Votul din frică s-a mutat în primul tur

În schema alegerii din frica de catastrofă în turul 2 al prezidențialelor au fost împinși românii de două ori: în 2000, când au fost puși în fața cuplului Ion Iliescu – Corneliu Vadim Tudor, și-n 2019, când li s-au băgat în față opțiunile Klaus Iohannis – Viorica Dăncilă. În ambele situații, unul dintre candidați era așa de nebun sau de slab, încât electoratul i-a votat (cu strângere de inimă) pe cei ce păreau măcar rezonabili.

Acum, când Diana Șoșoacă a fost eliminată în mod abuziv de CCR din cursa pentru prezidențiale, cu toții au strigat că se pregătește aceeași schemă pentru cuplul Marcel Ciolacu – George Simion. Faptul a fost confirmat de ieșirile lui Gigi Becali, devenit un fel de antrenor/impresar al lui Simion; patronul FCSB a recunoscut că a avut o discuție cu Viorel Hrebenciuc în acest sens.

Ce-ar fi însemnat Vadim sau Dăncilă la Cotroceni? Catastrofe. I-am votat pe ceilalți, chiar dacă nu i-am agreat sau chiar dacă i-am detestat. De frică.

Ce-ar însemna Simion la Cotroceni? Catastrofă! Suntem împinși să-l luăm pe Ciolacu de bun.

„Iar suntem aduși în situația de a vota în turul 2 de frica unei catastrofe”, s-a strigat pe toate căile. Da, de acord, sondajele arată că suntem împinși spre aceeași schemă, însă nu pentru turul 2, ci pentru primul tur. Pentru că, dacă în aplicarea schemei în cele două situații electorale amintite între membrii celor două cupluri diferența era evidentă, în cazul care se pregătește diferența nu e mare.

Pentru majoritatea alegătorilor a fost simplu, deși neplăcut, să aleagă între Iliescu și Vadim sau între Iohannis și Dăncilă; dar cum să alegi între Ciolacu și Simion, caz în care niciunul nu reușește să ne liniștească, pentru că niciunul nu este un rău mic, ci unul mai rău ca altul?!

Marcel Ciolacu a intrat în viața publică în postura de membru al Clubului „Vânătorul și pescarul”: ca gonaci la partidele de vânătoare ale teroristului Omar Hayssam și ca purtător de momeală la partidele de pescuit ale lui Liviu Dragnea. „Cu Hayssam și cu Dragnele, te făcuși mare, Marcele!”, ar scrie astăzi Nicolae Filimon în varianta revizuită a romanului „Ciocoii vechi și noi”.

Dar trecutul e trecut și fiecare individ are dreptul și poate să evolueze în bine chiar și după o serie lungă de păcate ale tinereții. Iar în cazul lui Marcel Ciolacu, acest lucru se vede. Are consilieri buni și este un elev ascultător chiar așa, cu diploma de bacalaureat ascunsă.

Problema lui Marcel Ciolacu nu e atât trecutul, cât prezentul. După vânătoarea cu Hayssam și pescuitul cu Dragnea, a apărut shopping-ul cu Ponta. Ce serie, domnule, ce serie! Hayssam s-a dus, Dragnea s-a dus, a rămas Ciolacu, încât te întrebi cine cu cine a vrut să facă poze: el cu ei sau ei cu el? Dar la cumpărături cine o fi ținut să facă poza și cine va dispărea din ea?

Cine ar mai fi crezut că va reveni în scenă mitomanul? Vă mai amintiți de Ponta, de Victor Viorel? Dacă nu, ne putem aminti împreună. Este cel care, premier al României fiind, pentru a-i sfida pe partenerii europeni, s-a dus la Jocurile Europene de la Baku (competiție inexistentă pentru Europa civilizată, ci doar pentru lumea rusă) să-i pupe inelul lui Putin; că acela l-a tratat cu flit e o altă chestiune, dar intenția contează).

Ponta e cel care se ține de bun prieten cu Erdogan, aplaudându-i toate ieșirile antidemocratice și antieuropene (unii spun că e consilier al acestuia, plătit cu 7.000 de euro pe lună, dar eu nu cred – poate cu 3.500 pe semilună!). E cel ce se mândrește cu prietenia președitelui Serbiei, Aleksandar Vucici (mare admirator și partener al lui Putin), care i-a și acordat cetățenia sârbă și care-l ține la adăpost pe prietenul Sebi Ghiță.

Ce idoli și ce prieteni are Ponta! E leit bunică-su Naumovici, cel venit în România pe tancurile sovietice să ne aducă pacea stalinistă. Acum, după o perioadă de recluziune, a fost reactivat și pus consilierul lui Marcel Ciolacu, căruia ne putem aștepta să-i facă vânt de la înălțimea funcției de nu va avea omul când să se întrebe mirat „de ce eu?”.

Așa că, atunci când îl priviți pe Marcel Ciolacu, vă va apărea rânjetul mongoloid al lui Ponta, al acestui Kim Jong Un în variantă slim. Dacă ai votat Marcel, la Victoria – Viorel! O restaurație de toată groaza, mai ales în actuala situație geopolitică, în care Putin nu l-ar mai trata pe Ponta ca la Baku, ci i-ar satisface arzătoarea-i dorință de a face măcar o poză – una în care s-ar putea să-l bage și pe Ciolacu.

