Reconstituită din mărturiile supraviețuitorilor și ale rudelor victimelor, povestea unității rusești masacrate de ucraineni în noaptea de Anul Nou la Makiivka are accente grotești. Militarii ruși au fost cazați în sediul unei școli profesionale, laolaltă cu multă muniție, iar loviturile rachetelor HIMARS, venite la un minut după miezul nopții, au fost devastatoare. La acea oră, absolut toți comesenii erau beți. După primul impact, cei care încă mai erau îndeajuns de treji s-au târât afară, restul murind sub dărâmături.
În lipsa unei prese independente, ceea ce se întâmplă în Rusia este reconstituit de canale de Telegram care încă mai sunt independente și de corespondenți ai unor publicații străine care reușesc să-și facă treaba fără să fie prinși de autorități.
Așa a fost cazul în privința dezastrului de la Makiivka. Autoritățile ruse au anunțat oficial că au fost doar 89 de morți, dar salvatori care au participat la îndepărtarea dărâmăturilor afirmă că au scos de acolo „cel puțin“ 300 de morți. Cifra e confirmată de rudele victimelor. Majoritatea provin din provincia Samara, unde numeroși oameni încă așteaptă vești despre cei dragi la trei săptămâni după lovitură. Guvernul refuză publicarea unei liste a decedaților spunând că un asemenea demers ar sluji inamicului.
În Samara, locuitorilor le e frică să vorbească. Unii se tem că-și pierd ajutoarele de la stat, alții se tem să nu înfunde pușcăria. Dar tensiunile cresc, mai ales că majoritatea nu înțeleg de ce trebuie să le moară copiii, frații sau tații în Ucraina.
Citiți mai jos traducerea textului scris de Chris Owen, istoric și cercetător independent.
„Unul dintre supraviețuitori spune că toți bărbații erau beți, ceea ce le-a afectat șansele de supraviețuire. După primele explozii a fost confuzie și o parte dintre ei au început să tragă unii în alții“
1/ New details of the New Year’s Day HIMARS strike on mobilised Russians in Makiivka in Ukraine have been reported by independent Russian Telegram channels, including that the men in the building were so drunk that only those who were relatively sober managed to escape. ⬇️ pic.twitter.com/mOiHmdGIc0
— ChrisO_wiki (@ChrisO_wiki) January 20, 2023
„Noi detalii despre lovitura HIMARS din ziua de Anul Nou asupra rușilor mobilizați la Makiivka, în Ucraina, au fost relatate de canalele independente rusești de pe Telegram, inclusiv faptul că bărbații din clădire erau atât de beți încât doar cei care erau relativ treji au reușit să scape.
După cum s-a raportat anterior, lovitura HIMARS a avut loc la un minut sau două după miezul nopții, în ziua de Anul Nou, când bărbații găzduiți într-o școală profesională sărbătoreau Anul Nou. Comandanții lor au scăpat, deoarece sărbătoreau în altă locație.
Două canale independente rusești Telegram – Samara Protocol și Samara Împotriva Războiului – au intervievat mai mulți supraviețuitori, salvatori și rude ale celor prinși în atac.
Un soldat care a fost trimis să curețe molozul și să recupereze morții spune că au fost „cel puțin trei sute de persoane [ucise]”, în timp ce un altul confirmă relatările anterioare potrivit cărora în clădire se aflau aproximativ 400 de persoane în momentul atacului.
Cu puțin timp înainte de bombardament, unul dintre bărbați și-a sunat fiul pentru a-i spune că «se pregăteau pentru sărbătoare, au prăjit șiș kebab și au pus masa, ultimul apel a fost la ora 22:00, ora Moscovei, a spus că mănâncă și că se vor duce la culcare, sunt foarte obosiți».
Unul dintre supraviețuitori spune că toți bărbații erau beți, ceea ce le-a afectat șansele de supraviețuire. «Au scăpat doar cei care au fost suficient de treji pentru a reacționa rapid și a fugi… După primele explozii a fost confuzie și o parte dintre ei au început să tragă unii în alții.»
Mulți dintre cei uciși fuseseră mobilizați fără să se respecte vreun criteriu și fără a se ține cont de condiția lor fizică: «Vedeți, au luat pe toată lumea, indiferent de starea lor: două picioare, două brațe – mergeți și luptați. Nu exista nicio cale de scăpare, [altfel] ajungeai direct la închisoare».
Rudele au pledat fără succes pe lângă cei dragi pentru a evita să fie mobilizați: «I-am spus să nu se ducă, să nu se ducă. Dar el a fost insistent. A spus că nu poate fugi».
