Deși pare că Diana Iovanovici-Șoșoacă a fost sancționată de Curtea Constituțională prin eliminarea din cursa prezidențială, în realitate ea a fost recompensată.
În sondajele de opinie se clasa a 6-a, așa că mică era probabilitatea de a intra în turul doi; și mai mică aceea de a deveni președinte al României, în afară de restaurantul în care și-a pus singură marșul.
Odată cu eliminarea ei din această competiție, partidul i-a fost practic relansat în cursa pentru parlamentare, pentru că i s-a consolidat o componentă pe care ea a accesat-o mereu, dar care se cam tocise odată cu dobândirea mandatului de europarlamentar: statutul de victimă a sistemului politic românesc.
Expulzarea din sala Parlamentului European a dovedit prin contrast (dacă mai era nevoie) faptul că Șoșoacă a fost o privilegiată a sistemului politic românesc, ce a lăsat-o să facă ce vrea, până la a compromite și întâlnirea președintelui Zelenski cu parlamentarii români. Cine să mai creadă că este un politician antisistem? „SOS!”, a strigat Șoșoacă – și Curtea Constituțională a auzit-o și a salvat-o, oferindu-i o poartă nouă la care să-și strige putinismul.
Cum s-a ajuns aici? Este evident că gestul a fost făcut de secția „constituțională” a PSD, în conivență cu reprezantantul UDMR (probabil că și așa apar voturi pentru UDMR în secțiile de votare din Moldova în care nu există niciun cetățean de etnie maghiară, lucru devenit deja tradiție).
Dacă listele Dianei Șoșoacă nu au fost în regulă (adică au avut semnături false), de ce nu au votat toți judecătorii la fel în fața acestei evidențe? În mod normal, în perioada următoare, Șoșoacă ar trebui să se dezlănțuie împotriva lui Marcel Ciolacu. În mod normal. De urmărit!
De ce instituțiile statului, de la Parlament la Justiție, nu au sancționat-o până acum pe Șoșoacă? Pentru că ea a servit PSD așa cum servea și Vadim Tudor, iar deblocarea cercetărilor penale (cel puțin pentru episodul cu jurnalista Lucia Goracci și pentru împiedicarea măsurilor din pandemie în județul Iași) ar fi eliminat-o în mod real din viața politică, ceea ce ar fi fost o pierdere. De aceea, s-a găsit momentul unei eliminări întru relansare, pentru că eliminarea o vizează pe Șoșoacă, nu partidul său (abia scăpat de la desființare de către ANAF). Candidata Șoșoacă „a murit”, trăiască Partidul SOS România!, adică varianta juridică a Dianei Șoșoacă. Sufrageria politică a lui Șoșoacă are de-acum șanse reale de a intra în Parlamentul României, unde-și va dovedi pe deplin utilitatea la realizarea unei majorități parlamentare. Aceea care trebuie!
Explicația de top ce a apărut în presă și pe rețele a fost aceea că Șoșoacă a fost eliminată pentru ca Marcel Ciolacu să intre în turul 2 cu Simion, așa cum Iliescu a intrat în turul 2 cu Vadim Tudor și așa cum Iohannis a intrat cu Dăncilă. Schemă veche, dar situația este nouă. În sondaje, Simion este dat pe locurile 3 și 4, iar eliminarea Dianei Șoșoacă nu este o garanție că voturile ei se vor răsturna în coșul acestuia.
Eliminarea Dianei Șoșoacă va produce, însă, schimbări în terenul de joc al prezidențialelor, pentru că emoțiile dau peste cap calculele. Marele dușman al lui Ciolacu este Geoană, pentru că ia atât din vechiul bazin electoral al PSD, cât și din altele, mulți votanți apreciind experiența sa politică. Însă, după cum s-a văzut, nu are suficientă experiență care să-l salveze de propria natură (după cum observase și Ion Iliescu) și de relațiile toxice care au început să iasă la iveală. S-ar putea să mai strângă ceva voturi ca urmare a valului anti-PSD generat de decizia CCR, dar acestea nu-l vor face președinte, ci-i vor crea probleme lui Ciolacu.
Ciucă nu va intra în turul 2, rămânând pentru alt post „în slujba țării”. Ciolacu deja îl momește cu funcția de premier, deși s-ar putea să se aleagă cu gaura covrigului. Ambii, desigur. Pentru că pe Ciolacu îl paște valul anti-PSD ce se ridică în urma deciziei CCR. Rămâne de văzut dacă PNL va accepta să fie atins de acest val, făcând blat cu PSD ca până acum, sau dacă se va rupe de acesta și va căuta noi alianțe.
Ajungem, astfel, la al doilea dușman al lui Ciolacu: o posibilă alianță a USR cu PNL și, în final, cu Forța Dreptei și aliații săi. Dacă cele trei grupări ar reuși să se așeze la aceeași masă, ar putea să susțină un candidat redutabil în competiția cu Ciolacu. Dacă!
Deși în mass-media s-a creat impresia că jocurile au fost deja făcute, cu asigurarera unui candidat bun pentru Ciolacu, eu consider că jocurile abia de acum încep. Ciolacu stătea mai bine înainte de decizia CCR: deja îi oferea lui Ciucă funcția de premier, iar USL 2 lucra pentru amândoi. Or, lucrurile s-au complicat odată cu aceast „dar” de la CCR, ce a stârnit un justificat val de revoltă. Spune-le oamenilor că votează greșit, dar nu le lua acest drept!
Prezența Dianei Șoșoacă în cursa pentru prezidențiale nu schimba cu nimic trendul competiției – tandemul Ciucă-Ciolacu părea să se eternizeze, așa cum a părut și cuplul Ponta-Antonescu; abia eliminarea ei de către CCR s-a lansat competiția; nu e o dovadă că jocurile sunt făcute, ci că jocurile de până acum au fost desfăcute.
Eliminarea în acest fel a unui candidat minor, detestat de majoritate, a ridicat un val de nemulțumire major, ce va duce la refacerea calculelor electorale. Un om precum Ciolacu, crescut doar din înțelegeri în culise, nu va înțelege că amănuntul „electorat” îi poate încurca socotelile.
Suntem abia la premize (deci, departe de a putea formula concluzii), în acest moment putem doar identifica anumite coordonate pe care trebuie să le urmărim: pentru Ciolacu urmează o campanie mai grea decât a crezut, iar pentru partidele democratice, altele decât PSD, apare necesitatea unei alianțe – PNL și-a compromis demult statutul de alternativă la PSD. Simion este singurul care va rămâne la locul lui.
De fapt, o concluzie putem formula: Șoșoacă nu a fost sancționată, ci premiată.
