Numărul experților militari și al analiștilor politici care avertizează că Rusia se pregătește să atace alte state europene în următorii ani devine tot mai mare. În timp ce retorica președintelui rus Vladimir Putin devine din ce în ce mai războinică, îngrijorarea crește în fața semnelor evidente. Există temerea că atacul se va produce imediat după alegerile din SUA, din noiembrie anul viitor. România, Polonia și țările baltice sunt în prima linie a pericolului.
Sosit în România, pentru o vizită la trupele țării sale desfășurate aici, șeful Armatei Belgiei, amiralul Michel Hofman, a declarat pentru postul de televiziune VRT, din Flandra, că trebuie ca Europa să se pregătească de un atac. Înaltul ofițer belgian spune că Rusia intenționează să înceapă o nouă agresiune în paralel cu războiul deja în desfășurare în Ucraina.
Michel Hofman: „Cred că avem motive să ne îngrijorăm. Și-au demonstrat (rușii – n. red.) deja disponibilitatea de a ataca un vecin. Trebuie să ne asigurăm că avem capacitatea de a evita acest lucru și să ne demonstrăm disponibilitatea de a contraataca, dacă este necesar. Europa trebuie să se pregătească urgent. Cei care aspiră la pace ar face bine să se pregătească de război, pentru a descuraja Rusia“.
Amiralul Hofman a atras atenția că Rusia și-a trecut deja economia pe picior de război și că se înarmează masiv.
Nu mai departe de acum două săptămâni, Boris Pistorius, ministrul Apărării din Germania, spusese cam aceleași lucruri. Pistorius afirmase că Europa trebuie să-și crească masiv capacitățile militare și ale industriei de apărare, pentru a se putea apăra. În primul rând, este nevoie să se mărească producția de muniție.
Publicația germană „Bild“ avertizează că acest atac al Rusiei asupra unei țări europene ar putea avea loc chiar în iarna anului viitor. „Bild“ citează surse dintr-un serviciu de informații al unei țări europene. Conform acestora, Putin e tentat să testeze o nouă strategie, urmând ca atacul să fie lansat imediat după alegerile prezidențiale din Statele Unite, când în această țară se înregistrează un vid de putere. Rușii ar urma să verifice ipoteza că, fiind în tranziție între două administrații – mai ales dacă Biden ar pierde alegerile în fața lui Trump –, America ar urma să reacționeze cu întârziere, permițându-le în acest interval să-și atingă obiectivele.
Perioada de tranziție a puterii în SUA va dura aproximativ două luni, între 5 noiembrie 2024 și începutul lunii ianuarie 2025.
Luarea de pozitie a lui Boris Pistorius este absolut pertinenta si lasa clar de inteles ca este vorba de un scenariu „à la longue”. In schimb nu stiu pe ce analiza se bazeaza speculatile amiralului belgian (Belgia fiind o tara care nu a fost in razboi cu Rusia decat atunci cand fusese un teritoriu anexat Imperiului lui Napoleon Buonaparte, adica pana la 1815). Legat de o noua agresiune a lui Putin, situatia de facto este urmatoarea :
– In ciuda incurajarilor pe care Putin le primeste din Occident, situatia armatei, economiei si a finantelor Rusiei se degradeaza pe zi ce trece si, in situatia in care se continua „razboiul de pozitii” si in 2024, ca in conflagratia 1914-1918, dublata de o mentinere si de preferat o strangere a surubului sanctiunilor, Rusia va capota. Fara manevrele iscusite ale tataroaicei Nabulina (guvernatoarea Bancii Centrale) rubla probabil ca era demult cazuta in cap. In aceasta circumstanta probabil ca doar cativa dementi de la Kremlin se mai gandesc la deschiderea unui nou front. Adica indivizi in genul acelui caraghios de Prilepin care a propus zilele trecute anexarea Uzbekistanului.
-La momentul de fata Rusia nu are resursele necesare pentru a ataca NATO asa cum speculeaza dl amiral belgian. Sa luam in considerare recentul clasmament al puterii militare publicat de GFP (https://www.globalfirepower.com/countries-listing.php) si sa contabilizam pierderile catastrofale suferite de rusi in Ucraina si atunci vom realiza ca o astfel de aventura militara este putin probabila.
– Chiar si in alternativa in care Kievul ar fi fost cucerit in trei zile si Ucraina intreaga ar fi devenit o gubernie sau colectie de gubernii, iar armata rosie ar fi evitat procesul de degradare sistematica si ireversibila, pe care il sufera de doi ani, cred ca am fi vazut cel mult capitularea Basarabiei in momentul in care tancurile (astazi eradicate de Armata Ucraineana si armele/munitia aliatilor vestici) ar fi aparut la Tiraspol, la Bolgrad si pe malul nordic al Dunarii – linia de separare cu alianta NATO. O data implinite obiectivele de natura tactica ale SVO, urmatorul pas logic nu ar fi fost continuarea agresiunii asupra unui stat NATO, ci s-ar fi trecut la „pacificarea” teritoriilor ocupate asa cum s-a intamplat la Mariopol sau Bucea, adica arestarea si executarea in stil Katyn (asa cum s-a intamplat in 1940-1941 in Polonia de est, Tarile Baltice si Basarabia) a veteranilor ucraineni participanti la razboiul din Donbass (>2014) sau a celor moldoveni participanti la razboiul de pe Nistru din 1992, a profesorilor ucraineni si romani, perceputi de rusi ca nationalisti, si in general a elementelor intelectualitatii din aceste doua republici care nu sunt favorabile imperialismului si colonialismului rus, confiscari masive ale proprietatilor, reamenajarea administrativa dupa placul lui Putin si rusificarea fortata.
