A nu mânca pentru a „înfometa” tumora. Această idee, foarte radicală, contribuie la un anumit succes pe care îl are „postul” în rândul pacienților atinși de cancer. Mai mult, practica se dezvoltă în unele țări de mai mulți ani în scopul de a preveni sau de a vindeca boli, printre care diabetul sau hipertensiunea. Care este adevărul și ce spun cele mai noi studii ale oamenilor de știință?, scrie Digi24.ro.
Canalul Arte a redifuzat anul acesta un documentar de succes, Postul, o nouă terapie? Filmul lui Thierry de Lestrade și Sylvie Gilman nu este un manifest militant, ci o anchetă solidă, care datează din 2011.
În țările occidentale, cazurile de diabet, hipertensiune, obezitate, cancere s-au înmulțit și consumul de medicamente explodează. Există oare o altă cale de tratament? În Rusia, Germania și Statele Unite, medicii și cercetătorii studiază efectele uimitoare ale postului asupra pacienților. De o jumătate de secol, în aceste trei țări medicii și biologii explorează și această cale. Reputat pentru sursa sa de apă termală, sanatoriul Goriacinsk din câmpia siberiană este cunoscut și pentru centrul său în care se ține post, înființat în 1995. Bolnavi de astm, diabet, reumatism, alergii, pacienții, bine monitorizați, nu înghit nimic altceva decât apă, timp de 12 zile în medie, dar cura se prelungește adesea pentru trei săptămâni. După dureroase crize de acidoză la început, ei se simt mai bine și două treimi dintre ei constată că simptomele le-au dispărut după una sau mai multe cure. Tratamentul se bazează pe 40 de ani de studii științifice, care au demarat în era sovietică. În paralel, medicii și cercetătorii din Occident au săpat și ei în acest filon. De pildă, în Germania, la clinica Buchinger, pe malul lacului Konstanz (Bodensee), sunt tratați bolnavi cronic tot prin post. La fel, în Statele Unite, Valter D. Longo, profesor de biogerontologie la Universitatea Califronia, studiază efectele postului asupra șoarecilor atinși de cancer.
Cu ajutorul unor infografii foarte clare, filmul explică bulversările complexe care se produc în organism în momentul postului. În mare, el reînvață să trăiască din rezervele sale, un reflex atavic, care îl purifică și îl face mai puternic. Pe cât de eficientă pe atât de tulburătoare, demonstrația lui Sylvie Gilman și Thierry de Lestrade invită la reevaluarea abordării noastre față de boală și tratament. După modelul bolnavilor de la Goriacinsk, care devin mai încrezători după ce au trecut de proba postului, descoperim un corp mai rezistent decât îl credeam, o realitate menită să ne dea încredere.