Trei mari vinovaţi există pentru bătaia de joc din Diaspora: Teodor Meleşcanu (ministrul de Externe), Carmen Dan (ministrul de Interne) şi Natalia Intotero (ministrul Românilor de Pretutindeni).
Toţi trei aveau răspundere DIRECTĂ pentru facilitarea accesului la vot, dar ziua de 26 mai a arătat că n-au făcut, de fapt, nimic. Dimpotrivă, neglijenţa sau chiar premeditarea lor i-a costat un supliciu imens şi umilinţe fără egal pe românii din afara ţării.
Dar cu toate acestea, nu numai că nu vor să-şi dea demisia, ba chiar vor să revină pe cai mari. Este cazul Nataliei Intotero, care şi-a dat demisia din fruntea Ministerului Diasporei ca să candideze la europarlamentare, n-a fost votată, iar acum vrea să revină ministru după ce n-a mişcat un deget în favoarea românilor din străinătate.
Nici măcar nu fac diferenţa între cuvinte…
Partea proastă e că oamenii ăştia nu înţeleg nici gravitatea, nici ridicolul situaţiei.
Bunăoară, Carmen Dan s-a repezit ieri seară să facă ditamai tam-tam că ea nu-şi dă demisia. Dacă ar fi fost atentă la exprimare (şi un ministru are în fişa postului obligaţia profesională de a fi clar în intervenţi şi atent la detalii), ar fi aflat că preşedintele nu i-a cerut să-şi dea demisia, ci a cerut „demiterea” ei. Adică, să fie dată afară din Guvern de Viorica Dăncilă. Iată declaraţia lui Iohannis:
Cei care nu au organizat corespunzător sau chiar au organizat intenționat prost aceste alegeri, trebuie să plătească cu funcția. Atenție, vorbesc de urmarea politică. Că ulterior se găsesc și alte probleme, este o chestiune pe care o vom discuta după ce există prima analiză. Așadar, fiindcă nu au știut să își dea demisia de onoare, solicit demiterea imediată a ministrului de Externe și a doamnei ministru de Interne. Imediat însemnând imediat!”
Cum însă Carmen Dan are pe conştiinţă măcelul din 10 august, pe care l-a girat în numele lui Liviu Dragnea, nu s-a grăbit să fie atentă la nuanţe. Şi a făcut circ pe tema „demisiei” sale pe care preşedintele nu i-a cerut-o pentru că oricum i-o cerea degeaba. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
Declaraţia lui Carmen Dan
„Nu e supriză că domnul preşedinte îmi cere demisia. Nu e prima dată şi e de notorietate această idee fixă. Politic, îi răspund că nu mă impresionează astfel de cereri urgente, chiar dacă acestea sunt dublate de riscul unor dosare penale. De fiecare dată o demisie din funcţie o voi depune numai atunci când partidul din care fac parte mi-o va cere. Am discutat cu doamna prim-ministru după ce am ascultat declaraţia preşedintelui şi mă văd nevoită să-l dezamăgesc: nu îmi voi da demisia nici imediat, nici imediat”
fa Carmen crede că vorbește cu vre-un golan de-al ei .