Unul dintre liderii protestelor #Rezist din perioada 2017-2019 face mărturisiri teribile despre „ciocnirea” sa cu mecanismele corupte ale statului român. Antreprenor de cursă lungă, orădeanul Cosmin Bursașiu își urmează popriul „vis american”, încercând să dezvolte la Chicago o afacere similară celei pe care a derulat-o 30 de ani în România. Decizia lui de a trece Oceanul are legătură cu mediul toxic pentru afaceri din țara noastră.
Activist civic de prim-plan în perioada protestelor #Rezist (anti-Dragnea, anti-corupție, pro-justiție, pro-democrație, pro-Occident), lider al grupului Oradea Civică și gazat de regimul Dragnea pe 10 august 2018 în Piața Victoriei din București, Cosmin Bursașiu (56 de ani) a demarat în acest an o afacere cu anvelope în SUA, pe modelul celei pe care a dus-o în spate trei decenii în România.
Vineri, 22 august, Cosmin Bursașiu a postat pe Facebook un text răvășitor. El povestește cum a decurs un control la firma sa, cu mulți ani în urmă. O doamnă de la Ministerul Mediului i-a stat pe cap vreo 4-5 săptămâni, deși „am știut după primele 30 de minute că totul este în bună regulă” – așa cum i-a mărturisit la un moment dat. Doamna respectivă s-a mirat că în acea primă jumătate de oră nu sună telefonul „s-o lase mai moale”, așa cum se întâmpla de obicei.
Dezvăluirile lui Cosmin Bursașiu explică două fenomene nocive pentru România:
1. descurajarea antreprenoriatului de către instituțiile abuzive și corupte ale statului;
2. neîncasarea la bugetul național a unor sume uriașe, datorate de firmele pentru care „sună telefonul”.
Mărturia teribilă a lui Comin Bursașiu
„(…) Haideți să vă povestesc ceva interesant.
Mulți dintre voi cunosc «lupta civică» la care am luat și eu parte în perioada #Rezist. Au fost 5-6 ani de zbatere în care am sperat într-o resetare a societății românești.
Ce vreau eu să vă povestesc e din perioada anterioară acelor vremuri zbuciumate.
Deci, înainte de această perioadă, am avut aproximativ un an de controale de la toate instituțiile statului român: Primărie, Pompieri, Garda de Mediu, Protecția Consumatorului, ANAF, Drumuri și Poduri etc. Practic, toate variantele posibile de control, pe diverse teme.
Motivul: plângeri care curgeau pe e-mail către aceste instituții din partea a diverse persoane. Persoane cunoscute, prieteni… sau chiar persoane decedate care făceau diverse plângeri legate de compania pe care o administram.
Normal, instituțiile care primeau plângerile trebuia să verifice problemele ridicate de respectiva plângere.
Curgeau inspectorii, le indicam catastiful de control de un metru pătrat și controlul se derula pe diverse teme, temele reclamate de respectivele plângeri. Era o distracție pe timpul și nervii noștri de antreprenori care «sug sângele angajaților», niște capitaliști profitori lipsiți de scrupule care vor să se îmbogățească pe spatele… tuturor.
Ei bine, cum au venit, au și plecat fără să găsească problemele din plângeri.
Mai trece o bucată de vreme și apare… «cireașa de pe tort». În control, o doamnă de la Ministerul Mediului. Aflu de la Delia, soția mea, de noul control. No’ – zic –, de la minister?!… SERIOS?! Ne verifică pe noi Ministerul Mediului?!… Cum?!… Doamna a venit de la București? Să ne controleze pe noi? Noi, care suntem o picătură în oceanul de antreprenori din România?
Ce dracu’ vrea să verifice?
Noi, ca importatori de anvelope, trebuie să reciclăm 80% din cantitatea/greutatea pe care o importăm anual, chestie complicată și costisitoare pentru noi.
Dacă nu reușești sau încerci să păcălești această obligație, sunt niște amenzi/penalități care te bagă sigur în faliment, în urma unui control care ar putea demonstra că nu ți-ai făcut bine treaba.
Deci, cei care au făcut plăngerile urmăreau să ne bage în faliment.
Au tot «făcut»/contrafăcut plângeri (habar n-am cine își pierdea vremea cu mine) și falimentul nu venea… deci au mărit miza… au pus «tunurile de la Navarone» pe Minsterul Mediului, chestii grele/serioase…
Apare această doamnă de la Capitală.
Pentru mine, controalele erau deja o banalitate.
După vreo trei zile, doamna era la țigară, în fața magazinului firmei. Eu veneam din oraș, o văd pe tipă și încep s-o studiez. Era sosia Oanei Zăvoranu – blugi tăiați… cercei rotunzi cu diametrul de 15 cm… bluză cu decolteu maxim… sâni obraznic de înfipți în pulover… super sexy «la maxim»…
Mă apropii și o întreb: «Ați descoperit Super Evaziunea Fiscală pentru care sunteți în control? Vor veni TIR-uri care să încarce și să ducă amenda/penalitățile la Bukreș?».
Gagica trage un fum și zice: «Nu e cazul să mă luați în balon, domnule Bursașiu!».
Răspund: «Dar sub nici o formă nu vreau să vă iau în balon! Ştiu doar că ați venit cu treabă serioasą și voiam să văd cum stă controlul… Vreau și eu să știu cum stăm! Au trecut trei zile. Ce perioadă va dura controlul? Cum stǎm?».
Tipa mai trage un fum, zâmbește și zice: «Nu știu ce părere v-ați făcut despre mine, dar eu sunt OM DE CONTROL! Am verificat la viața mea peste 1.500 de firme! La dumneavoastră am știut după primele 30 de minute că totul este ÎN BUNĂ REGULĂ!».
