Ar fi bine ca PNL și USR să meargă alături de PSD cu un candidat comun în repetarea alegerilor prezidențiale? Aceasta este întrebarea care îi preocupă pe foarte mulți dintre susținătorii celor două partide, pe destui români neangajați politic, însă fideli principiilor democratice, dar și pe liderii formațiunilor menționate mai sus.
Politologul Cristian Preda, profesor de științe politice la Universitatea București, a deschis deja acest subiect foarte delicat, scriind pe contul său de Facebook că liderii PNL și USR ar trebui să fie atenți, deoarece PSD le-a întins o capcană. Pe scurt, Cristian Preda arată că o asemenea alianță cu candidat comun la turul întâi al alegerilor prezidențiale n-are niciun sens, pentru că oricum nu se pot obține 50%+1 (adică peste 9 milioane) din voturile întregului electorat.
Argumentele acestei poziționări sunt multe și logice.
Pe scurt, PSD – partidul-sistem moștenitor direct al Partidului Comunist, responsabil pentru corupția, lipsa de reforme și frânarea progresului în România după 1990 – e într-un declin major, în ciuda înfoierii sale de acum. PSD-ul se umflă, pune condiții și joacă tare azi, deși are în mână cele mai proaste cărți pe care le-a avut vreodată. Merge la cacealma.
Chiar dacă la 1 decembrie au reușit, din nou, să obțină cele mai multe mandate dintre toate partidele, social-democrații nu mai sunt decât o umbră a colosului care călca în picioare România cândva. PSD a obținut doar 22,3% la Senat și 21,96% la Camera Deputaților. Este cel mai mic scor înregistrat de acest partid din 1990 încoace, adică de la înființarea FSN (precursorul PSD).
Mai mult decât atât, la turul întâi al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie, Marcel Ciolacu, candidatul PSD, n-a reușit să obțină nici măcar scorul partidului. El a luat doar 19,14% din voturi și s-a clasat pe locul 3. A fost pentru prima oară în istorie când persoana propusă de PSD a ratat pătrunderea în finala prezidențială.
Este absolut evident că acest partid pierde rapid viteză. În 2016 lua 46%, în 2020 a obținut 29% (cu 17% mai puțin), iar acum – cu încă 7 procente în minus. Deși bravează, PSD-iștii știu că au nevoie, acum, de o stratagemă pentru a-și opri declinul.
La primăvară, când ar trebui să aibă loc repetarea alegerilor prezidențiale, PNL și USR, împreună cu restul forțelor democratice, au toate șansele să reușească să-și propulseze în finală candidatul comun.
Dacă nu e primit în această coaliție, PSD-ului i-ar rămâne emoțiile. Nu e absolut deloc sigur că partidul ar reuși, chiar mobilizându-se la maximum, să-și trimită candidatul în turul doi. Șansele să rămână pe dinafară, învins de un candidat al AUR sau vreun independent suveranist, sunt foarte mari. Iar o nouă înfrângere la prezidențiale ar reprezenta o lovitură majoră în plan psihologic. Și așa PSD-ul are un complex de inferioritate din acest punct de vedere, după 24 de ani în care a pierdut non-stop alegerile pentru funcția supremă în stat. O nouă lovitură acum ar pune partidul într-o poziție foarte dezavantajoasă.
Pe de altă parte, odată ajuns în finala prezidențială, candidatul pro-european propus de polul partidelor democratice ar pleca mare favorit. Toate măsurătorile sociologice, dar și rezultatele alegerilor parlamentare, indică faptul că electoratul suveranist este de maximum 32-35%. Acest bazin, creat în ultimii ani de propaganda conspiraționistă, pro-rusă tolerată de Iohannis, serviciile secrete și Guvernul PSD-PNL, n-are suficientă forță să-și propulseze reprezentantul la Cotroceni.
Sociologi cu care jurnalistul Ziaristii.com a stat de vorbă în zilele premergătoare anulării finalei prezidențiale opinau, de altfel, că la 8 decembrie urma să aibă loc o mobilizare masivă a românilor la urne, iar electoratul pro-european, majoritar, să îi aducă o victorie cu minimum 55-60% Elenei Lasconi.
Acest vot n-a mai avut loc prin decizia ilegală a CCR de a anula întregul proces electoral, decizie care a avantajat direct și nemijlocit în primul rând PSD-ul.
Revenind la perspectivele din primăvară, partidele democratice pro-europene ar avea o mare șansă să-și propulseze un candidat cu adevărat reprezentativ, de dreapta.
Introducerea lui Ciolacu și compania în această coaliție pro-europeană ar altera foarte mult încrederea publicului și ar îndepărta categoric electoratul de dreapta. PSD rămâne același partid nereformat, cu reputație oribilă pentru majoritatea zdrobitoare a românilor, care târăște după el tinichelele corupției, populismului, oportunismului, un apărător al nepotismului și un dușman al reformelor.
E suficient să ne uităm la fotografia cu încăperea în care reprezentanții PSD, PNL, USR, UDMR și ai minorităților au negociat marți. PSD-ul îi avea pe Marcel Ciolacu, Paul Stănescu, Sorin Grindeanu și Marian Neacșu. Pe care dintre ei l-ați pune să facă reformele, să lupte contra corupției și să stopeze influența serviciilor secrete în societate?
Un candidat prezidențial negociat de PNL și USR cu PSD-ul va fi suspectat că nu are pe agenda reală democratizarea țării, indiferent ce ar spune el în public. Poporul român s-a fript deja rău de tot cu Iohannis și va fi foarte suspicios. Iar bănuielile oamenilor ar fi pe deplin justificate, știindu-se că PSD n-a negociat niciodată în interesul României, ci doar al clanurilor care compun partidul.
E de anticipat că un candidat comun PSD-PNL-USR va trebui să promită, în culise, că nu se va atinge de privilegiile actualei caste politice și că va păstra status-quo-ul profitabil pentru PSD, dar care a dus România, în 2024, în situația de a-și anula alegerile prezidențiale.
Pentru șansele României de a ieși o dată și-o dată din această mocirlă, de a apuca în sfârșit pe drumul reformelor și al democrației autentice, dar și pentru speranțele PNL și USR de a rămâne relevante la alegerile următoare, cooptarea PSD în coaliția pentru susținerea unui președinte ar fi catastrofală.
Pentru binele tuturor, PSD-ul trebuie lăsat să se diminueze și să dispară. Este un vestigiu al statului ceaușist de dinainte de 1989 și nu există niciun motiv să fie salvat.
