În anul 1953, la 5 martie, murea Iosif Vissarionovici Stalin, considerat unul dintre cei mai sângeroși și brutali criminali din istoria umanității.
Încă de la început, Stalin și-a eliminat fizic tovarășii de Revoluție Bolșevică, dovedind sete de putere și viclenie. Cazul lui Lev Troțki este definitoriu. Partener, apoi rival al lui Stalin în ascensiunea spre putere, Troțki e nevoit să se refugieze în Mexic, pentru a scăpa cu viață. Totuși, la ordinul personal al lui Stalin, Lev Troțki este ucis cu un piolet de alpinism, de către un agent.
Lev Troțki, pe patul de spital, după asasinat
Frica nebună a lui Stalin de a nu pierde puterea s-a concretizat în suspiciune permanentă față de oricine avea neșansa de a-i fi în preajmă. A trimis în fața plutonului de execuție și în Gulag o mare parte din propria familie, dar și colaboratori, politicieni și generali. Cei care l-au cunoscut îndeaproape, suficient de norocoși pentru a scăpa cu viață, l-au descris pe Stalin ca fiind inteligent, dur și sadic, bântuit de frica trădării.
Iosif Vissarionovici Stalin
Chiar dacă era absolvent de Seminar Teologic Ortodox, Iosif Stalin nu era animat de sentimente creștinești, dimpotrivă. Domnia sa asupra URSS a fost un tăvălug ce a lăsat în urmă peste 30 de milioane de morți, dintre care 8 milioane de ucrainieni. Curajul sau imprudența de a te împotrivi regimului comunist sovietic îți aducea glonțul ori Gulagul, prima variantă fiind preferabilă, scurtând suferința. Zeci de mii de ordine de execuție au fost semnate de însuși Stalin, omul lucrului “bine făcut”. Chiar dacă milioane de vieți s-au frânt sub cizma stalinistă, istoricii dovedind cu documente din arhiva URSS natura criminală a “prietenului popoarelor”, există tendințe îngrijorătoare în Rusia contemporană.
Depunere de coroane, cu onor militar, la statuia lui Stalin, în timp ce un om îngenunchează, făcând semnul crucii
Stalin a rămas în conștiința multor ruși ca fiind cel care a dat Rusiei măreția pe care o merită. Genocidul stalinist e trecut cu vederea, minimalizat și aruncat în derizoriu. Unii îi atribuie lui Stalin aura sfințeniei, de om providențial, al cărui loc este, desigur, în icoane. Ironia face ca Stalin să fi executat și trimis în Gulag sute de episcopi și mii de preoți ortodocși.
Stalin și Gulagul Sovietic
Biserica Ortodoxă Rusă s-a dezis de astfel de gesturi iconografice, calificându-le drept “eretice”, fără legătură cu poziția oficială a Patriarhiei Moscovei, care a calificat regimul stalinist drept “criminal și subuman.”
Dincolo de șocul pe care-l provoacă chipul lui Stalin în icoană, rămâne întrebarea: “Cum e posibil?”. E de neconceput. Și totuși… În aproape toate țările foste comuniste, căderii dictaturii i-a urmat degringolada specifică prăbușirii unui colos cu picioare de lut. Eșalonul doi – în cazul Rusiei, KGB-ul – a preluat puterea, transformând țara în stat oligarhic, mafiot. Economia a fost distrusă, milioane de șomeri au apărut, iar sărăcia a făcut ravagii. De aici, nașterea regretului pentru statul comunist, care “purta de grijă”.
Între libertate și umplerea burții, oamenii o vor alege mereu pe a doua. Ideea de comunism ca ideologie criminală, care a ucis zeci de milioane de oameni, se estompează, rămânând imaginea fabricilor, a armatei puternice și a unei țări glorioase. Stalin nu mai e criminal, ci salvator, trimis de Dumnezeu să salveze Maica Rusie, care acum sângerează.
“Sfântul Stalin” primește povățuire de la sfânta Matroana
Somnul rațiunii naște monștri, iar necunoașterea temeinică a istoriei naște apetit pentru criminali. Să sperăm că “icoana lui Stalin” va rămâne ceea ce este, un aspect deviant al unei societăți în derivă, și nu premisa rescrierii aceleiași vechi istorii, dar cu criminali noi.
Stalin și Putin reprezentanți în “icoane”
(Paul Palencsar este teolog ortodox, jurnalist şi realizator de film documentar)
Era insusi diavolul! Cat de mult si indelung poate fi spalat creierul unui popor?