În Franța, o largă reflecție asupra erorilor comise de progresiștii americani (erori care au favorizat accesul la putere al radicalismului trumpist) și a factorilor care amplifică votul pentru extrema dreapta franceză s-a soldat cu concluzii care ar trebui să ne îngrijoreze în România.
Umilirea sistematică a celor care au ieșit de pe băncile școlii fără multe cunoștințe și aptitudini (cei care sunt taxați la noi drept “analfabeți funcționali”) este citată ca fiind unul dintre vectorii cei mai puternici ai propagării radicalismului de tip trumpist sau lepenist (adepții lui Marine Le Pen).
Din considerente raționale (dacă nu din altele, de civilizație sau bun-simț), disprețul afișat public la adresa votanților lui Simion sau ai lui Georgescu ar trebui să înceteze, în ciuda furtunilor de insulte și injurii proferate de aceștia pe rețelele sociale.
Analiza, publicată de cotidianul Le Monde, nu aduce surprize notabile în ceea ce privește motivația principală pentru votul de extremă-dreapta: neglijarea până la dispreț a problemelor care preocupă alegătorii lui Trump, respectiv Le Pen (imigrație, declasare, precaritate, sentimente de injustiție față de diverse grupuri minoritare în societate).
Însă studiul punctează alte câteva aspecte care sunt interesante pentru noi, în România, din perspectiva avântului luat de “suveranism”.
1. Necunoașterea mecanismelor care generează respingerea de către electorii “suveraniști” a avizelor intelectualilor, experților, jurnaliștilor de investigație ori elitelor culturale, în favoarea unor specialiști de carton, văzuți ca niște zei.
2. Existența unei iraționalități care face ravagii, ale cărei origini trebuie căutate în furia socială împotriva clasei politice, căreia aceasta trebuie să-i răspundă fără demagogie sau dispreț ( la capitolul acesta președintele Dan a fost impecabil pe 24 ianuarie).
3. Exacerbarea concurenței individuale în societate, care generează frustrări și impresia că “sunt bani doar pentru alții”.
4. Umilințele suferite de cei care ies din sistemul școlar cu lacune considerabile, fractura abisală dintre “fruntași” și “codași”, între cei cu diplome și cei fără. Conform studiului, descalificarea claselor populare pe motiv că “nu au școală” provoacă „o poziționare de ocolire a culturii, care se traduce printr-o neîncredere față de cei care sunt purtători de cultură, un anti-intelectualism pe care extrema dreaptă îl ține în priză”.
În Franța, supusă une duble dezinformări acerbe (pe de o parte – cea rusă; pe de alta – cea americană), problema e pusă cu atât mai mult cu cât reprezentanții MAGA nu se sfiesc să declare că țara e o țintă privilegiată.
În emisiunea „Complement d’enquête” a postului public France 2, difuzată pe 8 ianuarie, Steve Bannon – ideolog din nucleul dur al lui Donald Trump – a declarat răspicat și fără nicio jenă care le este obiectivul actualei Administrații americane: „Elementul care va ucide Uniunea Europeană va fi alegerea Marinei Le Pen și a Reuniunii Naționale în Franța”.
România este supusă unei dezinformări încă și mai masive, cea mai teribilă venind chiar din interiorul ei, de la “ai noștri”. Faptul că George Simion și cei 40 de AUR-ști s-au căznit să le furnizeze trumpiștilor gloanțe cu care să tragă în UE spune foarte multe: AUR a devenit un ciocan în mâna MAGA, gata să bată cuie în sicriul instituțiilor europene.
Pe rețelele sociale ale activiștilor pro-europeni din România se vede cu ochiul liber că, sub presiunea dezinformării interne, nervii cei mai solizi, bunăvoința ultimă, dorința de dialog civilizat ai multora sunt pe cale să cedeze.
Supuși fără încetare unor enorme fluxuri de insulte obscene, respingerii oricărei argumentări logice, fake-news-urilor savant orchestrate și amplificate de algoritmi americani și chinezi, lipsiți de orice susținere din partea statului român (președinte, guvern, justiție, instituții al căror rol e să protejeze împotriva dezinformării), mulți adepți ai pro-europenismului, epuizați psihic de valuri de gunoi care se revarsă peste ei, încep să răspundă cu aceeași monedă.
Ceea ce constituie o mare eroare. Explicabilă (oameni suntem și nu poți încasa la infinit), comprehensibilă (nu ești de fier să rămâi impasibil când ți se toarnă la nesfârșit găleți cu noroi în cap), însă o greșeală, rațional vorbind. Un semnal de alarmă asupra acestei constatări empirice e necesar, înainte ca lucrurile să ia amploare.
În România poalelor în cap, asediată de mahalagismul Șoșoacăi, de huliganismul lui Simion, de țățismele Ancăi Alexandrescu și de potopul de înjurături al fanilor acestora (anonimi dezinhibați, galvanizați de vulgaritatea care vine șiroaie din America trumpistă) ultimul lucru de care avem nevoie e ca adepții culturii europene să cadă în același puț.
