Ce departe de subiect e Ciolacu pe autostrada Moldovei!

Ați mers cumva pe autostrada Moldova? Că se tot laudă Ciolacu cu ea. Potrivit calendarului din PNRR, ar fi trebuit să circulați deja pe primii 50 de kilometri, care trebuia să fie dați în folosință. Mulți alți kilometri trebuia să fie aproape finalizați. Acesta a fost angajamentul oficial al statului român, pe un grafic de lucrări pentru care am primit cele trei miliarde de euro din PNRR pentru A7. Niciun kilometru nu e dat în folosință.  Întârzieri masive există pe fiecare tronson. Azi, la lunch, îți arăt exact cum. 

Ciolacu a făcut o glumă stupidă legată de moldoveni, genul de discuție de studenți beți care fac glume de autobază. Pentru că atât îl duce mintea pe omul ăsta, care nu s-a gândit până la 30 de ani că are nevoie de bacalaureat și despre care nu știm ce loc de muncă avea în mod real pe vremea când Securitatea lui Ceaușescu conducea România și te lua de pe stradă dacă nu erai încadrat în muncă. Asta, apropo de subiectul de ieri pe care ți l-am spus la lunch, cu securiștii revoluționari.

Omul are un posibil profil de securist și și-a luat și patalama de revoluționar, a luat hectarul gratis de la stat, pe care l-a vândut în anii ‘90. Acum se dă mărinimos: bine, mă, m-ați prins, uite, renunț la indemnizație! V-ați prins? Ne face un favor, rămâne cu ce a furat, nu mai cere. Normal că renunță la indemnizație, că la câte afaceri are prin nepot, ”apropiată” și alți interpuși, ar fi culmea să stea în banii de semințe din indemnizație. Dar, dom’le, e supărat pe noi și ne arată el nouă onoare: nu mai ia indemnizația.

Deci, Ciolacu ăsta zice acum: ce contează că am făcut o glumă nefericită dacă am adus cele mai mari investiții pentru Moldova?! Stop joc! Asta e un fel de: poate că uneori sunt bou și recunosc, dar măcar sunt eficient, nu? 

Nu, nu este.

Adevărul factual este următorul:

1. Investiția A7 în Moldova din PNRR a fost greu obținută. De USR.

2. Ciolacu și Grindeanu nu sunt în stare să se țină de calendar.

Ce înseamnă că am adus această investiție, în mod concret? A7 nu era finanțată. Era un proiect la care, recunosc, statul român, cu miniștrii anteriori nouă, au lucrat. Cinste lor! Așa cum v-am mai povestit aici, în acest articol.

Pentru a ajunge la finanțare, ai nevoie de un proiect. În cazul lui A7, în mod fericit, statul român a lucrat la acest proiect. Finanțarea din PNRR pentru A7 (și capetele lui A8, care leagă Moldova de Ardeal) a fost o realizare a Guvernului din care am făcut parte, îndeosebi a mea și a lui Cătălin Drulă.

De ce a fost greu? PNRR-ul nu a fost gândit pentru infrastructură de tip clasic, ci pentru infrastructură digitală și verde. PNRR-urile sunt făcute să pregătească economiile europene pentru viitor. Dar statul român avea o datorie istorică față de români. Din cauză că imbecilul de Ceaușescu a făcut canale în loc de autostrăzi, când toată Europa făcea autostrăzi, suntem cu o generație și ceva în urma Europei civilizate la dezvoltarea infrastructurii rutiere și feroviare. Nu era atât de evident că Europa poate să facă o excepție pentru România doar pentru că aveam nevoie. Asta e ușor de zis post factum, dar atunci a fost cu muncă și stres. Ai nevoie de oameni care să știe cum să negocieze, cum să pună problema, cum să argumenteze – și nu de maimuțoi care zbiară la televizor că apără România și apoi sunt umili în fața celor de la Comisie și nu sunt capabili să vorbească o limbă străină.

În negocierile astea, 80% din treabă se face informal, pe telefoane și holuri, nu în ședințele oficiale, unde pozițiile scrise înainte ale fiecărei părți sunt greu de flexibilizat, cu tot staff-ul și traducătorii de față. Cum PSD-știi nu se pricep la subiectele tehnice, nu vorbesc engleză și sunt superficiali, nu fac decât să recite ca papagalii ce scrie pe foi și să zică ”yes, yes” în lungile întâlniri tehnice.

Dacă nu ești cu un pas înaintea subiectului, nu vorbești personal și nu ai pregătite argumente la toate subiectele, ești inutil ca demnitar acolo, că un refuz poate înregistra și directorimea din ministere. Săracu’ Ciolacu încă are aer de prostul din fundul clasei la orice interacțiune cu un străin, că e rudimentar și vrea să scape de stres prin glumițe, el crede că e cu Gâdea în studio.

Negocierea pe A7 a fost una dură, unde Comisia a zis clar că nu. Și statul român a zis prin noi că nici vorbă, mai negociem până se poate. În tot acest timp, tot Ciolacu din opoziție era isteric că de ce nu încheiem mai repede. Ca să vezi cum se scrie istoria. Cătălin Drulă le-a arătat celor de la Comisie crucile de pe actualul drum spre Moldova, de pildă. Ca să fie clar de ce nu ieșim din sala aia cu „nu”.

