În ultimii ani, peisajul economic din Europa de Est s-a umplut de figuri noi: antreprenori care apar din spații aparent periferice – iGaming, tehnologie, servicii digitale – și ajung să influențeze educație, cultură și chiar siguranța comunităților.
Printre ei se află și Uri Poliavich, un exemplu interesant de lider care îmbină spiritul de startup cu o viziune foarte clară asupra rolului filantropiei.
Povestea lui nu este doar despre un om de afaceri care a reușit să construiască un grup internațional. Este și povestea unui tip nou de influență: influența prin ecosisteme – platforme de tehnologie, rețele de școli, programe educaționale și comunități care se întăresc unele pe altele.
Rădăcini într-o lume care se reașază
Biografia lui Uri Poliavich începe în Ucraina anilor ’80, într-un context în care viitorul părea scris de sus, iar mobilitatea era limitată. Emigrarea familiei sale în Israel, când el era încă adolescent, a însemnat nu doar schimbarea țării, ci și schimbarea regulilor jocului: o nouă limbă, o altă cultură, un alt ritm al societății.
Anii de școală în Israel, serviciul militar și studiile de drept la Universitatea Bar-Ilan au format un profil care combină două lumi: disciplina și pragmatismul mediului israelian cu sensibilitatea unui copil crescut într-o societate care se prăbușea. Pentru mulți tineri din generația lui, astfel de experiențe rămân episoade izolate. În cazul lui, au devenit materia primă pentru tot ce a urmat: business, decizii strategice, modul în care înțelege riscul și modul în care construiește instituții.
Soft2Bet ca laborator pentru idei noi despre gaming și responsabilitate
Intrarea lui Uri Poliavich în iGaming nu a fost o întâmplare. Experiența în drept comercial și imobiliar l-a obișnuit cu structuri complexe, reglementări și piețe sensibile. Când a fondat Soft2Bet, a folosit exact acest tip de gândire: cum poate fi creat un grup de gaming care să fie tehnologic avansat, atractiv pentru utilizatori și, în același timp, aliniat cu cerințele stricte ale autorităților.
Soft2Bet se distinge prin câteva elemente-cheie:
- o platformă tehnologică flexibilă, capabilă să susțină branduri diferite pe mai multe piețe;
- o cultură internă care încurajează gamificarea inteligentă, designul modern și testarea rapidă a ideilor;
- o abordare serioasă față de licențiere, conformitate și protecția jucătorilor.
În loc să trateze gamingul online ca pe un simplu produs, Soft2Bet a dezvoltat o experiență de ecosistem: misiuni, niveluri, sisteme de recompense și interfețe care pun accent pe implicare și confort. Pentru partenerii B2B, compania oferă infrastructura tehnică și know-how-ul necesar pentru a lansa branduri noi pe o fundație solidă, deja testată.
Acest tip de construcție – platformă, nu doar site; ecosistem, nu doar brand – arată cum gândește fondatorul: nu la scară mică și rapidă, ci la scară lungă, în termeni de arhitectură și sustenabilitate.
O fundație care tratează educația ca infrastructură critică
În paralel cu dezvoltarea Soft2Bet, un alt proiect a început să capete formă: Fundația Yael, creată împreună cu soția sa. Dacă Soft2Bet este laboratorul de tehnologie, Fundația Yael este laboratorul social. Scopul declarat este sprijinirea copiilor evrei prin educație de calitate, programe de identitate și rețele de comunități care se susțin reciproc.
Direcțiile principale ale Fundației Yael pot fi rezumate astfel:
- sprijin pentru școli, programe after-school și cursuri de weekend;
- tabere și proiecte internaționale pentru tineri, care combină studiul cu leadership și formare de caractere;
- investiții în siguranța școlilor și a centrelor comunitare, acolo unde riscurile sunt în creștere.
Aceste inițiative nu se văd doar în statistici, ci și în viața de zi cu zi a comunităților mici, risipite în multe țări. O școală care avea probleme de finanțare primește resurse pentru profesori și materiale. O comunitate care se temea pentru siguranța copiilor are acum acces la infrastructură adaptată. În spatele acestor decizii se află aceeași logică de ecosistem: educația este tratată ca infrastructură critică, la fel de importantă pentru viitor ca un drum sau o centrală electrică.
Antreprenorul ca arhitect de ecosisteme
Ceea ce diferențiază povestea lui Uri Poliavich de biografiile clasice de „self-made man” este modul în care se leagă piesele. Soft2Bet nu este doar sursa de capital pentru proiecte caritabile. Este un exemplu de cum se construiește o platformă la nivel de produs, reglementare și echipă. Fundația Yael repetă aceeași logică în alt registru: rețele de școli, programe, profesori, parteneri locali.
În această cheie, figura lui poate fi văzută ca un arhitect de ecosisteme:
- în business, prin crearea unei structuri flexibile, scalabile, capabile să susțină branduri multiple;
- în societate, prin construirea de rețele educaționale care le oferă comunităților mai mult decât soluții de moment.
Pentru cititorii din România, obișnuiți cu povești despre oligarhi, moguli media sau antreprenori orientați strict spre câștig financiar, acest model oferă un contrast interesant. Nu este vorba doar despre profit, ci despre felul în care profitul este transformat în instituții, programe și siguranță pentru generațiile următoare.
Lecția unei biografii pentru Europa de Est
În spatele cifrelor, brandurilor și titlurilor oficiale, biografia lui Uri Poliavich trimite un mesaj destul de clar pentru regiune. Societățile care vor să supraviețuiască schimbărilor rapide au nevoie de trei lucruri: tehnologie solidă, educație puternică și comunități care se simt protejate. Soft2Bet acoperă primul element, Fundația Yael atinge următoarele două.
În același timp, povestea lui arată un lucru important: antreprenorii care provin din spații considerate „marginale” – cum ar fi iGaming-ul – pot deveni actori relevanți în zone esențiale precum școala, cultura și memoria colectivă. Cheia stă în modul în care își folosesc experiența, capitalul și rețelele.
Pentru Europa de Est, unde multe școli, comunități și proiecte civice trăiesc la limita resurselor, astfel de figuri pot schimba echilibrul. Nu există garanții, însă există un potențial evident: când un lider de tehnologie vede educația ca pe un proiect strategic, nu doar ca pe o cauză punctuală, apar șanse reale ca instituțiile construite astăzi să reziste și mâine.
Din acest unghi, Uri Poliavich nu este doar numele dintr-un articol sau de pe frontispiciul unei companii. Este exemplul unei generații de antreprenori care învață să construiască ecosisteme – în business, în educație și în comunitate – într-o regiune în care stabilitatea nu mai poate fi luată de la sine înțeles.