Au apărut câteva povești de eroism. Sergentul Artem Apanasov a fost decorat cu Ordinul Curajului pentru că a salvat alți soldați. Deși rănit, se spune că a supraviețuit în mod miraculos, fie sărind, fie fiind aruncat în aer de la etajul trei al clădirii.
Cine a supraviețuit și cine a murit pare să fi fost destul de aleatoriu. Un soldat care a fost aruncat în aer a scăpat cu doar o rană minoră la umăr, în timp ce bărbatul din patul de lângă el a fost ucis. Mulți au fost îngropați sub dărâmături.
Guvernul regional din Samara a anunțat că va plăti despăgubiri de 1,3 milioane de ruble (18.900 de dolari) familiilor celor decedați. Mulți dintre ei au fost decorați postum cu Ordinul pentru Curaj. Unele rude spun că aceasta este o recompensă mică pentru pierderea suferită. «În schimbul morții tatălui meu nu am nevoie de bani, nicio sumă nu mi-l va aduce înapoi pe tatăl meu», spune un bărbat. «Principalul lucru care mă preocupă este ca mama mea să fie ajutată să încheie creditul ipotecar și cel auto, deoarece nu se poate descurca singură fără soțul ei», mai adaugă acesta.
Guvernul regional Samara a plătit costul înmormântărilor. O rudă spune că șeful administrației locale este «adecvat, ne ajută în orice mod posibil, ne cere scuze pentru ceea ce s-a întâmplat și ne prezintă condoleanțe. De asemenea, îi pasă că oamenii din țara sa au murit acolo». Cu toate acestea, multe dintre rude se plâng că încă nu au primit nicio veste despre starea celor dragi, la aproape trei săptămâni de la atac. Peste 50.000 de persoane au semnat o petiție prin care cer publicarea unei liste a morților.
Ministerul rus al Apărării a refuzat să publice o astfel de listă, spunând că aceasta ar fi utilă spionilor străini. Rudele au sunat la birourile de înrolare militară, la spitale, la o linie telefonică de urgență a Ministerului Apărării și la contactele din Makiivka, fără prea mult succes. După cum spune o rudă a unuia dintre soldații dispăruți: «Sunt uimit de modul în care funcționează lucrurile în țara noastră. Când se întâmplă ceva, mai întâi se vorbește timp de câteva zile și apoi este liniște pe toate fronturile».
În Samara, de unde proveneau cei mai mulți dintre morți, o pătură de tăcere și frică s-a așternut peste locuitorii din regiune. Jurnaliști britanici au vizitat recent locul și au găsit o populație care se teme să vorbească de teama represaliilor din partea autorităților ruse. O rudă descrie atmosfera: «Nimeni nu va spune nimic. Toată lumea are gura închisă. Toți băieții (militarii de pe front – n. red.) le spun în unanimitate mamelor lor să nu creadă ce spun cei de la televizor… Este păcat de băieții care și-au dat viața pentru nimic. Mamele suferă».
Potrivit unui articol al lui Ollie Carroll de la The Economist, multe familii nu vor să vorbească în public de teama pierderii compensațiilor financiare, sau chiar mai rău. Rudele care au recuperat trupurile intacte ale celor dragi sunt norocoase; unele victime au putut fi identificate doar cu ajutorul ADN-ului.
În întreaga regiune au loc înmormântări neanunțate – aparent mult mai multe decât pentru cele 89 de decese recunoscute oficial. Cenzorii șterg anunțurile de înmormântare și listele neoficiale ale victimelor imediat ce sunt postate pe rețelele sociale rusești.
Unele rude spun că nu înțeleg de ce Rusia luptă în Ucraina, în timp ce altele sunt furioase pe Occident pentru că a furnizat rachetele care i-au ucis pe cei dragi lor. Autoritățile au organizat evenimente atent regizate pentru a face public sprijinul rudelor pentru armată.
Între timp, potrivit Ukrainskaia Pravda, rușii au găsit «vinovați» pentru atac, după ce inițial au acuzat victimele că și-au folosit telefoanele mobile. Adjunctul șefului de la departamentul de poliție din districtul Makiivka și alți șapte «polițiști ai poporului» au fost învinuiți. Se pare că toți cei opt au fost arestați și acuzați de «neglijență în serviciu». Nu este clar ce se presupune că ar fi făcut aceștia, deoarece rapoartele anterioare au evidențiat neglijența armatei ruse de a găzdui sute de soldați lângă un presupus depozit de muniție.
Se pare că ofițerii de poliție au fost trimiși să servească pe linia frontului sau în apropierea acestuia, în apropiere de Opitne și Maiorsk, în regiunea Donețk. Nu există niciun semn că comandanții armatei se vor confrunta cu vreo consecință.“