In paralel Kremlinul ar fi intensificat razboiul hibrid contra tarilor din alianta vestica prin bombardament de stiri „à la russe” de cat de fericiti sunt moldovenii si ucrainenii care au revenit, „na vsegda-pentru totdeauna” alaturi de fratii lor rusi, ca armata rusa s-a dovedit a fi invincibila si in consecinta Vestul ar trebui sa renunte la sanctiuni. Tinta principala care ar fi urmarit-o Putin, dupa caderea Ucrainei, nu ar fi fost, cum multi repeta papagaliceste, Tarile Baltice, Finlanda sau chiar Polonia, ci Romania, poarta de intrare catre Balcani si Stramtori. Oricat de rupti de realitate sunt vojdii rusi, atata lucru inteleg ca o aventura militara in viitorul apropiat contra flancului polono-baltic s-ar fi ciocnit de o rezistenta crancena si de o solidaritate ferma a americanilor si vest-europenilor. In schimb directia Balcani, dintotdeauna importanta strategic pentru Rusia, este o prada mai usor de pus gheara : avem o tara nehotarata mental in care peste jumatate din populatie inclina pentru spectrul politic favorabil lui Putin, si relativ slaba militar (cel putin in comparatie cu Polonia) in care multi ofiteri din armata si servicii ar prefera pe muscali, adica scumpa noastra tarisoara, avem Bulgaria in care o parte din populatie este istoric favorabila Rusiei si nu in ultimul rand aliatul nr.1 al Moscovei in Balcani, Serbia lui Vucici. Aceasta parte a Europei ar fi urmat sa fie ingenuncheata fara curgere de sange. In Romania ar fi fost aduse la putere mizeriile politice pe care le stim bine prin votul populatiei zombificate (pericol valabil si in conditiile actuale), iar in Bulgaria prin inlaturarea violenta a guvernului pro-occidental de la Sofia in genul celei de la 9 Mai 1944, cand , desi tara nu participase la razboiul anti-sovietic, mii de politicieni, intelectuali si clerici au fost executati sumar de comunisti.
La fel ar fi fost si cu Muntenegru unde rusii si-ar fi luat revansa dupa lovitura de stat ratata de acum cativa ani. Am fi putut chiar vedea o “invitatie” dupa model sirian si baltic (1939), adresata de guvernele prietene, ca Armata Rosie sa intre in aceste tari. Iar NATO nu ar fi putut face nimic deoarece guvernele instaurate prin alegeri ar fi cerut in prealabil iesirea din NATO si poate si din UE, cum dealtfel isi doresc che-gargaristii, shoshocarii, chiticii si altii (in spatele lor stand partidul-stat de 33 ani al “revolutiei institutionalizate”, precum si serviciile prietene lor). O data Balcanii cazuti si Turcia “prinsa in chingi” de la vest si est, Putin si-ar da mana cu aliatii austro-ungari iar sistemul de aparare NATO in centru si nord-est puternic subminat. Finlanda si Suedia nu ar mai fi cerut intrarea in NATO. Ajunsi in acest punct critic am fi putut eventual discuta despre posibilitatea invadarii tarilor baltice.
– Folosirea narativului unei agresiuni asupra Europei de catre Putin isi are utilitatea in mentinerea treaza a pericolului infrangerii Ucrainei de catre Rusia in constinta publicului din tarile vest-europene care dupa cum stim s-a cam lenevit in ultima vreme si se lasa dusa de nas de narativele Kremlinului, de unii politicieni iresponsabili si nu in ultimul rand de propria comoditate si lipsa de empatie pentru suferintele unui popor supus unei agresiuni criminale, fara precedent de la al doilea razboi mondial incoace.
– Datoram eroismului armatei si poporului ucrainean faptul ca “invadarea unui stat NATO” nu este deocamdata un scenariu probabil.
Este vorba de „9 Septembrie 1944” si nu „9 Mai 1944” cum am scris. Este ziua capitularii Bulgariei dupa ce cu o zi inainte URSS ii declarase razboi („razboiul de o zi bulgaro-sovietic”).
Analiza, dureros de exacta.
Totusi ar fi interesante niste solutii. Pentru ca, evident, combaterea ereziei „filetiste” provoaca hohote si lehamite. Pentru ca la asta se reduce lupta impotriva tradatorilor de tara. La o critica jenant de proasta impotriva „nationalistilor”.