Dacă ne uităm la cel dorit a-l contracandida „de sanchi” pe Ciolacu în turul 2, multe nu mai sunt de spus, căci suntem sătui de ele. Persona non grata în Republica Moldova pentru întâlniri sulfuroase cu agenți ai FSB, finanțat de Rusia prin firma lui Lulea și prin alte căi transnistrene, George Simion s-a bucurat de mare protecție în România, mai ales de partea mereu trează a „eroilor de pe frontul nevăzut” din PSD, pentru că, la fel ca Marcel, nici el nu e singur. L-a asigurat de asta Ponta la întâlnirea pe care au avut-o. Și l-a mai asigurat și nea Gigi Becali, care i-a adus vești bune de la nea Viorel – nu Ponta, ci Hrebenciuc.

Iar dacă ne uităm bine, Simion a început să se comporte ca un șef PSD-ist: vinde locuri pe liste și se bagă în afaceri imobiliare de tip Nordis. Și, ca-n cazul lui Ciolacu, dacă priviți spre Simion veți vedea că dați tot de Ponta și Hrebenciuc, la care se adaugă Becali.

Restaurație, precum spuneam. Amintiți-vă ce înțepat undeva de săgeata liberală se plimba Becali prin Parlamentul României, pus pe listă de celălalt personaj al sinistrului cuplu „Bonnie și Clyde” al democrației românești. Căci a început să gângurească și Crin Antonescu și treaba pare ca și făcută. Va da Voiculescu un mare bairam la Grivco, că tot se schimbă garnitura prin ieșirea lui Iohannis din scenă.

Dacă te uiți la cine s-ar pregăti pentru turul 2, te apucă groaza. Dacă se va întâmpla asta, cred că viitorul președinte va fi votat doar de activele de bază ale PSD și AUR. Mă îndoiesc că cei ce nu i-au votat în primul tur vor merge să-i voteze în cel de-al doilea, tocmai pentru că nu vor mai vrea să fie iar marionete ale celebrei scheme despre care am vorbit.

Iar pentru autorii schemei, situația este win-win: mergem la vot să eliminăm putinistul hard, iese Ciolacu; nu mergem la vot să nu intrăm în schema ticăloasă, iese tot Ciolacu, această față blândă și „bunicoasă” a putinistului soft Ponta.

Pe Mircea Geoană trebuie să-l numărăm în același areal, pentru că din PSD s-a născut și-n PSD se-ntoarce în vecii vecilor, amin! El se va înfrupta din electoratul PSD (lucru bun pentru primul tur), cel ce a rămas frustrat după eșecul din 2009; iar partidul din Ploiești ce-l susține este al unui fost deputat PSD, Mihai Cristian Apostolache.

Deși ultima parte a CV-ului l-ar fi recomandat pentru această funcție, nici Mircea Geoană Natonitul nu ar fi vreo binecuvântare pentru România, pentru că a dovedit că nu a reușit să vină cu o prestație care să dovedească faptul că a trecut prin NATO, ci a rămas tot la nivel de combinații marca Vanghelie–Rizea–Mănescu–oligarhi ruși, deși, pentru a arăta că a intrat în rând cu europenii, a dat ceasul înapoi (lui Vanghelie, desigur). Chiar, oare cu cine s-o fi întâlnit la Moscova în 2009, când șef de campanie îi era Victor Viorel? Nu ne-a spus, nu știm și, spre deosebire de el, care „nu s-a mulțumit niciodată cu ceea ce știe”, noi rămânem nemulțumiți și de ceea ce știm, și de ceea ce nu știm despre el.

„Aveți ceea ce ați votat”, li se reproșează adesea românilor prostiile politicienilor. Greșit: oamenii votează ceea ce le propun partidele. Acolo a fost mereu și este și acum problema. Și observăm că, în cele peste trei decenii de democrație, partidele au venit cu propuneri din ce în ce mai proaste.

În cele două scrutine în care am votat de frică, nu noi am adus candidații, ci partidele; ele ni i-au împins pe masa jocului electoral pe Iliescu, Vadim, Iohannis și Dăncilă. Pe cine s-alegi dacă vrei să alegi? Pe unul dintre ei.

Dar dacă alegerea de frica unei catastrofe ni s-a întîmplat atunci în turul 2, de această dată va trebui să probăm frica de catastrofă acum, pentru că linia ce separă catastrofa de evoluția rezonabilă s-a mutat între cele două tururi de scrutin.

Dar ce putere avem noi, alegătorii, să ținem la distanță catastrofa? Noi nu, doar partidele și candidații ce se plasează la dreapta, asta însemnând partidele democratice în afară de PSD (se-nțelege că aici nu pot intra AUR și SOS). Aceste partide și candidații lor trebuie să se adune și să decidă care dintre ai lor va trebui să meargă în turul 2 și să-l susțină. Pentru că nu atât înțelegerea PSD–AUR, ce pare cel puțin verosimilă, îi duce pe candidații acestor partide în turul 2, cât disiparea voturilor celorlalte partide. Este nevoie de o rapidă negociere cu candidații și cu șansele lor pe masă, având în față următoarea distopie: Ciolacu la Cotroceni cu guvern PSD–AUR–SOS–UDMR (partid papartu), condus de Ponta.

Să le urăm candidaților și partidelor de la dreapta mintea cea din turul 2 în primul tur, succes la negocieri și să exploateze frica noastră de catastrofă acum, cât ea mai poate aduce ceva bun!

DE ACELAȘI AUTOR:

* Să ne bucurăm, așadar! Victoria de la Chișinău