Actorul Alain Delon, simbol al cinematografiei franceze, a murit, duminică, la vârsta de 88 de ani și 9 luni. Legendă a cinematografiei, el a lăsat în urmă o carieră excepţională, dar şi o viaţă extrem de romantică, scrie site-ul cotidianului „Le Parisien”, preluat de News.ro.
Moartea lui Alain Delon a fost anunțată printr-un comunicat asumat de cei trei copii ai actorului, Anthony (59 de ani), Anouchka (33 de ani) și Alain-Fabien (30 de ani), dar şi de câinele său, Loubo.
„Alain-Fabien, Anouchka, Anthony şi Loubo (câinele său – n. red.) sunt profund întristaţi să anunţe decesul tatălui lor. Acesta s-a stins din viaţă în linişte, în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi şi de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să-i respectaţi viaţa privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicat.
De altfel, Alain Delon a declarat de mai multe ori că, atunci când va muri, vrea să fie îngropat în curtea casei sale din regiunea Loiret, aproape de câinii săi.
În apartamentul său din Paris şi pe proprietatea din Loiret, Alain Delon a trăit în ultimele două decenii înconjurat de fotografii ale filmelor sale, ale iubitelor sale şi ale tinereţii sale.
O mare carieră de actor, un final cu intrigi și scandaluri
Născut la 8 noiembrie 1935 la Sceaux (Hauts-de-Seine), Alain Delon a revoluţionat cinematografia cu frumuseţea sa de „înger diabolic”.
Un simbol al industriei cinematografice, Alain Delon a jucat în peste 80 de filme, sub îndrumarea unor regizori precum Michelangelo Antonioni, Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville şi Jean-Luc Godard, dar şi alături de nume mari ale actoriei: Romy Schneider, Jean Gabin, Yves Montand şi Lino Ventura.
Consacrarea internaţională i-a fost adusă de filmul „Plein soleil” („Soare plin”), în 1960, când nu împlinise încă 25 de ani, iar confirmarea i-a venit prin „Rocco et ses frères” („Rocco şi fraţii săi”) – 1960, „Le Guépard” („Ghepardul”) – 1963, „Mélodie en sous-sol” („Melodie la subsol”) – 1963, „Le Samouraï” („Samuraiul”) – 1967, „La piscine” („Piscina”) – 1969, „Borsalino” – 1970, „Monsieur Klein” („Domnul Klein”) – 1976 etc.
Văzut tot mai rar în noi filme de la sfârşitul anilor ’90, Alain Delon a revenit pe covorul roşu de la Cannes în mai 2019, pentru a primi un Palme d’Or onorific, printre lacrimi şi un discurs cu accente testamentare: „Este un fel de omagiu postum, dar în timpul vieţii mele”.
Alain Delon a redevenit subiect de prima pagină a ziarelor în vara anului 2023, când cei trei copii ai săi au depus o plângere împotriva doamnei sale de onoare, Hiromi Rollin, descrisă uneori drept însoţitoarea sa, pentru suspiciune de abuz.
Cei trei copii ai săi au dus apoi un război fratricid prin intermediul presei şi al instanţelor, certându-se cu privire la starea de sănătate a tatălui lor, care suferea de limfom şi a avut un accident vascular cerebral în 2019.
A crescut într-o familie destrămată. Se pregătea să devină măcelar, a ajuns soldat în Indochina
Astăzi, Alain Delon nu va suna. Era un ritual: atunci când se publica un articol despre el, actorul suna pentru a mulţumi. Numărul său era ascuns, dar vocea sa era inimitabilă, profundă, incandescentă, magnetică.
În ciuda sutelor de coperte care i-au marcat cariera, el era întotdeauna încântat când chipul său apărea pe prima pagină. De multe ori, certa jurnaliştii cu blândeţe pentru că, pentru a evita repetiţiile, se referiseră la el ca la un „comediant”. Apoi dădea din nou lecţii: „Un comediant joacă, un actor îşi trăieşte rolurile. Asta face diferenţa între Jean-Paul (Belmondo) şi mine”.
Alain Delon spunea că a fost un copil nefericit, aruncat între două familii – părinţii săi s-au despărţit şi fiecare a început o nouă viaţă.
Pregătit să devină ajutor de măcelar, a renunţat la tot şi s-a înrolat la vârsta de 17 ani, în armata franceză dislocată în Indochina.
