După deceniul Iohannis, un președinte-om ne uimește. Suntem extaziați doar pentru că Nicușor Dan își aduce fetița la învestire sau răspunde la toate întrebările jurnaliștilor. De altfel, atitudini normale, într-o democrație funcțională.
Precedentul locatar de la Cotroceni a deformat percepția publică asupra președintelui și Președinției. Zece ani, s-a purtat ca un taur printre vaci docile, pe o pășune cât o țară. Paltonul aruncat cu ură pe cupola mașinii dă măsura mandatelor sale prezidențiale, presărate din belșug cu avioane de lux și parvenitism deșănțat.
Doar în al doilea mandat, Klaus Iohannis a cheltuit, de la bugetul de stat, 15 milioane de euro. Iar asta numai pentru închirirea de avioane private. Spre deosebire, Nicușor Dan a călătorit recent la Varșovia cu avion de linie (e drept că încă nu intrase în mandatul de președinte). Cum ar veni, s-a amestecat cu prostimea, de care sasul nostru sibian fuge ca dracul de tămâie.
Ca batjocura prezidențială să fi fost completă, dar și ca plebea să se fi simțit mai plebe, dulapul prezidențial și-a secretizat singur cheltuielile. Cum ar veni, le-a trecut la secret de stat. Iohannis nu doar a adus înapoi la putere PSD-ul, ci și spectrul președintelui-zeu, căruia mușchii feței nu-i trădează sentimente sau empatie. El este, iar asta e de-ajuns.
A fost un deceniu de tăcere complice a Cotroceniului, mut la fenomenul corupției transpartinice sau la degradarea statului de drept. După Iohannis, România a rămas în picaj, doar o minune făcând să nu ne izbim de fundul prăpastiei.
Asta a primit acum Nicușor Dan, care trebuie să dreagă un deceniu de crâncenă nesimțire iohannistă. Atât de crâncenă, încât dulapul din Sibiu nu a catadicsit să se prezinte la învestirea noului președinte. Nici să transmită un mesaj de felicitare. Măcar atât putea face, din respect pentru poporul care i-a plătit facturile astronomice de parvenit.
Din primele clipe, Nicușor Dan schimbă paradigma prezidențială. Chiar dacă nu pare, e enorm. Se comportă firesc, râde degajat și e uman. Știu, după deceniul Iohannis, e prea mult dintr-o dată. Dar ne vom obișnui.
Succes, Nicușor! Pentru că succesul tău e al nostru!
***
Deja, mulți se întreabă dacă Nicușor Dan nu e o dezamăgire uriașă în devenire. Deși extrem de prematură, e o temere firească, după alte două imense dezamăgiri trăite în istoria postdecembristă a României: Emil Constantinescu și Klaus Iohannis. Și într-unul, și în celălalt, românii și-au pus speranțe greu de exprimat în cuvinte. Amândoi au fost întâmpinați precum Mesia intrând în Ierusalim. Cine a uitat, poate viziona imagini din epocă, pe YouTube. Emulația populară urca până la cer. Părea că se naște România democratică, meritocratică și prosperă.
N-a fost să fie, iar șocul a fost pe măsura unui cutremur de 10 grade pe scara Richter. Toate speranțele s-au prăbușit. De acolo ni se trage. Suntem atât de fripți, încât și iaurtul pare fierbinte. Ne temem că o nouă dezamăgire va fi și ultima. Inimile noastre vor face implozie și vom plonja, definitiv, în abisul resemnării.
Ne e drag Nicușor. Și doar pentru că ne-a scăpat de Simion și gașca sa de neolegionari putiniști. A făcut totul, fără încă să facă nimic. Ne-a salvat democrația. Doar că totul ăsta nu va mai ajunge. Noul președinte va trebui să livreze. Românii vor se vor privi critic la epoca Nicușor, cum fac cu cea a lui Iohannis. Abia atunci începe greul.
Nicușor Dan nu e perfect, dar recunoaște. Pe Dâmbovița, e enorm. Nicușor nu fură. Inutil să spun, e nemaiauzit pe-aici. A scos Primăria Capitalei din faliment. Adică, face și treabă. Asta după ce a luptat pentru clădirile istorice ale Bucureștiului și împotriva mafiei imobiliare.
Nicușor Dan e suma unor calități extraordinare, dublate de inteligență chirurgicală. E matematician de Sorbona. Dacă la asta adăugăm și o echipă de profesioniști incoruptibili, obținem vindecarea României. Lent, dar sigur.
Sper că Nicușor va alege oameni potriviți, dintr-un ocean de rechini. E timpul să privim mai puțin spre trecutul traumatic și mai mult spre viitor. E singura cale spre un prezent așa cum ni-l dorim.
***
Plângeți, oameni buni! Zice guru Călinuț că pleacă înapoi în dimensiunea ezoterică. N-am fost vrednici să-i pupăm mâinile și nădragii roșii. Niciun profet nu e bine primit în patria lui. Puteam avea industria calului, dar nu s-a vrut. O să plângem în pumni. Așa ne trebuie!
Adio, Căline! Adio, Rusie dragă!
Să ne revedem când te-oi chema eu. Sau când te-or duce cu duba la Jilava.
La Romexpo e loc să reconstruim Velodromul Regal cum a fost.
Simion nu mai adus caii…
Simion nu a mai adus caii…