Răspunzând insultelor cu insulte și înjurăturilor cu înjurături, efectul nu poate fi altul decât accelerarea trumpizării României. Altfel spus, punem umărul noi înșine la avansul contra-revoluției culturale și civilizaționale pe care o dorește Trump în Europa, care trece obligatoriu prin mahalagizarea generală a societății.
Extrema dreaptă nu poate câștiga fără submersiunea prealabilă a vocilor civilizate, care, conform modului de acțiune trumpist, trebuie acoperite de zoaie și de vacarm pentru a le face inaudibile.
Așa s-a întâmplat în America (amintiți-vă de doctrina „flood the zone” a lui Steve Bannon), așa se poate întâmpla și în România.
Există și o denumire pentru această strategie americană, teoretizată de politologii Henry Farell (profesor la Universitatea George Washington) și Abraham Neumann (doctor în științe politice la Berkeley): Enshittification.
Termenul, creat inițial pentru a descrie degradarea progresivă a rețelelor sociale, a fost transferat ulterior strategiei MAGA de sufocare a societății prin valuri de shit: promovarea la foc continuu, via algoritmii rețelelor sociale americane, a conținutului provocator, violent, transgresiv, fals, insultant, a ultrajului și hărțuirii, a exceselor de orice fel. Este, de altfel, ceea ce explică imobilismul aparent al opoziției democrate, siderată, incapabilă să răspundă acestor transgresări ale oricărei urme de bun-simț.
Priviți-l, de pildă, pe George Simion la pupitrul Parlamentului, unde își face periodic numărul de discipol trumpist: ba agită vreun bidon cu apă sălcie, ba vreo poză de femeie senzuală, ba o ploaie de insulte scârboase, consternante, la adresa adversarilor politici. Orice număr de circ care să transgreseze regulile de conduită în Parlament ori minima decență, astfel încât să șocheze cât mai mult, să provoace încremenire.
Scopul urmărit e dublu: mai întâi, ca mârlănia să ajungă pe rețelele de transmisie, să se propage, să se amplifice, să înece totul în mocirlă. Flood the zone, astfel încât adevărul să nu mai fie lizibil, iar cea mai măruntă tentativă de civilizație, orice umbră de normalitate in dezbatere să fie sufocate de shit.
Apoi, Simion mai are un motiv strict personal să se desfășoare astfel: să-i atragă atenția lui Trump – sunt ca tine, șefu’, acu’ mă lansez și în imobiliare cu partidu’ la Uașintăn!
Există, dacă ați observat, o corelație clară între conflictele lui Trump cu Europa și învârtoșările lui Simion la adresa „globaliștilor”: când președintele american e în conflict cu UE, Simion o înjură prompt pe Ursula von der Leyen. Când Trump e furios că Marine Le Pen nu poate candida, Simion îl spurcă pe Macron. Când Danemarca nu vrea să-i cedeze Groenlanda lui Trump, taman atunci Simion taie torturi și insultă danezii. Iar când Trump îl laudă pe Viktor Orban, Simion declară cu patos și entuziasm că Orban e conducătorul întregii Europe, chit că-și enervează aliații polonezi din ECR (Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, din care AUR face parte).
În toate țările ex-comuniste, unde, din nefericire, politețea socială nu e încă obligatorie și unde bălegar politic se găsește din belșug la orice colț de rețea socială, riscul e același.
În Polonia, partidul KKP (Confederația Coroanei Poloneze) al lui Grzegorz Braun, individ care îngrozește prin violența verbală și fizică, tocmai ce iese din marginalizare, fiind cotat cu 8-10% din intențiile de vot, ca efect al inundării eficace cu shit a societății poloneze.
Nu trebuie, deci, în niciun caz ca vocile active pro-europene din România să cadă în capcana emoțională care le este întinsă, emițând la rândul lor insulte, înjurături la adresa “suveraniștilor” români. Oricât de exasperați și de epuizați ar fi.
N-ar face decât să contribuie la amplificarea înshitificării, adăugând cu mâna lor o porție în ventilatorul care împroașcă deja întreaga societate românească. Bonus: ascensiunea AUR la pupitrele puterii, concomitent cu slăbirea Uniunii Europene. Cu atât mai mult cu cât intenția americană e deja oficială și asumată, nici mai mult nici mai puțin decât prin însuși ambasadorul Statelor Unite la UE:
„cei care ies din sistemul școlar cu lacune considerabile” sint deja majoritari in Romania, au drept de vot si conturi pe retelele sociale.
Educatia scolara insuficienta si de slaba calitate ii impiedica sa inteleaga ca alegerea lor politica este complet gresita.
Nu se poate face nimic impotriva lor. Si daca taci si daca ii injuri efectul este acelasi.
Nici dupa ce idolii lor de carton vor ajunge la putere nu vor intelege de ce au facut o alegere gresita si de ce viata lor nu va fi mai buna, ba dimpotriva.
Unde scoala nu e, nimic nu e !!! Iar scoala din Romania se degradeaza accelerat si ireversibil de la an la an …