă din bugetul Statelor Unite, a fost însă insuficientă.
În schimb, distrugerea lor, alături de daunele provocate departamentelor și agențiilor interne care coordonau educația, cercetarea științifică, sănătatea și asistența socială, părea deliberat concepută pentru a altera comportamentul și valorile funcționarilor publici.
De la sfârșitul secolului al XIX-lea, angajații federali din America fuseseră instruiți să respecte statul de drept, să venereze Constituția, să mențină neutralitatea politică și să pună în aplicare schimbările politice legale, indiferent dacă acestea veneau din partea administrațiilor republicane sau democrate.
Se aștepta ca aceștia să măsoare realitatea obiectivă — dovezile poluării, de exemplu — și să reacționeze în consecință. Valorile nepartizane ale acestui sistem fuseseră acceptate de multă vreme de către toți, de la agenții FBI care votau cu republicanii până la inspectorii de mediu care votau cu democrații.
În timpul primelor săptămâni de mandat, cabinetul lui Trump a început să comploteze pentru a-i înlocui pe acești funcționari publici cu oameni loiali, aleși nu prin teste de competență, ci prin teste de puritate ideologică.
Încă din primele săptămâni ale administrației, cel puțin doi candidați pentru funcții superioare în cadrul FBI au fost somați să declare cine au fost „adevărații patrioți” pe 6 ianuarie 2021.
Cu alte cuvinte, li s-a cerut nu doar să-și demonstreze fidelitatea față de Trump, ci și să repete neadevăruri flagrante, încălcând vechiul etos al funcției publice care le cerea oamenilor să ia decizii bazate pe realități obiective, nu pe mituri sau ficțiuni.
Impactul acestei schimbări a fost rapid și dur.
Dintr-odată, și deloc întâmplător, persoanele care lucrau pentru guvernul federal american au trăit aceeași experiență ca și cei care se trezesc sub ocupație străină.
În primăvara anului 2025, am primit o scrisoare de la o femeie care lucrase în mare parte a carierei sale la universități de prestigiu și ca om de știință în mediul guvernamental. Citise un articol pe care îl scrisesem despre experiența supraviețuirii într-o schimbare de regim și i s-a părut că a atins o coardă sensibilă.
Și ea, spunea aceasta, «se va confrunta curând cu alegerea de a permite să fie concediată, de a demisiona sau de a fi considerată complice la regimul actual». Acestea nu sunt alegeri cu care americanii să fie obișnuiți. Dar ele ar suna foarte familiar pentru locuitorii lumii autocratice descrise în această carte.
La fel de familiar ar suna și folosirea proceselor de către Trump pentru a intimida presa. Sau încercările sale de a-i hărțui pe congresmenii și senatorii republicani, folosind amenințări financiare la adresa viitoarelor lor campanii electorale. Ori vizarea selectivă a studenților străini, dintre care unii au fost săltați de pe stradă de ofițeri în civil. Ori deportarea fără un proces echitabil a imigranților, inclusiv a celor cu statut legal, către închisori din El Salvador.
Adunând toate aceste schimbări la un loc, se conturează un tipar. O politică externă personalizată, chiar patrimonială, concepută nu pentru a aduce beneficii aliaților Americii, sau măcar Americii înseși, ci mai degrabă pentru a-l favoriza pe președintele american, pe prietenii și familia sa.
Un sistem politic menit să-i recompenseze pe oameni pentru loialitate, nu pentru merit. Un tir neîntrerupt de propagandă îndreptat împotriva judecătorilor, a jurnaliștilor, a avertizorilor de integritate și a oricui stă în calea regimului.
Acestea sunt trăsăturile statelor care alcătuiesc Autocracy Inc și ele descriu acum sistemul politic pe care administrația Trump încearcă să-l construiască în Statele Unite.
Americanii care cred în statul de drept, aliații europeni și asiatici care au pledat mult timp în favoarea influenței americane, activiștii pro-democrație din întreaga lume care au admirat valorile pe care le reprezenta America — cu toții, noi toți, trebuie să regândim modul în care abordăm lumea în lumina acestor schimbări profunde.
Cu toate acestea, sfatul pe care-l ofer la finalul acestei cărți rămâne valabil.
Coalițiile ample, puternice și atent orientate rămân singura modalitate prin care lumea democratică se poate opune influenței propagandei autocratice și corupției autocratice. Acum va trebui pur și simplu să le pregătim, cel puțin temporar, fără a avea Statele Unite la conducere.”
