Există ceva profund umilitor, o jenă care-ți face pielea de găină, în felul în care suveraniștii români înțeleg demnitatea națională. Episodul în care Simion a tăiat tortul Groenlanda și scârțâia pe la uși să-l primească vreun ajutor de câine-lup de la Casa Albă, fix în cea mai mare criză diplomatică dintre America și Europa, e mai relevant decât o greșeală de protocol, e un pattern.
În istoria noastră, trendul suveranist a venit la pachet cu o ploconire spre un stăpân extern. E paradoxal, dar așa este.
Reacția suveraniștilor europeni când Trump amenința că va lua Groenlanda arată izolarea lui George Simion într-un colț al băieților de mingi. Giorgia Meloni a reacționat cu pragmatismul ei rece, spunând clar „Nu”. Nigel Farage, apostolul Brexitului și prietenul lui Trump, a spus „Nu”. Până și AfD-ul german a spus „Nu”. Partidul lui Marine Le Pen, aceiași oameni care acum câțiva ani voiau să scoată Franța din UE, au cerut acum întărirea Europei în fața Americii.
Când naționaliștii francezi ajung să ceară mai multă unitate europeană de frica lui Trump, înțelegi că s-a schimbat placa tectonică. Și Simion era prins cu furculița în tort, neînțelegând mare lucru.
Le Pen nu poate accepta ca un președinte american să cumpere teritorii europene ca la Monopoly, pentru că asta ar insulta ideea de națiune suverană. Le Pen joacă pe tradiția gaullistă, anti-americană. Simion joacă și el pe o tradiție de ploconire externă. S-a comportat ca un agent imobiliar de provincie, fericit că șeful de la centru a mai luat un teren, chiar dacă terenul e al vecinului său.
Mitul „Colonia UE” versus Realitatea istorică
Simion și ai lui urlă că suntem „colonie UE”. E o retorică greu de vândut românilor care mai au un dram de neuron activ: cum naiba ești colonie când ai comisari, ai europarlamentari, ai drept de veto și stai la masă cu decidenții? Așa că au inventat o gogomănie nouă: suntem „colonia Franței”. Sună cumva mai digerabil pentru tot prostul care a auzit la școală că au existat colonii, că francezii și englezii au avut colonii, deci, iată, din colonie se fură apa de la Vidraru, clar.
Pe un fond păgubos, în care istoria națională predată la școală menționează cu mare fereală contextul regional în toate momentele frumoase ale istoriei noastre. Românii și România au acționat în vid, de unde o incultură istorică masivă, învățată la școală, prin programă, deci programatică.
Singurele momente când națiunea asta nu s-a ploconit au fost tocmai atunci când am stat în concertul european. Liberalii pașoptiști au creat statul român modern după Războiul Crimeii nu izolându-se, ci aliniind interesele noastre naționale cu interesele naționale ale Franței și Marii Britanii. Cum statele astea voiau să oprească Rusia să ia Constantinopole, liberalii care au fondat România au jucat în concertul european. Au creat statul a cărui suveranitate o maimuțărește acum sclavul lui Trump.
Aia a fost politică mare. Aia a fost libertate. Brătienii nu au fost sclavi la Paris, au fost parteneri inteligenți.
Astăzi, echivalentul acelei libertăți este apartenența la UE. Cum ar fi fost România azi, expusă Rusiei, fără UE și fără NATO? Ce propune Simion în schimb? Sclavia reală. Nu cea imaginară de la Bruxelles, ci cea concretă, de tip feudal, față de un Trump sau un Putin.
Tradiția istorică a competiției pentru servilism: de la Antonescu la Ciolacu și Simion
Această atitudine nu e nouă. Ne bântuie, ca un blestem al mediocrității, de decenii.
Istoria nu se repetă, dar rimează, zicea Mark Twain. În cazul nostru, istoria rimează sinistru. Pe vremuri, Ion Antonescu și legionarii duceau o luptă sângeroasă internă. Care era miza? Care dintre ei să-l pupe mai abitir în fund pe Hitler. Se concurau în a ceda resursele și demnitatea țării pentru o mângâiere pe creștet de la Berlin.
George Simion se bate cu Marcel Ciolacu și cu PSD pe titlul de „cel mai obedient servitor al lui Trump”. PSD ne zice că trebuie să băgăm miliardul de dolari la păcănele ca să stăm în ridicolul Consiliu de Pace al lui Trump. Vă amintiți de Dragnea la masa lui Trump, cu privirea aia de chelner care speră la bacșiș? Simion e la fel, doar că poartă șapcă.
Simion copiază MAGA la modul „Cargo Cult”: copiază forma (șepci, sloganuri traduse prost), dar nu înțelege fondul. Suveraniștii vestici au o doctrină. Ai noștri au doar guma din cap și dorința de a fi băgați în seamă. Sunt mai proști, mai inculți și mai lipsiți de coloană vertebrală decât omologii lor vestici.
Spectrul Coloanei a Cincea
Momentul halucinant al acestei sclavii a fost după 23 august 1944. Când România întorsese armele, Horia Sima și gașca lui de suveraniști au fugit la Viena și au făcut un guvern-fantomă, gata să arunce România în aer doar pentru a servi interesele Reich-ului aflat pe ducă. Erau atât de sclavi, încât nu concepeau existența în afara stăpânului.
George Simion este moștenitorul spiritual al Guvernului de la Viena.
Lupta nu este între „globaliști” și „patrioți”. Asta e minciuna pe care v-o vând ei.
Lupta este între lumea liberală, bazată pe reguli, în care țările medii ca România au un loc la masă (așa cum au vrut și au reușit liberalii pașoptiști), și lumea interlopilor care visează la întoarcerea imperiilor, în care Trump, Putin sau Xi decid soarta Groenlandei, a Ucrainei sau a României la un trabuc.
În acea lume a imperiilor, Simionii și Ciolacii din toate țările nu sunt parteneri. Ei doar așteaptă la ușă să le aducă scrumiera. Simion e un pericol pentru că în ADN-ul său politic nu există gena demnității, ci doar gena mimetismului servil.
