La ora 15.05, maşina-radar a Miliţiei Târgovişte, cu „odiosul” şi „sinistra” pe bancheta din spate, părăsea oraşul Târgoviște prin comuna Ulmi. Încă un prilej de reverie pentru Nicolae Ceauşescu, care fusese arestat într-o casă conspirativă din Ulmi la 15 ianuarie 1936, pe când avea 18 ani.
De atunci trecuseră aproape 54 de ani, dar Ceauşescu n-a uitat niciodată casa lui Ion Olteanu, de unde fusese „ridicat” de jandarmul local. După cum n-a uitat nici casa lui Gheorghe Dumitrache, tovarăşul său de ilegalitate, de proces şi de arest la Doftana. Spre familia Dumitrache se îndreptau speranţele Elenei cu o oră în urmă, când – în maşina lui Petrişor Nicolae – îi vorbise soţului ei de “soluţia Ulmi”.
Dar acum totul părea năruit. Şi totuşi, ascuns pe bancheta din spate, cu o căciulă de miliţian pe cap, Ceauşescu a căutat să prindă cu privirea, din fuga maşinii, casa atâtor amintiri în alb şi negru.
„Hai să ne ascundem în tancul ăla!”
Înainte de a începe aventura cu Ceauşeştii, sergentul-major Ion Enache – în calitate de miliţian la circulaţie – avusese de dirijat o coloană de tancuri spre Bucureşti. Era dimineaţa aceleiaşi zile, în jurul orei 8.00. Blindatele se deplasau din unitatea militară de la Teiş, ca urmare a ordinului dat de generalul Vasile Milea. Înainte de a se sinucide, ministrul Apărării ordonase ca o coloană de tancuri să vină spre Capitală pentru a reprima demonstraţiile şi a apăra sediul CC al PCR.
Câteva ore mai târziu, situaţia era schimbată radical. Povesteşte Ion Enache: „Din coloana de tancuri pe care o dirijasem de dimineaţă spre Bucureşti, unul rămăsese în pană, pe dreapta, la ieşirea din Ulmi. Ceauşescu a spus să oprim aici, să intrăm în tanc şi să stăm acolo. A zis: «Hai să ne ascundem în tancul ăla!». I-am spus că nu se poate, că mergem mai departe. N-a mai zis nimeni nimic”.
Cum le întoarce viaţa! Dimineaţa, sergentul-major Ion Enache dirija tancurile trimise să-l apere pe Ceauşescu. După-amiază, acelaşi Enache îl avea pe Ceauşescu în maşină, fără a şti exact care e statutul acestuia: arestat sau protejat?! Iar Ceauşescu însuşi insista să se ascundă într-unul dintre tancurile care nu mai apucaseră să-l apere la sediul CC sau să-l evacueze din Capitală.
Ion Enache reia firul povestirii: „Am vrut să intru în pădure la Ilfoveni. Era bariera pusă. Am mers mai departe şi am intrat pe un drum de legătură între DN 71 şi DN 711. Era şi mai retras. Acolo am mers mai încet. Am oprit, am fixat mai bine capota, că tot flamba. Pe drum mergeam cu mâinile scoase pe geam, făcând semnul victoriei, că aşa făcea toată lumea. Ceauşeştii se uitau speriaţi, dar înţelegeau care-i situaţia. Sigur că pentru ei numai victorie nu era…”
Ce şoc trebuie să trăit cei doi fugari! Victoria românilor era înfrângerea lor. Iar pe fondul alienării de-o clipă, Ceauşescu s-a trezit că-i fuge mâna dreaptă, într-un gest incontrolabil la capătul căruia se iţeau două degete răşchirate în „V”… Victorie! Dar braţul fleşcăit, de om bătrân, s-a repliat rapid, parcă ruşinat, în mâneca paltonului gros. Iar bătrânul acela disperat s-a cuibărit şi mai mult în poala Elenei, care-l mângâia ca pe un copil…
Ion Enache: „Când am intrat pe drumul acela secundar, se vedea ferma de vaci de la Negraşu. Ceauşescu a zis să mergem acolo, că e fabrica de zahăr de la Răcari. Mi-am dat seama atunci că ştie foarte bine zona. Că dacă mergeam un pic mai departe, acolo era fabrica. Am intrat în Racoviţa. Acolo, Ceauşescu zice: «Hai să ne oprim la o casă, că or mai fi şi oameni buni, care ne primesc». Am zis că nu se poate. Şi am mers mai departe. Am trecut DN 711 şi mă gândeam încotro s-o apucăm. Zic: «Să mă orientez de un loc mai retras». Am intrat pe un drum lăturalnic şi ne-am oprit în spatele unei mlaştini, aproape de un deal. Mai aveam un pic şi intram în satul Răţoaia”.
Maşina condusă de sergentul-major Ion Enache nu a ajuns întâmplător în zona Răţoaia. Sugestia de a o apuca în acea direcţie i-a aparţinut plutonierului Constantin Paise, care era de loc din comuna Caragiale, situată în apropiere.
Cursa Târgovişte – Răţoaia
- Plecarea: 22 decembrie, ora 14.50 (Protecţia Plantelor)
- Sosirea: 22 decembrie, ora 15.25
- Durata: 35 de minute
- Distanţa: 40 de kilometri
- Viteza medie: 68 km/oră
- Maşina: Dacia 1300 (maşina-radar a Miliţiei), culoare albă, nr. 1-DB-4112
- Șofer: sg.-maj. Ion Enache
- Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, plt. Constantin Paise
– Va urma –
–––––––––––––––––
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/
Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.
––––––––––––––––––
Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: redactia@ziaristii.com și le veți primi prin poștă sau curier.
