Fac parte din generația de femei care a crescut în comunismul anilor ’80, în perioada aceea covârșitor de restrictivă și plină de abuzuri împotriva femeilor.
Fără educație sexuală, fără informații despre viață în general, fără produse de igienă, mereu cu teama unei sarcini nedorite care te putea ucide sau băga la închisoare și cu un plan pentru viață decis în congrese de partid.
Învățate că treaba unei femei e să se mărite, să facă copii întru sporirea natalității și gloria ceaușistă și să activeze în câmpul muncii, dovedindu-se mame eroine, gospodine de frunte care să se descurce pentru întreaga familie cu trei tacâmuri de pui, un pachet de margarină și băi în ligheane.
Ei bine, generația mea de femei a înflorit după ’89.
Majoritatea am descoperit că putem trăi liber și fără îngrădirile de până atunci. Că putem să ne mărităm sau să divorțăm fără aprobare de la partid, că putem face copii dacă vrem sau putem trăi la fel de bine fără copii dacă nu ne dorim. Și că, în general, viața noastră ne aparține, fără să dăm socoteală nimănui.
Facem excursii și călătorim, mergem la teatru sau la festivaluri, purtăm ce vrem, tocuri sau pantaloni scurți, și ne exploatăm pasiunile, indiferent de domeniu. Suntem generația de femei cu copii ajunși adulți, care nu a mai vrut să se „sacrifice”, deci i-am educat să se descurce singuri.
Generația care nu dă doi bani pe „gura lumii” și nici pe cei care le spun ce ar trebui să facă sau ce să devină.
Ei bine, în aceste condiții, vine boul carpatin care-și pupă bicepsul în oglindă și nu pricepe de ce nu se uită femeile la „trelingul” lui de firmă sau suveranista cu sprâncenele ca niște râme, injectată cu bio-botox de la 20 de ani și cu buze cât farfuria de dulceață, să te numească „mamaie”, într-o încercare de a te pune la locul în care consideră ei că ar trebui să te afli.
Mie mi se pare de-a dreptul amuzant.
Pentru băieții și fetele astea, rațiunea de a exista e exclusiv fizică, de aici și insultele pe tema „ești urâtă”, fiindcă în lumea lor nu se poartă inteligența, empatia sau gândirea, ci doar tavanul fals și aplica de la magazinul chinezesc peste șemineul aurit.
Și mai e o chestie.
Toți ăștia cu „mamaie” în discurs au niște traume teribile din copilărie, de la mămăile lor care, cel mai probabil, îi dădeau cu capul de perete sau îi plesneau cu papucul peste kur când erau nesimțiți.
Insultele legate de vârstă sau fizic, pocirea pozelor și a numelor, repetarea la nesfârșit a poreclelor și atracția patologică față de secreții, toate sunt semnele unui infantilism de un ridicol absolut, la persoane presupus mature.
Așa că acum își transferă proasta creștere și frustrările de mici imbecili care n-au ieșit din adolescență către orice femeie care-i domină în discurs sau inteligență și pe care o numesc „mamaie” plini de teamă, cu amintirea usturimilor din copilărie.
Ar fi fost timp destul sa va depasiti frustrarile din comunism. Ca daca problemele mentale sau sufletesti nu se vindeca, pot degenera. Eventual in progresism, dupa cum vad. Nu ar strica sa consultati un psiholog ca sa va ajute.