Zic: «Dați-mi voie să nu vă cred! Ce ați putut verifica într-o juma’ de oră? Trei facturi și o chitanță?».
Iar Madam: «Vă spuneam că sunt OM DE CONTROL! Am verificat mult prea multe firme… și la dumneavoastră am știut după primele 30 de minute că totul e așa cum trebuie».
Mirarea mea era în creștere geometrică: «Cum adică, după 30 de minute v-ați dat seama că totul va fi OK?». Nu înțelegeam NIMIC. Care e schepsisul?
«Păi, nu v-am zis că sunt OM DE CONTROL?!».
«Ba da, mi-ați zis… și?»
«Păi» – zice decoltata – «sunteți singura firmă pe care am controlat-o și nu mi-a sunat telefonul în primele 30 de minute de la începerea controlului».
Mi s-au înmuiat picioarele… am simțit o stare de slăbiciune… am avut o senzație de vomă.
Zic: «Stați așa, să-mi aduc un scaun, că nu mai pot sta în picioare! Cum adică, eu sunt singurul idiot de pe planetă care respectă regulile jocului?! Cum, adică?! Cine vă suna? Cine avea numārul dumneavoastră de telefon? Sunteți de la București, de la Ministerul Mediului. Cine avea numărul dumneavoastră? Vă sunau să ce?».
Un zâmbet amar mijea pe buzele cărnoase ale doamnei: «Păi, mă sunau chiar șefii mei».
«Cum adică, vă sunau șefii dumneavoastră?! Păi, nu șefii v-au trimis în control? Vă sunau să CE?»
«Mă sunau s-o las mai moale cu controlul, pentru că respectivul antreprenor e rudă/prieten cu persoane importante. Să-i mai păsuiesc 3-4 săptămâni, să-și pună ordine în actele firmei… să revin peste o perioadă de timp… știți dumneavoastră…»
«Aha… nu prea știu… da’ no’… învăț acum de la dumneavoastră… No’, bine… și îi lăsați?»
«Păi, dacă așa ziceau șefii… îi lăsam!»
«Aha… și după ce i-ați lăsat o perioadă, reveneați și problemele erau tot acolo? Se puteau rezolva? Din punctul meu de vedere, nu prea știu cum puteau ajunge la zi, nu ai cum să aduni cantități uriașe de anvelope uzate, să le reciclezi, să plătești pentru ele și să fie totul OK. Nu prea văd cum… Deci?»
Aprinde doamna o altă «pipă», trage un fum că i-a ieșit fum și din urechi… și zice: «Dumneavoastră vă spun… pentru că văd că sunteți un naiv simpatic… După ce reveneam, luam act de faptul că 80% își dădeau foc la toate actele contabile și restul de 20% își donau firmele unor boschetari sau unor persoane străine gen albanezi!»
«Aha… deci așa funcționează figura!»
Să-mi tai venele când am aflat cum se poate pune problema. Nu că eram interesat de una din variante, dar te apucă scârba când vezi cum pot alții să-și facă treaba, business-ul, banii.
Doamna a stat în control 4-5 săptămâni, a verificat toate facturile de import, cantitățile de anvelope reciclate și totul era perfect. La marele fix. Nicio amendă – ghinion!
E greu să construiești o afacere timp de 31 de ani și să realizezi că e o luptă cu morile de vânt.
Momentan am retrogradat de la Don Quijote de România la Sancho Panza de US… dar merg înainte cu noul proiect.
Toată viața mea am avut ca motto: «There is no Plan B».
Închei spunându-vă că-mi place la nebunie USA. E mult peste tot ce am visat vreodată!”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Orice roman a este obligat sa traiasca in acest mediu corupt. Coruptia a acaparat Romania, institutiile de la varful statului devenind izvoare ale acestui flagel. Nenorocirea este ca poporul s-a adaptat, ceeace face ca lupta cu acest monstru sa fie si mai grea.
Foarte interesanta experienta povestita de dl Cosmin Bursașiu. Un adversar al coruptiei, un om cinstit care, pentru a supravietui ca afacerist a fost nevoit sa plece din Romania.
Este forte interesanta si doamna trimisa in inspectie de Ministerul Mediului. Desi se adaptase sistemului si ii executa ordinele, in sinea ei simtul adevarului nu disparuse. Stia ca este anormal cum procedeaza superiorii si a simtit nevoa sa se exprime macar fata de un sigur om.
De unde rezulta ca, totusi, cei dispusi sa se debaraseze de monstrul coruptiei sunt mai multi decat se crede
Corect. Exact asa se intimpla intr-o tara care a refuzat pct. 8 al Proclamatiei de la Timisoara , LEGEA LUSTRATIEI.Asa ca din primele zile ale lui ’90 Romania a fost condusa DOAR de comunisti sau de cei cu convingei comuniste pana azi. Am fost patronul unei firme din 2005 si pana in 2009 .La absolut toate controalele cel putin anuale de la Garda Financiara trebuia sa cotizez automat si fara un motiv evident 400 lei iar la cei de la Ministerul Muncii 200 lei. Motivatia declarata era ca ,,astia au bani si trebuie sa ne dea si noua”. Am intermediat vanzarea unei garsoniere cumparate de o doamna care lucra greu in Italia, atunci in 2007.Proprietarul, comisar adjunct la conducerea Garzi Financiare a mers ptr acte la notarul cel mai scump dn oras , omul PSD si descoperit de CNSAS ca brav turnator, . L-am intrebat de ce trebuie sa mergem la notarul asta si raspunsul , care arat mentalitatea din capatanilor celor din administratie, in special a sefilor , a fost: ,,Are asta bani si de ce sa nu-i luam noi ?”