A7 este cel mai mare proiect unic din toate PNRR-urile din toată Uniunea Europeană. Argumentul la care a fost foarte greu să răspundem a fost cel legat de calendar. După ce am trecut de negocierea ca A7 să fie sau nu în PNRR, am crezut că am terminat cu asta și am luat alte subiecte la mână. A urmat însă discuția doar cu Ministerul Transporturilor și cei de la Comisie ne-au spus că „nu veți putea termina această autostradă până în 2026, statul român înregistrează în mod clar și tradițional întârzieri la proiectele de autostrăzi”. În acest punct aveau dreptate. Așa este.

Aici a fost  lovitura de maestru a lui Cătălin Drulă. Cu credibilitatea sa de om care discută pe proiecte tehnice de mulți ani de zile cu cei de la Comisia Europeană, a spus ceva de genul „eu, Drulă, mă angajez că vom respecta acest grafic de lucrări” și a prezentat un grafic cu ce urma să fie făcut în fiecare lună, cum Cabinetul său urma să stea în ședințe permanente cu Compania de Autostrăzi și cu firmele implicate ca să se respecte la lună graficul de implementare.

Multe din întârzieri apar și pentru că întârzie plățile, că se așteaptă după hârtii. Birocrația nu se grăbește. Drulă s-a angajat că nu va fi business as usual. A reieșit un calendar destul de strâns, dar posibil. Cu condiția ca presiunea politică permanentă să funcționeze – ceea ce înseamnă enorm de multă muncă personală depusă de ministru și de echipa sa.

Din păcate, am mai spus asta, nu suntem într-o țară în care birocrația și companiile de stat funcționează pur și simplu. Din păcate, pentru orice pas înainte e nevoie de multă presiune politică de sus. Dacă nu ești un maniac expert pe zona ta, cum este Drulă, nu poți să livrezi într-un asemenea ritm de muncă. Și Grindeanu nu este un maniac și nici expert în niciun fel de domeniu. Este matematician și singura sa cartea de matematică publicată este secretă, așa a scăpat omul de cercetarea plagiatului, a făcut-o pierdută. Zero respect pentru el ca profesionist în orice.

Adevărul este că am convins Comisia Europeană că ritmul de implementare la A7 urma să fie un salt calitativ față de ritmul obișnuit al statului român. Pentru că eram convinși că puteam să ne ținem de el. Pentru că am demonstrat tehnic că este posibil. Dar cu condiția să fie șeful politic suprem al domeniului un expert pasionat și sufletist.

Deci avem un posibil securist-revoluționar cu Bac-ul luat la 30 de ani și un matematician căruia îi e rușine de muncă sa ca responsabili de A7. Oare ce șanse erau să funcționeze?

V-am mai povestit aici, la un lunch anterior de Horațiu Cosma, fostul secretar de stat al lui Drulă. L-am rugat pe Horațiu să-mi pună în cifre întârzierile pe fiecare tronson al lui A7. Unde trebuia să fim pe calendarul pe care am convins noi Comisia Europeană să finanțeze A7 versus unde sunt ăștia în realitate.

Uitați-vă la graficul ăsta! Cu albastru e unde trebuiau să fie, cu roșu unde sunt în mod real.

Ca să fie mai detaliat, uitați și un tabel! Cine vrea detalii și e curios să vadă bucată cu bucată, îl citește; cine nu, trece peste el, că mai am niște gânduri și despre ce urmează. Că dacă ăștia sunt puturoși și au întârzieri, e bubă, nu? Hai să vedem, după tabel!

Asta este realitatea. Cu asta se laudă Ciolacu.

Teoretic, pe regulament, dacă nu finalizezi un proiect până în 2026, ar trebui să dai toți banii înapoi. Da, teoretic, pe regulamentul actual ar trebui ca România să returneze toți banii Comisiei Europene. Nu se va întâmpla asta. Pentru că între ce scrie în regulament și consecințele politice ar fi ceva îngrozitor. Cu alte cuvinte, avem noroc că nu se pune nimeni la mintea noastră. S-ar putea să avem noroc și cu o amânare a termenului de implementare, pentru că nu suntem singurii ciumeți ai Europei. Ciolacu ar trebui să-și pună asta ca slogan electoral: nu sunt singurul ciumete, am noroc că mai sunt și alții!

Și atunci, diplomația românească va avea de dus o ofensivă pentru a solicita schimbarea regulamentului pentru o amânare post-2026. Acesta va fi probabil un scandal uriaș între viitoarea Comisie Europeană, viitorul Consiliu, viitorul Parlament European. Oricum sunt unii prin UE ofticați că s-au investit atâția bani în PNRR-uri. Un eșec în multe state le vine pe tavă. Am dat o grămadă bani și acum se și întind cu proiectele? Ne pare rău că suntem conduși de boi. 

Csf? Nscf. (Ba da, poți să nu-i mai votezi!)

Pentru că acești ciumeți nu sunt în stare să se țină de grafic. În loc să avem un rol de lider în Uniunea Europeană, în loc să avem niște priorități naționale pe care să le urmărim, pe care să negociem voturile României, pe care să ducem tratative, va trebui să consumăm banda diplomatică (care este o resursă în sine) să obținem o amânare.

Așa cum s-a mai bătut Băsescu să obțină amânări după ce erau în pom cu primul buget primit de la UE. Pare că suntem în aceeași poveste în care prostovani leneși fac praf proiectele și apoi vin alții să negocieze cum să dreagă. Evident că negocierea este una neplăcută, pentru că ești în culpă, nu într-o poziție în care să bați cu pumnul în masă.

La Ciolacu, problema nu este că face glume proaste cu moldoveni, ci că este același gen de politruc care nu a făcut nimic pentru moldoveni.

Articol publicat în premieră pe platforma Comunitatea Liberală.

DE ACELAȘI AUTOR: