În loc să-i „subordonăm” pe belgieni, ne-am înmuiat ca posmagii doar pentru că ei sunt locul 3 mondial. Dacă generația lui Hagi ar fi gândit așa, nu mai bătea Argentina la World Cup ‘94!
Când nu poți obține un rezultat favorabil, cum a fost cazul României în meciul cu Belgia, începi să cauți scuze/argumente mioritice: că adversarul este locul 3 mondial, iar noi – doar 47, departe de „lumea bună” a fotbalului.
În capcana asta a căzut inclusiv selecționerul Edi Iordănescu. Păi, dacă pornești din start de la premisa că ei sunt în Top 3 mondial, iar noi suntem prăbușiți în clasament, mai bine pierzi prin neprezentare.
Nu așa îți stimulezi jucătorii! Dimpotrivă, le insufli ideea că pornesc de la început cu un mare handicap. Un lucru total nesănătos.
Faptul că Belgia este în Top 3 FIFA World Ranking pe 2024 nu scuză cu nimic atitudinea pe care am avut-o noi în teren. Nu înseamnă că, dacă ei sunt mai sus clasați, noi trebuie să nu ne mai desfășurăm jocul în mod normal. Sigur, dacă putem…
Dimpotrivă, ar fi fost logic să fim îndrăzneți ca-n disputa cu Ucraina, să pasăm fără oprire, să deschidem jocul pe ambele flancuri, să nu-l aglomerăm anapoda pe o singură parte, iar pe cealaltă să avem jucători care stau și așteaptă mingea…
Fără presing și fără o linie de mijloc avansată, le-am oferit șansa belgienilor să tragă la poarta noastră de unde au poftit. Ei au avut mult prea multe ocazii mari și au fructificat două din ele, noi am avut mai puține și n-am materializat niciuna.
În plus, acest atât de mult trâmbițat loc 3 mondial al Belgiei este unul care nu reflectă adevărata valoare a echipei. Belgia a fost eliminată în „sferturi” la precedenta ediție a Campionatului European, de Italia, o selecționată cotată mai prost în FIFA World Ranking (locul 10). Și tot în „sferturi” s-a oprit și Ucraina, pe care noi tocmai am zdrobit-o cu 3-0.
Și încă un exemplu: în 2015, Belgia era numărul 1 mondial, iar la Euro 2016 a fost eliminată clar (1-3), în „sferturi”, de Țara Galilor – locul 17 mondial la acea vreme.
Apoi, la Mondialele din 2022, marea selecționată a Belgiei nici n-a depășit faza grupelor! S-a dus acasă cu coada între picioare, deși fusese tot numărul 1 mondial cu un an înainte! Au eliminat-o Marocul (locul 34 mondial) și Croația (locul 14 mondial).
E ceva în neregulă cu gândirea asta, dar cine se scuză se acuză. Dacă așa ar fi procedat și generația lui Hagi & Gică Popescu, n-ar mai fi învins Argentina la World Cup 1994 și n-ar mai fi prins „sferturile”. E drept că și atunci am trecut, la meciul 2, prin dușul rece al unei înfrângeri severe (1-4 cu Elveția, după 3-1 cu Columbia), astfel că după două etape aveam chiar golaveraj negativ (4-5), dar asta nu ne-a oprit să câștigăm grupa (1-0 cu SUA la ea acasă, în ultimul meci, încercare deloc mai ușoară decât confruntarea de miercurea viitoare, cu Slovacia).
Atunci, în 1994, Generația de Aur a devenit de aur pentru că a bătut însă Argentina în „optimi”, la capătul unei partide enorme, deși avea în față echipa care jucase ultimele două finale mondiale, câștigând-o pe cea din 1986 și pierzând-o dintr-un penalty discutabil pe cea din 1990.
Atunci s-a putut. Acum, nu. Și asta, deși Belgia n-a câștigat niciodată în istorie vreun trofeu european sau mondial. Cele mai mari performanțe ale „dracilor roșii” au fost locul 3 la CM 2018 și locul 3 la Euro 1972. Și mai e una: a făcut ca România să încaseze cel mai rapid gol al său la Europene, la al 6-lea turneu final al său și la meciul cu numărul 18.
Ai dreptate domnule Hubali. Slovacii au putut să i bată chiar dacă sunt pe locul 3 în lume.