La 20 de ani s-a întors la Paris, iar „frumuseţea sa insolentă” i-a deschis porţile cinematografiei. A debutat în 1957, la 21 de ani, în filmul „Quand la femme s’en mêle” („Când femeia se implică”), regizat de Yves Allégret.
Un an mai târziu, o întâlneşte pe Romy Schneider, deja o vedetă datorită filmului „Sissi”.
A urmat o relaţie de 5 ani, pasională, furtunoasă şi foarte mediatizată, între doi actori „cu puţin talent pentru fericire”, după cum aveau să constate ziariștii francezi.
Prea puține premii pentru o carieră atât de mare
Alain Delon a jucat în 88 de filme şi 7 filme de televiziune. De asemenea, a regizat două lungmetraje, a produs alte 32 şi a jucat în 7 piese de teatru.
În 1985 a câștigat un Premiu César, pentru cel mai bun actor, pentru „Notre histoire” („Istoria noastră”), în regia lui Bertrand Blier.
În 1995 a obținut Ursul de onoare la Festivalul de Film de la Berlin, iar în 2012 – Premiul Festivalului Internaţional de Film de la Locarno (Elveția).
Ultimul său mare premiu a fost obținut în mai 2019 – Palme d’Or d’honneur la Cannes, primit din mâinile fiicei sale Anouchka.
Femeile din viața lui: Romy Schneider, Mireille Darc, Nathalie Delon, Anne Paillaud, Rosalie van Breemen, Dalida… Trei copii dintr-o căsnicie și un concubinaj
Viaţa sentimentală a lui Alain Delon a alimentat legenda marelui actor. Iubirile sale au stârnit fantezia presei, începând cu dragostea la prima vedere, în 1958, cu celebra actriță franco-germană Romy Schneider (1938-1982).
Presa franceză a a fost foarte interesată și de complicitatea tandră a lui Alain Delon cu partenera sa de platou Mireille Darc (1938-2017), amantă devenită „cealaltă jumătate” timp de 15 ani.
Pe listă se adaugă relațiile pasionale cu actrițele Nathalie Canovas (1941-2021), devenită Delon, și Anne Parillaud (născută în 1960), cu jurnalista olandeză Rosalie van Breemen (născută în 1966) şi chiar cu cântăreața Dalida (1933-1987) – cu care a dezvăluit peste ani că a avut o idilă.
Singura căsătorie a lui Alain Delon a fost cu Nathalie Canovas, actriță franceză născută în Maroc. Căsnicia lor a durat însă doar 5 ani (1964-1969). În septembrie 1964, la scurt timp după oficializarea relației dintre cei doi actori, s-a născut Anthony, primul copil al lui Alain Delon și actual actor franco-american.
Ulterior, Alain Delon a mai avut o fiică, Anouchka (născută în 1990), şi un fiu, Alain-Fabien (născut în 1994), ambii din relația cu Rosalie Van Breemen, care era cu doi ani mai tânără decât fiul ei vitreg Anthony Delon! Despre jurnalista olandeză se spune că este „singura femeie care l-a părăst pe Alain Delon”. Diferența de vârstă dintre ea și Alain Delon era de aproape 31 de ani.
Dintre cei trei copii ai lui Alain Delon, primii doi – Anthony și Anouchka – sunt actori, iar mezinul Alain-Fabien și-a construit o carieră de model. Cei trei vor împărți averea celebrului lor tată, evaluată la peste 300 de milioane de euro.
Admirator al lui De Gaulle, dar și prieten cu criminali și gangsteri celebri
Alain Delon a fost un mare iubitor de artă, dar şi colecţionar (de tablouri, vinuri, arme etc.). Cum îl admira pe generalul Charles de Gaulle, actorul a cumpărat la licitaţie manuscrisul original al Apelului din 18 iunie 1940, prin care generalul aflat în exil s-a adresat poporului francez prin Radio Londra, de la microfonul BBC, chemând francezii la rezistență împotriva ocupației germane naziste.
Alain Delon a avut și prietenii detestabile cu personaje sinistre, precum criminalul de război sârb Slobodan Miloșevici (1941-2006), gangsterul corsican François Marcantoni (1920-2010), banda interlopă a fraților Hornec (din zona pariziană), confundând realitatea cu rolurile sale din filme cu gangsteri.
În 2021, Alain Delon recunoștea: „Am avut multe relaţii cu crima organizată, am atins-o chiar cu degetul”.
