În ţara asta nu ştiu cum se face, dar toate morţile-s fireşti. Toţi mor numai de moarte bună şi nimeni nu e vinovat de nimic, decât poate victima însăşi.
Recent, o fetiţă de 13 ani a fost găsită fără suflare în clădirea părăsită a hotelului „Naţional”. Şi, deşi nu i s-a făcut încă nicio expertiză, poliţia a declarat că aceasta nu avea leziuni pe corp decât de la căzătura de la înălţime. Ni se sugerează, așadar, că respectiva copilă s-a dus acolo aşa, pur şi simplu, singură, fiindcă n-a găsit în tot Chişinăul alt loc mai bun pe unde să se plimbe.
Aceste afirmaţii îmi amintesc de un băieţel care, atunci când i-am făcut observaţie că a îmbrâncit-o pe prietena lui, mi-a zis nevinovat, ca şi cum n-a avut niciun martor: „Păi, n-am împins-o eu, s-a împins singurică”.
Aşa pare să se fi întâmplat şi cu această elevă – s-a împins singurică de la înălţime, când, de fapt, se ştie că tinerii din ziua de azi, chiar dacă merg prin astfel de locuri părăsite, o fac întotdeauna în gaşcă.
Dar, la noi, din păcate, căutarea adevărului presupune prea mult efort. Exact ca şi în cazul Cuciuc. Toată lumea a bănuit încă de la bun început că Andreei i s-a turnat ceva în pahar, dar nu i s-a efectuat nicio expertiză toxicologică. Ori i s-o fi făcut, dar nu pentru urechile noastre.
Fiindcă în timp ce pe străzile oraşului se plimbă destui infractori şi vânzători de droguri, ni se induce impresia că trăim într-o societate unde toată lumea-i bună şi onestă, iar moartea, dacă vine, vine frumos. Adică, aceasta fiind din fire o doamnă politicoasă şi cumsecade, ca şi toţi politicienii noştri, înainte de-a te vizita, îţi dă mai întâi de toate un telefon şi te întreabă: „Alo, domnu’, vrei să mori?”.
Dar adevărul pân’ la urmă-i altul. În ţara asta se fură, se ia mită, se droghează şi chiar se omoară. Iar când vine vorba să-i caute pe infractori, aceştia se ascund ba într-o poveste, ba în alta, ba povestea se rescrie, ca până la urmă să rămână tot victima de vină. Fiindcă, na, aşa-i la noi, ne tot împingem singuri…
