Nicușor Dan, fosta speranță a rămășiței de normalitate care încă mai pâlpâie în România, a băgat în comă democrația, transformându-se într-un executant al solicitărilor Clanului PSD de la Craiova. Prin intermediul plagiatorului și avocatului „de casă” care ocupă funcția de ministru al Justiției, Olguța&Olguțul reușesc să captureze Parchetele, inclusiv DNA.
Simbolic, Nicușor Dan a urinat împrăștiat peste alegătorii săi și peste valorile democrației, într-o zi cu profunde semnificații religioase: Miercurea Trădării.
Nu știu dacă a fost o simplă coincidență ori suntem victime ale unui ritual diabolic și deopotrivă cinic pus la cale de mafia trădătorilor de țară care ne batjocoresc de câteva decenii. Știu însă că simbolistica aceasta este puternică. Da, Nicușor Dan a trădat precum Iuda!
Trădarea comisă de noua slugă a Ocultei mafiote mioritice nu este despre mecanismul administrativ de numire a șefilor Parchetelor și DNA, ci despre esența și modalitatea de alegere și comunicare a acestor numiri. Nicușor Dan a avut de ales între milioanele de români care l-au investit cu încrederea lor și dorința Clanului de a captura principalele instituții care, teoretic, luptă împotriva corupției.
A ales să execute, întocmai și la timp, solicitările Clanului și să numească niște personaje controversate, dubioase, la șefia Parchetelor, inclusiv a celui anticorupție (DNA).
Nicușor Dan a ajuns la Cotroceni pe un val de încredere ridicat pe niște idei simple și puternice: statul poate fi curățat de rețelele de influență ocultă, Justiția poate fi recredibilizată, există o alternativă democratică la combinațiile politice dubioase și sinistre care au definit viața politică a țării în ultimele decenii. Nimeni nu i-a cerut perfecțiune. Nimeni nu i-a cerut să fie sfânt. Românii care l-au votat, în mai 2025, i-au cerut să fie soluție, nu parte din problema pe care promitea s-o rezolve.
Nicușor Dan n-a rezolvat problema. Matematicianul-politician a eșuat nu pentru că nu știa soluția problemei, ci pentru că a ales să fie parte a problemei. A trădat.
Prin trădarea comisă, Nicușor Dan confirmă că există o nefastă continuitate a „Sistemului” pe care tot el îl critica în campanie și cu care ne amăgea că s-ar afla în luptă: aceleași figuri sinistre, aceleași mecanisme oculte, aceeași realitate a faptului că puterea rămâne în altă parte decât acolo unde ar trebui să fie într-un stat democratic, aceeași concluzie că cetățenii sunt doar o turmă de oi cu o singură utilitate pentru stăpânii statului – să fie mulse, tunse și tăiate.
Problema nu este doar în dubioșenia personajelor care au fost numite, ci și în modul și motivele în care au fost făcute numirile. Avize negative ignorate, trecut controversat minimalizat, explicații tehnice folosite pentru a acoperi decizii profund politice și sinistre – toate acestea conturează imaginea unui Nicușor Dan care nu numai că acceptă „status quo-ul” impus de decenii de mafia politică, ci îl și validează. O validare pe care o face, paradoxal, în numele românilor care l-au votat tocmai pentru a destructura acest „Sistem” nenorocit!
Nicușor Dan a trădat. Suntem martorii unei flagrante și vomitive contradicții dintre discurs și acțiune în cazul acestui matematician-politician trădător.
În campania electorală, Nicușor Dan vorbea foarte critic despre un sistem judiciar disfuncțional, despre nevoia urgentă de reformă, despre responsabilitate și integritate. Astăzi, același Nicușor Dan, ajuns președinte al țării, justifică sau chiar elogiază numiri care contrazic acele principii. Această schimbare de discurs nu poate fi trecută la capitolul „nuanțe” sau „adaptare la realitate”. Este pur și simplu trădare!
Încrederea oamenilor nu se pierde atunci când liderii politici greșesc. Se pierde atunci când oamenii simt că au fost mințiți și trădați. Nicușor Dan nu a greșit. Nicușor Dan a trădat!
De fapt, semnele trădării au fost prezente în comportamentele publice și politice ale actualului președinte. Entuziasmul, mentalitatea de sectă, poate și prostia, i-au împiedicat pe mulți dintre cei care l-au susținut și votat, să perceapă corect aceste semne.
Să ne reamintim că, în fața atacurilor violente ale mafiei politice asupra unor magistrați sau jurnaliști care au expus și documentat corupția, reacțiile lui Nicușor Dan au fost slabe sau inexistente. Nicușor Dan a fost parcă lipsit de energie, de dorința de a-i apăra pe românii care au avut curajul să se ridice împotriva mafiei politice.
În schimb, executând solicitările Clanului de la Craiova, Nicușor Dan a dat dovadă de o nebănuită energie pentru a apăra numirile controversate, chiar sinistre, la șefia Parchetelor. Ciudată schimbare de ritm…
Trădătorul Nicușor Dan nu a fost interesat de faptul că susținătorii săi n-au votat pentru „pragmatism”, adică pentru compromisuri oculte între centre de putere. Trădătorul Nicușor Dan a aruncat la gunoi faptul că susținătorii săi au votat pentru claritate morală, pentru limite constituționale ferme, pentru ideea că există principii care nu se negociază.
România are un sistem politic complicat, cu echilibre fragile și presiuni multiple. Un președinte nu poate schimba totul peste noapte. Aceste realități sunt cunoscute de majoritatea celor care l-au susținut și votat pe Nicușor Dan. Însă tocmai de aceea există momente în care nu se cere schimbarea întregului sistem, ci un gest simplu: refuzul de a-l legitima.
Legea îi oferea lui Nicușor Dan pârghii reale în cazul numirilor la șefia Parchetelor: putea să refuze motivat, putea să ceară alte propuneri, putea să transmită un semnal politic clar că există o „linie roșie” care nu trebuie trecută. Nicușor Dan n-a făcut nimic din toate acestea. Nicușor Dan a decis să trădeze.
O decizie cu consecințe sinistre pentru Democrația din România.
Pe termen scurt, da, Nicușor Dan a obținut o oarecare stabilitate politică, satisfăcând dorințele Clanului de la Craiova. Însă ai vreo garanție că lupul nu te va ataca din nou, chiar dacă i-ai aruncat o bucată de carne?
Pe termen lung, trădarea comisă de Nicușor Dan erodează exact fundamentul pe care se sprijină democrația: încrederea că instituțiile nu sunt capturate de mafie, că regulile sunt aceleași pentru toți, că există cineva dispus să spună „nu” mafiei polticice atunci când este necesar.
Democrația nu moare dintr-odată. Democrația se erodează treptat, prin astfel de momente sinistre, prin trădări.
Miercurea Trădării 8 aprilie 2026 rămâne în memoria colectivă nu numai ca o zi de criză, ci mai ales ca ziua în care românii au fost victimele uneia dintre cele mai oribile trădări comisă de un lider al lor după Decembrie 1989.
Nicușor Dan intră în galeria sinistră a trădătorilor care au batjocorit cinic și demonic democrația și statul român postdecembrist.
… iar pe ușile României, transformată în mormântul speranțelor noastre, va fi scris doar atât: „Lasciate ogni speranza voi ch’entrate!”.
