Criza din America de Sud continuă să de amplifice după ce peste 95% dintre venezuelenii veniți la un referendum au validat pretențiile teritoriale ale dictatorului comunist Nicolas Maduro, votând pentru anexarea a 159.500 de kilometri pătrați din Guyana vecină. Deși în alt context, povestea are multe asemănări cu ceea ce s-a întâmplat în Rusia, iar incapacitatea Occidentului de a ajuta Ucraina să respingă agresiunea lui Putin îi încurajează și pe alți dictatori să sfideze ordinea internațională.
Maduro i-a chemat pe venezueleni să voteze „de cinci ori DA“ la referendum, pentru cinci întrebări legate de pretențiile teritoriale ale țării lor față de statul vecin Guyana. Regiunea Essequibo, foarte bogată în resurse naturale, este revendicată de Venezuela de peste 100 de ani, dar Guvernul de la Caracas a pierdut toate arbitrajele internaționale pe această temă. Prin urmare, Venezuela a denunțat respectivele arbitraje, acuzând instanțele că ar fi fost corupte ori părtinitoare.
Acum, Maduro – aflat la putere din 2013 – pare să fi considerat că SUA și Occidentul sunt suficient de slabe încât să nu mai aibă capacitatea de a menține ordinea. Prin urmare, Guvernul venezuelean a concentrat trupe la granița cu Guyana, iar specialiștii consideră invazia iminentă.
Guyana nu s-ar putea apăra, are o armată de numai 5.000 de oameni, în timp ce oastea Venezuelei numără 200.000 de militari – raportul e de 40/1. Puterea dominantă în zonă e Brazilia, care are relații tensionate cu Maduro, dar nu se știe dacă brazilienii vor interveni militar în sprijinul Guyanei.
Cei 159.500 de kilometri pătrați revendicați de Venezuela – regiunea Essequibo – reprezintă două treimi din suprafața toatală a Guyanei, al cărei teritoriu (214.969 km²) e comparabil cu al României (237.500 km²).
Venezuela e de 4,26 ori mai mare decât Guyana la suprafață, având 916.445 km².
Diferența majoră e la populație: Venezuela are 28,2 milioane de locuitori, iar Guyana – țară de un exotism rarisim – doar 804.500. Raportul e de 35/1.
Asemănări între Rusia/Ucraina și Venezuela/Guyana
Există destule similarități între situația Venezuela/Guyana și cea care a precedat invadarea Ucrainei de către Rusia.
* Venezuela, ca și Rusia, e o țară condusă dictatorial de un personaj rupt de realitate și înconjurat de o clică profund coruptă.
* Deși ambele țări sunt extrem de bogate în resurse naturale, populația lor se zbate într-o sărăcie teribilă. În cazul Venezuelei, 20% dintre locuitori au și fugit, de altfel, peste graniță.
* Soluția găsită la criza internă este canalizarea acesteia către un conflict extern.
* Rusia pretinde teritorii de la Ucraina, Venezuela – de la Guyana.
* În ambele cazuri au fost vizați vecini care sunt considerați suficient de slabi. Numai că, în cazul Rusiei, s-a dovedit deja că Putin s-a înșelat.
Laura Richardson, general american aflat la conducerea Comandamentului de Sud al SUA (USSOUTHCOM), a introdus în ecuație noi elemente, avertizând că SUA nu va permite Chinei să pună mâna pe resursele regiunii Essequibo, din Guyana, pe care Venezuela vrea s-o anexeze.
China tocmai construiește un port uriaș în Peru, infrastructură pe care o va controla. Strategia Beijingului este deja cunoscută de peste un deceniu: pătrunde prin corupție la vârful unor state vulnerabile, apoi preia controlul asupra politicii lor externe, asupra resurselor naturale și a unor obiective strategice. Pârghia de șantaj o reprezintă împrumuturile. China împrumută „generos” aceste țări, care invariabil nu reușesc apoi să-și achite datoriile, ajungând în final să plătească prin cedarea propriei suveranități.
În Europa, această strategie s-a încercat în Muntenegru, țară care a primit un miliard de dolari să-și facă o autostradă. Lucrarea a fost concesionată tot către firme de construcții chinezești. Autostrada nu a fost nici măcar în parte finalizată, dar banii au dispărut cu complicitatea fostului premier corupt al Muntenegrului. Țara balcanică a intrat în incapacitate de plată și, conform contractului, ar fi trebuit să-și cedeze Chinei portul strategic Bar. Pentru a evita o asemenea catastrofă, Uniunea Europeană s-a implicat și a acordat Muntenegrului un credit avantajos, ca să poată achita datoriile împovărătoare, la dobânzi uriașe, către chinezi.
