Articol publicat de regretatul scriitor basarabean Nicolae Dabija (1948–2021) pe 27 noiembrie 2014.
Zilele trecute, Fondul „Opinia Publică” din Moscova a efectuat un sondaj cu următoarea întrebare: „E posibilă repetarea represiunilor staliniste?”.
48% dintre cei chestionați au răspuns: „Da”.
Dar lucrul cei mai grav e că 16% au justificat crimele comuniste.
După cum vedem, şi ruşii se tem de ruşi.
Acest popor certifică manualele de istorie, este imprevizibil. Sau, cum ar zice poetul Tiutcev, „cu mintea (cu logica – n. a.) nu poţi să-l pătrunzi”.
Să ne amintim reuniunea de la Istanbul din 1999, la care Federația Rusă a dat asigurări în scris în faţa conducătorilor celor mai puternice state de pe glob că-şi va retrage armata de pe teritoriul republicii noastre, dar nu s-a ţinut de cuvânt.
E doar un exemplu.
De aceea cred că nouă ne-ar sta cel mai bine să ne ţinem cât mai departe de Uniunea ei Vamală, care nu este altceva decât URSS 2.
Pentru că ce înseamnă Uniunea Vamală?
Înseamnă vameşi comuni. Iar vameşi comuni înseamnă grăniceri comuni. Grăniceri comuni înseamnă armată comună. Armată comună înseamnă conducere politică comună de la Moscova. Iar conducere politică comună înseamnă GULAG-uri comune.
Eu admit că Putin nu e, aşa cum se spune, copilul din flori al lui Stalin. Dar Iosif Vissarionovici, atunci când murea, a ameninţat: „Я ещё вернусь” („Eu mă voi întoarce”).
Cum îi ocrotim noi de viitoarele, posibilele deportări, lagăre de concentrare, foamete organizată, genociduri pe copiii şi pe nepoţii noştri? Din cele peste 200 de popoare atestate în 1922 în URSS, în 1989 nu mai rămăseseră decât 89…
Pentru ca generațiile viitoare să nu ne blesteme, să spunem la alegerile de duminică un „NU!” categoric partidelor care promit să ne construiască „lagăre ale fericirii” în viitoarea Uniune Vamală Euroasiatică a lui Putin!
Acolo am fost deja.
Locul nostru e în Europa, în familia popoarelor europene.
Intrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală ar fi un prim pas pentru intrarea noastră în Novorossia.
Ucraina vecină, măcinată de război, unde „separatiștii” au mai multe tancuri şi avioane decât armata naţională a Ucrainei, a anunţat că se doreşte în Uniunea Europeană şi în NATO.
Vladimir Putin, prin câteva partide diversioniste în care a pompat zeci de milioane de euro (deşi lui Dodon i-ar fi ajuns şi treizeci de arginţi, ca şi lui Roşca), vrea să deturneze, pe cale paşnică, Republica Moldova din drumul ei pro-european. Ca în viitorul Parlament ianukovicii noştri să denunţe Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană şi să ne arunce în braţele Federației Ruse.
Deşi Putin are şi alte scenarii.
Chișinăul s-a umplut în ultimele luni de indivizi ciudaţi, care nu ne vorbesc limba, bărbaţi de vreo 40-50 de ani cu constituţie sportivă, care poartă în spate rucsacuri, unii au bâte (chiar dacă nu seamănă a ciobani de-ai noştri), închiriază garaje, alţii s-au angajat ca taximetrişti…
Opresc în stradă un taxi al agenției 14300.
– Buna dimineaţă, îi zic taximetristului.
– Что это за улица? („Ce stradă e aceasta?”), mă întreabă el, căutând-o pe navigator.
– Se vede că aţi venit nu de mult la Chişinău. De unde sunteţi? l-am întrebat în ruseşte.
Dar el, ca un adevărat militar în misiune, a păstrat tăcere.
Prietenul Alexei Marulea, într-un taxi de la agenţia 14222, după ce a discutat cu taximetristul despre starea vremii, cea a drumurilor şi altele, la un moment dat l-a întrebat ce ar prefera: Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală?! Când acela i-a răspuns că se doreşte în ultima, Alexei l-a întrebat:
– Dar eu mă doresc în Uniunea Europeană, şi atunci tu vei împuşca în mine?
– Da, voi trage în tine fără milă, l-a amenințat individul.
De aceştia e înţesat în aceste zile Chişinăul.
Ei pregătesc după alegeri acţiuni de destabilizare numite „Asia-maidan”, după modelul „Euro-maidanului” din Kiev sau „Antifa” („Anti-fascism”).
Voronin, care s-a despărţit de Tkaciuk, Petrenko şi Muntean, ce urmau (sau mai urmează) să realizeze această diversiune moscovită, declară împăciuitor în luările lui de cuvânt:
– Noi vom fi şi cu Uniunea Vamală, şi cu Uniunea Europeană.
Dar nu poţi fi şi cu dracu’, şi cu Dumnezeu.
În alegerile din 30 noiembrie va învinge Partidul-celor-fără-de-partid. Care este cel mai numeros. Depinde cine-l va convinge să-i voteze.
Duminică se va decide viitorul nostru nu pentru următorii 4 ani, ci pentru următorii 40 de ani.
Cel de Sus i-a oferit omului libertatea de a alege. A alege între bine şi rău. De multe ori, omul nostru a ales răul, crezând că alege binele.
Să sperăm că măcar de astă dată nu va greşi.
Nicolae Dabija, 27 noiembrie 2014
