Comportamentul pe front al noilor recruți „mobilizați parțial” de teroristul planetar Vladimir Putin, cu care speră să-i „denazifice” pe ucraineni, s-a dovedit a fi absolut catastrofal. Fără vreo experiență în conflicte militare de asemenea anvergură, aceștia au căzut pur și simplu ca spicele în confruntarea cu apărătorii lui Zelenski.
Dintr-o companie de 100 de așa-ziși „războinici”, au mai rămas doar 8! Speriați, ocupanții de ocazie au fugit în cea mai apropiată pădure, unde s-au ascuns o vreme îndelungată fără a avea acces la apă, mâncare sau căi de comunicare.
Informațiile sunt raportate pe site-ul postului de televiziune Canal 24 din Kiev. Sursa credibilă provine din cadrul serviciilor speciale ucrainene (SBU).
Cei mai mulți dintre „pacificatori” au murit din cauza lipsei de pregătire și a atitudinii criminale a Comandamentului, care i-a aruncat în luptă ca pe o „carne de tun”.
Dezastrul din tabăra „pifanilor” putiniști a avut loc în regiunea Herson: pe 23 septembrie, chiar în prima zi a mobilizării, au fost chemați la comisariatele militare, iar pe 25 au ajuns în Ucraina (aduși prin Crimeea ocupată), unde și-au și găsit sfârșitul.
„Putin și anturajul său au luat decizia fermă de a lupta până la ultimul rus, în timp ce reprezentanții societății ruse merg în tăcere la comisariatele militare”
Mii de morți din prima zi. „Din momentul anunțului mobilizării «parțiale» a lui Putin în Rusia, câteva mii de «chmobici» (soldați «standard» ruși – n. red.) au murit deja. Cei mai mulți au pierit din cauza lipsei de pregătire și a atitudinii Comandamentului față de ei, fiind considerați «carne de tun».”
S-au dus la „concertul” lui Kobzon. „Cu cât Comandamentul rus îi transfera pe mobilizați în cele mai fierbinți zone ale frontului, cu atât mai mulți moscoviți «proaspeți» mergeau la concertul lui Kobzon.” (Se face referire la Iosif Davidovici Kobzon, cântăreț pop sovietic și rus, fost deputat din partidul Rusia Unită al lui Putin, „erou” al autoproclamatei Republici Populare Donețk în 2015, „erou al muncii” în Federația Rusă în 2016, laureat al Premiului de Stat al URSS în 1984 și al Premiului Lenin în 1976. A decedat în 2018 – n. red.)
Luptă până la ultimul. „În ciuda acestei tendințe complet de înțeles, liderii invadatori nu au încercat să corecteze situația. Putin și anturajul său au luat decizia fermă de a lupta până la ultimul rus, în timp ce reprezentanții societății ruse merg în tăcere la comisariatele militare. Din această cauză, atitudinea comandanților și a statului însuși față de mobilizați, ca oameni de mâna a doua, s-a întărit.”
„În primele ore de la sosirea pe front, unitatea a suferit pierderi: 5 bărbați au fost uciși de un obuz, iar alți 3 au fost răniți”
Apărare „întărită” cu mobilizați de ocazie. „Un exemplu viu în acest sens poate fi situația care s-a întâmplat în regiunea Herson. Pentru a întări apărarea pe flancul drept, Comandamentul a trimis o companie de 100 de militari mobilizați într-una dintre zone. Toți au fost chemați la comisariatul militar pe 23 septembrie, iar deja pe 25 se aflau în Ucraina.”
Trimiși în prima linie cu 3 încărcătoare. „A doua zi după sosirea lor din Crimeea au fost duși direct în prima linie, unde li s-a spus să «țină fiecare metru de pământ». Dar, în același timp, le-au lăsat 50 de rații uscate, o cantitate mică de apă și 3 încărcătoare cu cartușe pentru fiecare. «Chmobicilor» li s-a promis că tot ce este necesar va fi adus în viitorul apropiat, dar – desigur – acest lucru nu s-a întâmplat.”
Lichidați în primele ore. „Deja în primele ore de la sosirea pe front, unitatea a suferit pierderi: 5 bărbați au fost uciși de un obuz, iar alți 3 au fost răniți. Nu au avut nicio comunicare cu Comandamentul, așa că nimeni nu a venit să evacueze răniții. Au murit în câteva zile.”
„Drona lor zbura permanent deasupra celor care au supraviețuit, dar nimeni nu a fost trimis să-i ajute”
Pe unii i-a salvat fuga. „Pe 27 septembrie, doar 40 din 100 de «chmobici» au rămas în viață, iar pe 28 septembrie, numărul ocupanților a fost redus la 8. Au fugit în cele mai apropiate fâșii de pădure și s-au ascuns multă vreme în «zona gri» – fără apă, mâncare și comunicare.”
Drona i-a filmat, dar comandanții i-au abandonat. „În unele locuri, invadatorii au făcut ieşiri la locul de desfăşurare, pentru că se aşteptau să vină cineva să-i salveze. Cu toate acestea, au fost «uitați». Comandanții ruși nu au putut să nu știe ce s-a întâmplat cu compania, pentru că drona lor zbura permanent deasupra celor care au supraviețuit. Nimeni nu a fost trimis însă să-i ajute pe invadatori. Cel mai probabil, ofițerii au considerat pur și simplu că nu are rost să irosească atâta combustibil prețios de dragul câtorva mobilizați «parțial».”