Doru Oprea (42 de ani) e unul dintre miile de antreprenori care s-au străduit să reușească în România. A deschis o firmă, a adus turiști străini, și-a plătit la timp taxele și a făcut tot posibilul să reziste, de-a lungul anilor, a avalanșei de schimbări fiscale care i-a trimis pe alții în faliment. Până pe 10 august 2018.
Protestul din vara trecută i-a schimbat viața pentru totdeauna. „Țara pe care am dorit să o salvez a decis să mă împuște. La propriu.“, a scris el atunci pe Facebook. O grenadă cu gaz lacrimogen, despre care jandarmii spun că nu e periculoasă, i-a intrat în picior. A urmat operația la Spitalul Universitar de Urgență, obligatoria infecție intraspitalicească, recuperarea la părinți, lângă Timișoara, și, apoi, plecarea în Franţa. Şi-a deschis rapid o afacere în turism, domeniul în care avea 20 de ani de experienţă.
Într-o țară care nu suferă de pe urma infrastructurii și este, an de an, una dintre principalele destinații de turism ale lumii, încă e loc pe piață. „Am decis să replic, pur și simplu, ceea ce făcusem în țară. Știam istoria Franței, sunt pasionat de istorie. Așa că în maximum două săptămâni am creat traseele: Normandia, Valea Loarei, castelele… În câteva zile ne-am pus la punct, am dat drumul la firmă. Iar de patru luni fac turism în Franța. Aducem aici americani și australieni.“
Deschiderea firmei nu a fost deloc complicată. Investiția a fost de câteva mii de euro. Cea mai mare parte din bani a fost comisionul firmei care s-a ocupat de acte. Taxele către statul francez sunt simbolice.“
Visurile din tinerețe privind primul milion de euro nu s-au stins. S-au mutat în Franța. „Am luat domeniul visitfrance.tours, am dat drumul la site, pagina de Facebook, Instagram, tot… Având 20 de ani de experiență în spate, a fost ca și cum aș fi avut un pachet Lego: în cinci minute, am făcut jucăria. Încă de la început, din 2010, am visat afacerea de un milion de euro. M-am apropiat de o jumătate de milion, dar cam atât. Marja de profit e între 10 și 20%, nu e prea mult. Din păcate, mediul economic din România nu-ți prea permite să ajungi milionar. Din nefericire, oricât ai munci, la noi, la un moment dat te blochezi, nu reușești să te dezvolți. Accesul la credite e dificil, dacă băncile au tot timpul la îndemână un client mare, statul. Iar dacă nu ai capital, e foarte dificil să crești.“, spune el.
Primii angajați ai firmei franceze a lui Doru Oprea sunt români. „În suburbia Parisului unde m-am instalat, e o comunitate mare de români. Ne-am tot întâlnit, măcar o dată la două săptămâni.“
Niciunul nu-și face planuri să revină. „Astăzi, așa aș spune și eu, că nu mă voi întoarce. Dar știu eu ce se va întâmpla peste 10-20 de ani? Dacă m-ar fi întrebat cineva, în urmă cu un an, dacă voi emigra în Franța, probabil că aș fi răspuns: «Nu!»“
În ce condiții ar reveni, totuși? Doar dacă s-ar întâmpla ce a visat când avea 13 ani, iar în România era Revoluție. Numai că au trecut 30 de ani de atunci, iar visul de a avea „o țară ca afară“, vorba cântecului, cu autostrăzi, infrastructură, pare tot mai improbabil. „Nu-mi mai fac mari speranțe ca în următorii 20 de ani să se schimbe radical fața României. În ultimii 30, statul nu a fost în stare nici măcar să lege Transilvania de Moldova printr-o autostradă. Dacă s-ar fi făcut, ar fi venit și investițiile, iar oamenii nu ar mai fi fost dependenți de tot felul de promisiuni electorale.“
Sursa: NewMoney.ro
